ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Botoșani, apoi la Curtea de

Apel Suceava, urmare a declinării competenței materiale de soluționare a

cauzei, prin sentința nr. 329 din 24 mai 2005, a Tribunalului Botoșani,

reclamantul I.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1627 din 25 februarie 2005, emisă de

pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, pentru perioada în care a fost deportat împreună cu familia, în

Transnistria, din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944.

În cauză a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantului, Partida Romilor Social Democrată din România.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 293 din 7

septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul I.R., precum și cererea de intervenție în interesul reclamantului,

formulată de Partida Romilor Social Democrată din România, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani și în consecință, a anulat hotărârea

nr. 1627 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă. A stabilit că reclamantul este

beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1

aprilie 1943 - 1 septembrie 1944.

În motivarea soluției s-a reținut că

declarațiile autentificate ale martorilor, depuse în dosar, fac dovada că

reclamantul a fost obligat să își schimbe domiciliul din România, în

Transnistria (Bug), din motive etnice, împreună cu familia sa.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada deportării

sale, împreună cu familia, în Transnistria, întrucât nu a depus nici un act

oficial, eliberat de organele competente care să confirme susținerile sale și

nici unul din martorii (ale căror declarații se află în dosarul de fond) nu a

dovedit că la rândul său, s-a aflat în aceeași situație cu solicitantul, fiind

beneficiar în prezent al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

criticile formulate în recurs și potrivit art. 304

1

C. proc. civ.,

se constată că recursul este întemeiat.

Ministerul Administrației și

Internelor - Direcția Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale a comunicat, la

cererea intervenientei, că în fondurile de arhivă pe care le deține: -

Prefectura județului Botoșani și Dorohoi, Poliția și Legiunea de Jandarmi

Botoșani și Dorohoi pe anii 1940 - 1945, nu sunt evidențiate deportarea romilor

din forțele județene Botoșani și Dorohoi, în Transnistria, în perioada 1940 -

1945.

Se reține că reclamantul nu a făcut

dovada cererii sale, cu nici un act oficial eliberat de organele competente

(Crucea Roșie Internațională, Arhivele Naționale Române sau Direcțiile județene

ale acestora, ordine, dispoziții, etc.) și nici unul din martorii C.M. și B.V.

nu a dovedit cu acte că s-a aflat în aceeași situație cu solicitantul

(înscrisuri oficiale, hotărâre a Casei Județeane de Pensii pentru stabilirea

calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000), martorii

respectivi fiind, de altfel, în anul 1943, în vârstă de 3 și, respectiv, 8 ani.

Față de considerentele expuse,

reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1

lit. a) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de deportare în

ghetouri și lagăre de concentrare, urmează, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

a se admite recursul declarat de pârâtă. Se va modifica în tot sentința atacată

și pe fond, se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, menținându-se, ca legală

și temeinică, hotărârea nr. 1627 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 293 din 7 septembrie 2005 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.