ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9540/2006

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 5921 din 29

septembrie 2003 Judecătoria Târgu Jiu a admis acțiunea de partaj succesoral

formulată de reclamanții C.I. și I.C. împotriva pârâtului C.C. și în parte

cererea reconvențională promovată de pârât contra reclamanților, fiind respins

capătul de cerere referitor la constatarea nulității testamentului autentificat

sub nr. 869/2003 de Biroul Notarului Public P.B.N. S-a dispus ieșirea din

indiviziune asupra averii rămasă de pe urma autorilor C.D. și D.C. și prin

stabilirea bunurilor ce au compus lăsământul succesoral, s-au format două

loturi, cel al reclamanților și cel al pârâtului.

Este de remarcat că în lotul

pârâtului C.C., printre alte bunuri nemișcătoare, a fost inclusă și o suprafață

de teren de 1473 mp, identificată prin arătarea dimensiunilor în lungime și

lățime în punctele cardinale.

Prin decizia nr. 2487 din 15 iulie

2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de

reclamanți și a schimbat doar în parte sentința Judecătoriei Târgu Jiu, numai

cu privire la niște puieți de prun amplasați pe un teren atribuit în lotul

pârâtului, majorându-se lotul valoric atribuit acestuia cu suma de 3.900.000

lei. În rest, sentința Judecătoriei Târgu Jiu a fost păstrată, fiind respins,

ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C.C.

La data de 9 mai 2006 reclamanții

C.I. și I.C. au formulat, în temeiul art. 401 C. proc. civ., contestația la

executare, solicitând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului

executoriu, respectiv a deciziei nr. 2487 din 15 iulie 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

În motivarea contestației la

executare s-a arătat că întrucât menționata decizie civilă a rămas definitivă

și irevocabilă, fiind învestită cu formulă executorie, s-a purces la executarea

ei silită, Biroul Executorului Judecătoresc T.S. întocmind procesul-verbal nr.

120 din 8 mai 2006, în care s-a menționat că pentru parcela de 1473 mp,

atribuită în lotul pârâtului, nu s-a putut face punerea în executare pentru că

suprafața de teren nu corespunde cu lățimea, lungimea și delimitarea menționate

în hotărârea judecătorească ce se execută, aceasta reprezentând un impediment

la executare. Pe cale de consecință, s-a solicitat instanței ca pentru

lămurirea titlului executoriu să dispună efectuarea unui supliment de expertiză

tehnică prin care să se elimine erorile de calcul din raportul de expertiză

omologat de instanța care efectuând partajul succesoral și dispunând ieșirea

din indiviziune asupra activului succesoral, a format cele două loturi atribuite

părților.

Investită, inițial, cu soluționarea

cauzei, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 4179 din 29 iunie 2006,

și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea

Curții de Apel Craiova „având în vedere dispozițiile art. 400 alin. (2) C.

proc. civ., precum și principiul disponibilității”.

La rându-i, Curtea de Apel Craiova,

secția civilă, prin decizia nr. 6 din 5 octombrie 2006, a declinat competența

de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu

și constatând că s-a ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, cu

motivarea că „loturile și bunurile ce le compun, ce se cuvin fiecărei părți au fost

stabilite, așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința civilă nr. 592 din 29

septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, instanța de apel nefăcând

decât să modifice valoric loturile, neschimbând componența acestora”.

În pronunțarea regulatorului de

competență, conform art. 22 C. proc. civ., constată următoarele:

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. „contestația se introduce la instanța de executare”, iar în conformitate

cu alin. (2), partea I-a al aceluiași articol „contestația privind lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la

instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”.

După cum rezultă din textele citate,

în privința competenței, legea de procedură face distincția între contestațiile

la titlu și contestațiile la executare propriu-zise. Astfel, potrivit primului

aliniat al textului, contestațiile se introduc la instanța de executare. Deși

acest prim aliniat nu face nici o precizare este evident că legea are în vedere

un principiu în materie și care este aplicabil tuturor contestațiilor la

executare propriu-zise.

Conform celui de al doilea aliniat

al textului, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau

aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat

hotărârea ce se execută. Textul îndreptățește concluzia potrivit căreia toate

contestațiile la titlu intră în căderea instanței care a pronunțat hotărârea ce

se execută. Soluția este firească, întrucât instanța care a pronunțat hotărârea

este cea mai în măsură să clarifice eventualele ambiguități de interpretare sau

orice alt incident care se referă la „înțelesul, întinderea și aplicarea”

dispozitivului.

În speță, instanța care a pronunțat

hotărârea ce se execută este Judecătoria Târgu Jiu întrucât această instanță a

dispus ieșirea din indiviziune, a constatat bunurile ce compun lăsământul

succesoral și le-a atribuit părților, prin formarea celor două loturi. Decizia

dată în calea de atac de Curtea de Apel Craiova nu este de natură a infirma

această constatare, odată ce prin această hotărâre a fost modificată sentința

numai cu privire la existența unor pomi fructiferi și în raport de includerea

lor pe un teren atribuit pârâtului, a fost schimbată doar valoarea loturilor,

componența acestora, așa cum a fost determinată de judecătorie, rămânând

nemodificată.

Impedimentul la executare constatat

de executorul judecătoresc și care a generat contestația de față a privit,

exclusiv, parcela de teren de 1473 mp atribuită pârâtului C.C. prin sentința

civilă nr. 5921 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, soluție

nemodificată prin decizia Curții de Apel Craiova. Organul de executare a

constatat că între situația de pe teren și elementele de identificare ale

nemișcătorului, așa cum sunt menționate în sentința judecătoriei, există

diferențe și nepotriviri și pentru lămurirea înțelesului, întinderii și

aplicării dispozitivului acestei hotărâri, reclamanții au fost îndrumați să

apeleze la instituția contestației la executare.

De altfel, din cercetarea

procesului-verbal nr. 120 din 8 mai 2006 întocmit de Biroul Executorului

Judecătoresc T.S. (fila 5 dosar de fond) rezultă că titlul executoriu

(hotărârea ce s-a pus în executare) este sentința civilă nr. 5921 din 29

septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, menținută prin decizia dată în calea

de atac de Curtea de Apel Craiova.

În materia competenței materiale de

a soluționa contestațiile la executare singurul criteriu permis de lege constă

în distincția dintre cele două forme de contestație (propriu-zisă sau la

titlu). Orice alte criterii, cum ar fi cel valoric sau cel legat de dreptul de

dispoziție al părții sunt irelevante și, pe cale de consecință, excluse.

Împrejurarea că cei doi reclamanți-contestatori, dintr-o probabilă nepricepere,

au arătat în petitul contestației la executare că solicită lămurirea

înțelesului deciziei dată în apel, nu este de natură a determina competența

unei alte instanțe, cât timp prin impunerea unicului criteriu menționat, legea

de procedură și-a fixat riguros preferințele sale cu privire la competența

materială a instanței care trebuie să soluționeze contestația la titlu și care

este, întotdeauna, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cum în cauză, se execută sentința

Judecătoriei Târgu Jiu, se va stabili competența acestei instanțe de a soluționa

contestația la titlu promovată de cei doi reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența în favoarea

Judecătoriei Târgu Jiu pentru soluționarea contestației la executare formulată

de I.C. și C.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie

2006.