ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9540/2006

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5921 din 29 septembrie 2003 Judecătoria Târgu Jiu a admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanții C.I. și I.C. împotriva pârâtului C.C. și în parte cererea reconvențională promovată de pârât contra reclamanților, fiind respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității testamentului autentificat sub nr. 869/2003 de Biroul Notarului Public P.B.N. S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii rămasă de pe urma autorilor C.D. și D.C. și prin stabilirea bunurilor ce au compus lăsământul succesoral, s-au format două loturi, cel al reclamanților și cel al pârâtului.

Este de remarcat că în lotul pârâtului C.C., printre alte bunuri nemișcătoare, a fost inclusă și o suprafață de teren de 1473 mp, identificată prin arătarea dimensiunilor în lungime și lățime în punctele cardinale. Prin decizia nr. 2487 din 15 iulie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat doar în parte sentința Judecătoriei Târgu Jiu, numai cu privire la niște puieți de prun amplasați pe un teren atribuit în lotul pârâtului, majorându-se lotul valoric atribuit acestuia cu suma de 3.900.000 lei. În rest, sentința Judecătoriei Târgu Jiu a fost păstrată, fiind respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C.C. La data de 9 mai 2006 reclamanții C.I.

și I.C. au formulat, în temeiul art. 401 C. proc. civ., contestația la executare, solicitând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 2487 din 15 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. În motivarea contestației la executare s-a arătat că întrucât menționata decizie civilă a rămas definitivă și irevocabilă, fiind învestită cu formulă executorie, s-a purces la executarea ei silită, Biroul Executorului Judecătoresc T.S. întocmind procesul-verbal nr. 120 din 8 mai 2006, în care s-a menționat că pentru parcela de 1473 mp, atribuită în lotul pârâtului, nu s-a putut face punerea în executare pentru că suprafața de teren nu corespunde cu lățimea, lungimea și delimitarea menționate în hotărârea judecătorească ce se execută, aceasta reprezentând un impediment la executare.

Pe cale de consecință, s-a solicitat instanței ca pentru lămurirea titlului executoriu să dispună efectuarea unui supliment de expertiză tehnică prin care să se elimine erorile de calcul din raportul de expertiză omologat de instanța care efectuând partajul succesoral și dispunând ieșirea din indiviziune asupra activului succesoral, a format cele două loturi atribuite părților. Investită, inițial, cu soluționarea cauzei, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 4179 din 29 iunie 2006, și-a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel Craiova „având în vedere dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., precum și principiul disponibilității”.

La rându-i, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 6 din 5 octombrie 2006, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu și constatând că s-a ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, cu motivarea că „loturile și bunurile ce le compun, ce se cuvin fiecărei părți au fost stabilite, așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința civilă nr. 592 din 29 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, instanța de apel nefăcând decât să modifice valoric loturile, neschimbând componența acestora”. În pronunțarea regulatorului de competență, conform art. 22 C. proc.

civ., constată următoarele: Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare”, iar în conformitate cu alin. (2), partea I-a al aceluiași articol „contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”. După cum rezultă din textele citate, în privința competenței, legea de procedură face distincția între contestațiile la titlu și contestațiile la executare propriu-zise. Astfel, potrivit primului aliniat al textului, contestațiile se introduc la instanța de executare. Deși acest prim aliniat nu face nici o precizare este evident că legea are în vedere un principiu în materie și care este aplicabil tuturor contestațiilor la executare propriu-zise.

Conform celui de al doilea aliniat al textului, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Textul îndreptățește concluzia potrivit căreia toate contestațiile la titlu intră în căderea instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. Soluția este firească, întrucât instanța care a pronunțat hotărârea este cea mai în măsură să clarifice eventualele ambiguități de interpretare sau orice alt incident care se referă la „înțelesul, întinderea și aplicarea” dispozitivului. În speță, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este Judecătoria Târgu Jiu întrucât această instanță a dispus ieșirea din indiviziune, a constatat bunurile ce compun lăsământul succesoral și le-a atribuit părților, prin formarea celor două loturi.

Decizia dată în calea de atac de Curtea de Apel Craiova nu este de natură a infirma această constatare, odată ce prin această hotărâre a fost modificată sentința numai cu privire la existența unor pomi fructiferi și în raport de includerea lor pe un teren atribuit pârâtului, a fost schimbată doar valoarea loturilor, componența acestora, așa cum a fost determinată de judecătorie, rămânând nemodificată. Impedimentul la executare constatat de executorul judecătoresc și care a generat contestația de față a privit, exclusiv, parcela de teren de 1473 mp atribuită pârâtului C.C. prin sentința civilă nr. 5921 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, soluție nemodificată prin decizia Curții de Apel Craiova.

Organul de executare a constatat că între situația de pe teren și elementele de identificare ale nemișcătorului, așa cum sunt menționate în sentința judecătoriei, există diferențe și nepotriviri și pentru lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului acestei hotărâri, reclamanții au fost îndrumați să apeleze la instituția contestației la executare. De altfel, din cercetarea procesului-verbal nr. 120 din 8 mai 2006 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc T.S. (fila 5 dosar de fond) rezultă că titlul executoriu (hotărârea ce s-a pus în executare) este sentința civilă nr. 5921 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu Jiu, menținută prin decizia dată în calea de atac de Curtea de Apel Craiova.

În materia competenței materiale de a soluționa contestațiile la executare singurul criteriu permis de lege constă în distincția dintre cele două forme de contestație (propriu-zisă sau la titlu). Orice alte criterii, cum ar fi cel valoric sau cel legat de dreptul de dispoziție al părții sunt irelevante și, pe cale de consecință, excluse. Împrejurarea că cei doi reclamanți-contestatori, dintr-o probabilă nepricepere, au arătat în petitul contestației la executare că solicită lămurirea înțelesului deciziei dată în apel, nu este de natură a determina competența unei alte instanțe, cât timp prin impunerea unicului criteriu menționat, legea de procedură și-a fixat riguros preferințele sale cu privire la competența materială a instanței care trebuie să soluționeze contestația la titlu și care este, întotdeauna, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Cum în cauză, se execută sentința Judecătoriei Târgu Jiu, se va stabili competența acestei instanțe de a soluționa contestația la titlu promovată de cei doi reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu pentru soluționarea contestației la executare formulată de I.C. și C.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2006.