ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1047/2006, Curtea de Apel București a respins cererea privind suspendarea executării Ordinului nr. 410/C din 25 ianuarie 2006, emis de ministrul justiției, cerere formulată de Ș.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pentru a se dispune suspendarea actului administrativ în litigiu, trebuie să fie întrunite dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, adică să existe un caz bine justificat și să se prevină o pagubă iminentă.

Din probele administrate, Curtea de Apel București a apreciat că în speță, nu sunt întrunite aceste condiții imperative ale legii, în speță neputându-se circumscrie cazul bine justificat, reținerii împrejurării că ordinul în litigiu este nelegal, întrucât s-a încălcat competența materială în domeniu, atunci când actul a fost emis, întrucât s-ar prejudicia fondul. Mai spune Curtea de Apel București, că instanța sesizată cu cererea de anulare trebuia să analizeze toate motivele de nelegalitate. Conform Legii nr. 303/2004, participarea la examenul de capacitate este obligatorie, după încheierea stagiului, reclamantul având posibilitatea să conteste Hotărârea nr. 550/2005, a Consiliului Superior al Magistraturii, fapt pe care nu l-a făcut.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, Ș.M., criticând-o ca nelegală, întrucât Curtea de Apel București a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor legale în materie - Legea nr. 554/2004. A motivat recursul Ș.M., arătând că Ordinul emis de ministrul de justiție, nr. 410/C din 25 ianuarie 2006, este nelegal și în neconcordanță cu prevederile Legii nr. 303/2004, încălcând dispozițiile art. 26, 87 și 106 din această lege. Apreciază recurentul, că suspendarea actului administrativ a fost pe deplin probată, întrucât aplicarea acestui ordin ar conduce la organizarea ilegală a unui examen ale căror rezultate vor fi ireversibile, dacă actul nu va fi suspendat.

S-a criticat hotărârea judecătorească, și pentru faptul că instanța de fond, deși avea obligația să cerceteze aparența dreptului dedus judecății, nu a făcut-o, deși din textul invocat mai sus ar reieși cu claritate împrejurarea că singura autoritate competentă să organizeze, să elaboreze regulamentul și să valideze examenul de capacitate, este Consiliul Superior al Magistraturii, și nu pârâtul din cererea prezentă. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a solicitat instanței de fond, suspendarea executării Ordinului nr. 410/2006, emis de ministrul justiției, prin care a fost aprobat Regulamentul privind examenul de capacitate al personalului de specialitate juridică, asimilat magistraților din Ministerul Justiției și Institutul Național de Criminologie.

Dispozițiile imperative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, prevăd că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată, odată cu sesizarea în condițiile art. 7, poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțare. Prin urmare, actul administrativ se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate și tocmai de aceea, suspendarea apare ca o situație de excepție, care trebuie să îndeplinească două condiții esențiale, respectiv să existe un caz bine justificat și o pagubă iminentă. Paguba iminentă există, astfel cum s-a convenit în sens larg, ca prejudiciu efectiv, dar și în sensul de perturbare a funcționării unei autorități publice sau serviciu public.

De asemenea, pentru cazul bine justificat, trebuie să fie argumentate instanței, și aceste împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să conducă la ideea caracterului ilegal al actului ori la abuzul autorității administrative. În speță, chiar dacă conform art. 26 din Legea nr. 303/2004, competența organizării examenului de capacitate revine Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea acestui organism, nr. 550/2005, a fost abrogată Hotărârea nr. 446/2005, conform căreia Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 306/2005, se aplică corespunzător și personalului de specialitate juridică asimilat din cadrul Ministerului Justiției și Institutului Național de Criminologie.

Prin urmare, nu pot fi lovite de nulitate, rezultatele, în condițiile în care, ca urmare a Hotărârii nr. 550/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, participarea consilierilor juridici stagiari din cadrul Ministerul Justiției, la examenul de capacitate din perioada 9 - 23 decembrie 2005, a fost imposibilă, fapt rezultat din actele anexate la dosar. Participarea la examen este obligatorie după expirarea stagiului, lipsa nejustificată sau respingerea candidatului la două sesiuni, putând conduce la pierderea calității de personal de specialitate, conform Legii nr. 303/2004. Deci, paguba iminentă nu a fost probată de recurent, întrucât ea ar exista prin neorganizarea examenului de capacitate de către Ministerul Justiției.

De altfel, recurentul nu a contestat Hotărârea nr. 550/2005, a Consiliului Superior al Magistraturii, conform Legii nr. 317/2004, deși permanent a susținut că singura autoritate competentă să organizeze examenul este Consiliul Superior al Magistraturii. Aspectele invocate de recurent, în sensul că organizarea acestui examen ar duce la utilizarea în mod inutil a concediului de studii și a celui fără plată, nu sunt de natură a justifica paguba iminentă, cum corect a reținut prima instanță. De altfel, nu s-a făcut dovada că recurentul nu ar mai putea participa la un alt examen și chiar în ședința publică, cum s-a reținut de Curtea de Apel București, acesta a susținut că s-a înscris la examenul de capacitate organizat în perioada 29 - 31 mai 2006. În speță, numai Ș.M.

a contestat în justiție, Ordinul nr. 410/2006, deși pentru protecție jurisdicțională în materia contenciosului administrativ, trebuia să se facă dovada unui interes colectiv, pentru că și alte persoane aveau vocație să conteste acest act, lucru pe care nu l-au făcut. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ș.M., ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.M. împotriva sentinței civile nr. 1047 din 15 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.