ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1951/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta M.V. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu

pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 17476 din 18 mai 2005, emisă de

aceasta, cu consecința obligării pârâtei, la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că face parte din

categoria persoanelor care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a

persecuției etnice și este îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de

lege.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 561 din 26

septembrie 2005, a respins acțiunea reclamantei, reținând că din declarațiile

martorilor nu rezultă că aceasta a fost refugiată în perioada solicitată,

declarațiile fiind în neconcordanță cu această perioadă de refugiu.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, reclamanta M.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a reiterat motivele

invocate în acțiunea introductivă de instanță, susținând, în esență, că probele

depuse la dosar atestă faptul că face parte din categoria persoanelor care s-au

refugiat din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățită la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat, urmând să

fie admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată,

strămutată în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Dovada încadrării în situațiile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002,

cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor

oficiale, cu declarație de martori.

În cauză, declarațiile autentificate

ale martorilor D.I. și D.I., precum și certificatul de naștere al reclamantei,

fac dovada că aceasta s-a refugiat în perioada octombrie 1940 - octombrie 1945,

din localitatea Buza, în localitatea Cătina, județul Cluj, din cauza

persecuțiilor etnice.

Faptul reținut de către instanța de

fond, privind existența unor neconcordanțe în declarațiile martorilor privitor

la perioada refugiului, nu trebuie să conducă la concluzia că reclamanta nu ar

putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, de vreme ce

ambii martori declară un fapt esențial, și anume, acela că reclamanta a fost

refugiată și acest lucru a fost datorat persecuției etnice.

Instanța ar fi putut să țină seama

de vârsta martorilor la data producerii evenimentelor, ca și de faptul că în

timp memoria acestora putea fi alterată.

În plus, martorii fac și ei parte

din categoria de persoane cărora Legea nr. 189/2000 le acordă anumite drepturi,

tocmai în considerarea calității lor de persoane refugiate (hotărârea nr. 13812

din 16 martie 2004 și hotărârea nr. 13788 din 16 martie 2004).

Așadar, având în vedere că

finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor

care au suferit persecuții din motive etnice și că reclamanta a făcut dovada refugiului

determinat de această situație, recursul urmează a fi admis, a se modifica în

tot sentința atacată și în fond, a se admite acțiunea, în sensul anulării hotărârii

nr. 14476 din 18 mai 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea

unei noi hotărâri prin care să-i recunoască reclamantei, perioada de persecuție

etnică și drepturile cuvenite acestei perioade.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.V.

împotriva sentinței civile nr. 561 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată și

în fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 17476 din 18

mai 2005 a Casei Județene de Pensii Cluj și obligă pârâta, să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, perioada de persecuție etnică,

începând cu 1 octombrie 1940 și până la 6 martie 1945, acordarea drepturilor

urmând a se face începând cu data de 1 octombrie 2004.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 mai 2006.