ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1047/2006,

Curtea de Apel București a respins cererea privind suspendarea executării

Ordinului nr. 410/C din 25 ianuarie 2006, emis de ministrul justiției, cerere

formulată de Ș.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că pentru a se dispune suspendarea actului

administrativ în litigiu, trebuie să fie întrunite dispozițiile art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, adică să existe un caz bine justificat și să se

prevină o pagubă iminentă.

Din probele administrate, Curtea de

Apel București a apreciat că în speță, nu sunt întrunite aceste condiții

imperative ale legii, în speță neputându-se circumscrie cazul bine justificat,

reținerii împrejurării că ordinul în litigiu este nelegal, întrucât s-a

încălcat competența materială în domeniu, atunci când actul a fost emis,

întrucât s-ar prejudicia fondul. Mai spune Curtea de Apel București, că

instanța sesizată cu cererea de anulare trebuia să analizeze toate motivele de

nelegalitate.

Conform Legii nr. 303/2004,

participarea la examenul de capacitate este obligatorie, după încheierea

stagiului, reclamantul având posibilitatea să conteste Hotărârea nr. 550/2005,

a Consiliului Superior al Magistraturii, fapt pe care nu l-a făcut.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, Ș.M., criticând-o ca nelegală, întrucât Curtea de Apel

București a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor legale în materie - Legea nr.

554/2004.

A motivat recursul Ș.M., arătând că

Ordinul emis de ministrul de justiție, nr. 410/C din 25 ianuarie 2006, este

nelegal și în neconcordanță cu prevederile Legii nr. 303/2004, încălcând

dispozițiile art. 26, 87 și 106 din această lege. Apreciază recurentul, că

suspendarea actului administrativ a fost pe deplin probată, întrucât aplicarea

acestui ordin ar conduce la organizarea ilegală a unui examen ale căror

rezultate vor fi ireversibile, dacă actul nu va fi suspendat. S-a criticat

hotărârea judecătorească, și pentru faptul că instanța de fond, deși avea obligația

să cerceteze aparența dreptului dedus judecății, nu a făcut-o, deși din textul

invocat mai sus ar reieși cu claritate împrejurarea că singura autoritate

competentă să organizeze, să elaboreze regulamentul și să valideze examenul de

capacitate, este Consiliul Superior al Magistraturii, și nu pârâtul din cererea

prezentă.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a solicitat

instanței de fond, suspendarea executării Ordinului nr. 410/2006, emis de ministrul

justiției, prin care a fost aprobat Regulamentul privind examenul de capacitate

al personalului de specialitate juridică, asimilat magistraților din Ministerul

Justiției și Institutul Național de Criminologie.

Dispozițiile imperative ale art. 14

din Legea nr. 554/2004, prevăd că „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată, odată cu sesizarea în

condițiile art. 7, poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea

executării actului administrativ, până la pronunțare.

Prin urmare, actul administrativ se

bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate și tocmai de aceea,

suspendarea apare ca o situație de excepție, care trebuie să îndeplinească două

condiții esențiale, respectiv să existe un caz bine justificat și o pagubă

iminentă.

Paguba iminentă există, astfel cum

s-a convenit în sens larg, ca prejudiciu efectiv, dar și în sensul de

perturbare a funcționării unei autorități publice sau serviciu public.

De asemenea, pentru cazul bine

justificat, trebuie să fie argumentate instanței, și aceste împrejurări legate

de starea de fapt și de drept care să conducă la ideea caracterului ilegal al

actului ori la abuzul autorității administrative.

În speță, chiar dacă conform art. 26

din Legea nr. 303/2004, competența organizării examenului de capacitate revine

Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea acestui organism, nr. 550/2005,

a fost abrogată Hotărârea nr. 446/2005, conform căreia Regulamentul privind

examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 306/2005, se aplică

corespunzător și personalului de specialitate juridică asimilat din cadrul

Ministerului Justiției și Institutului Național de Criminologie.

Prin urmare, nu pot fi lovite de

nulitate, rezultatele, în condițiile în care, ca urmare a Hotărârii nr. 550/2005

a Consiliului Superior al Magistraturii, participarea consilierilor juridici

stagiari din cadrul Ministerul Justiției, la examenul de capacitate din

perioada 9 - 23 decembrie 2005, a fost imposibilă, fapt rezultat din actele

anexate la dosar.

Participarea la examen este

obligatorie după expirarea stagiului, lipsa nejustificată sau respingerea

candidatului la două sesiuni, putând conduce la pierderea calității de personal

de specialitate, conform Legii nr. 303/2004.

Deci, paguba iminentă nu a fost

probată de recurent, întrucât ea ar exista prin neorganizarea examenului de

capacitate de către Ministerul Justiției.

De altfel, recurentul nu a contestat

Hotărârea nr. 550/2005, a Consiliului Superior al Magistraturii, conform Legii nr.

317/2004, deși permanent a susținut că singura autoritate competentă să

organizeze examenul este Consiliul Superior al Magistraturii.

Aspectele invocate de recurent, în

sensul că organizarea acestui examen ar duce la utilizarea în mod inutil a

concediului de studii și a celui fără plată, nu sunt de natură a justifica

paguba iminentă, cum corect a reținut prima instanță.

De altfel, nu s-a făcut dovada că

recurentul nu ar mai putea participa la un alt examen și chiar în ședința

publică, cum s-a reținut de Curtea de Apel București, acesta a susținut că s-a

înscris la examenul de capacitate organizat în perioada 29 - 31 mai 2006.

În speță, numai Ș.M. a contestat în

justiție, Ordinul nr. 410/2006, deși pentru protecție jurisdicțională în materia

contenciosului administrativ, trebuia să se facă dovada unui interes colectiv,

pentru că și alte persoane aveau vocație să conteste acest act, lucru pe care

nu l-au făcut.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală,

motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ș.M., ca nefondat, conform art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ș.M.

împotriva sentinței civile nr. 1047 din 15 mai 2006 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2006.