ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1358/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

noiembrie 2005, reclamantul P.Ș. a solicitat obligarea pârâtelor C.N.A.S. și

Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, să-i asigure gratuit și cu prioritate

medicamentele Roferon și Avastin, pe intervalul stabilit de medici, precum și

orice alt medicament prescris de medici pentru boli cronice complementare -

ulcer duodenal și hipertensiune arterială și să-i achite toate costurile de

medicamente și tratamente pe care le-a plătit cu începere din luna iulie 2005

și până la zi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, care prevede dreptul la

asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, dar pârâtele au

refuzat să-i asigure cele două medicamente prescrise de medici, pentru

diagnosticul dovedit cu înscrisurile din mapa medicală.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 355/CA/2005

- P.I. din 12 decembrie 2005, prin care a admis acțiunea, a obligat pârâtele

să-i asigure reclamantului, gratuit și prioritar medicamentele Roferon și

Avastin, pe intervalul stabilit de medici și orice alte medicamente prescrise

de medici, precum și să-i plătească acestuia, contravaloarea medicamentelor

care i-au fost prescrise de medici și pe care le-a cumpărat în perioada iulie -

12 decembrie 2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 189/2000, reclamantul

are dreptul prioritar la gratuitatea asistenței medicale și medicamentelor,

atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizărilor, ceea ce nu

constituie o discriminare contrară prevederilor art. 11 alin. (2) lit. d) din O.U.G.

nr. 150/2002, întrucât această facilitate este recunoscută tuturor

beneficiarilor legii respective, ca lege specială.

Apărarea pârâtelor, că medicamentul

Avastin nu se află pe lista aprobată prin H.G. nr. 235/2005, pentru

medicamentele acordate asiguraților în tratamentul ambulatoriu, a fost respinsă

de instanța de fond, cu motivarea că exista posibilitatea completării listei

respective, cu atât mai mult, cu cât acest medicament nu poate fi înlocuit și

nefolosirea lui ar avea repercusiuni grave asupra evoluției bolii

reclamantului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, pârâtele C.N.A.S. și Casa de Asigurări de Sănătate Bihor,

solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurentele au invocat motivele de

nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a aplicat greșit legea și a interpretat eronat actul

juridic dedus judecății, deoarece au fost obligate să plătească intimatului,

contravaloarea unor medicamente care nu se suportă din Fondul național unic de

asigurări sociale de sănătate, conform art. I pct. 8 din O.G. nr. 30/2004,

pentru modificarea O.U.G. nr. 170/1999.

Casa de Asigurări de Sănătate Bihor

a criticat hotărârea primei instanțe, și pentru aplicarea greșită a Ordinului nr.

55/42/2005, emis de ministrul sănătății, arătând că obligațiile în sarcina sa

nu au temei legal, în condițiile în care nu are atribuții privind „Programul

prevenția și controlul în patologia oncologică”, program realizat la nivel

național prin C.N.A.S. și prin unități sanitare cu responsabilități în

derularea programului.

În recursul declarat de C.N.A.S.,

s-a susținut că acțiunea trebuia respinsă ca lipsită de obiect în privința

medicamentului Roferon, de care intimatul a beneficiat gratuit în perioada

noiembrie 2005 - aprilie 2006. În legătură cu obligația sa de a deconta și cel

de-al doilea medicament, Avastin, aceeași recurentă-pârâtă a susținut că

instanța de fond a încălcat prevederile art. 11 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr.

150/2002 și ale pct. 2.3 din Ordinul nr. 1113/153/2005 al ministrului sănătății,

pentru că acest medicament nu este prevăzut în programele de sănătate și nici

în lista aprobată pentru anul 2005, prin H.G. nr. 235/2005, astfel încât nu

există o bază legală pentru decontarea lui din Fondul național unic de

asigurări sociale de sănătate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele

considerente:

Intimatul P.Ș. este titular al

dreptului recunoscut în art. 5 lit. a) din Legea nr. 189/2000 și art. 2 lit. d)

din O.U.G. nr. 170/1999, aprobată prin Legea nr. 783/2001, de a beneficia în

mod gratuit și prioritar de asistență medicală și medicamente, atât în

tratament ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării.

Recurentele-pârâte nu au contestat

acest drept, dar au susținut că nu poate fi valorificat, decât în condițiile

reglementate prin art. I pct. 6 și 8 din O.G. nr. 30/2004, și anume, pentru

medicamentele suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de

sănătate și prevăzute în „Lista cuprinzând denumirile comune internaționale ale

medicamentelor din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care

beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, cu sau fără contribuție

personală”.

Apărarea astfel formulată se

dovedește a fi neîntemeiată în privința ambelor medicamente solicitate de

intimat, să-i fie asigurate în mod gratuit și prioritar.

Medicamentul Roferon este cuprins în

lista menționată anterior cu denumirea Intron A, dar având aceeași acțiune terapeutică

asupra organismului, fapt confirmat în recursul său de C.N.A.S.

Pentru medicamentul respectiv,

aceeași recurentă-pârâtă a arătat că intimatului i-a fost asigurat tratamentul

gratuit în perioada noiembrie 2005 - aprilie 2006, dar nu a administrat probe

în dovedirea afirmațiilor din recurs și în consecință, este neîntemeiată

susținerea sa, că acțiunea trebuia respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Aceeași concluzie rezultă și din faptul că perioada indicată de

recurenta-pârâtă nu corespunde întregii perioade, pentru care intimatul a

dovedit că era în drept să beneficieze de acordarea gratuită a acestui

medicament.

În privința celui de-al doilea

medicament, Avastin, apărările recurentelor sunt nefondate, întrucât nu s-a

dovedit că în lista aprobată pentru medicamentele gratuite figurează un alt

medicament cu aceeași acțiune terapeutică și intimatul avea posibilitatea să-l

utilizeze în tratamentul recomandat de medici pentru afecțiunile constatate

prin înscrisurile din mapa medicală depusă la dosar.

În atare situație, instanța de fond

a apreciat corect ca nefiind relevantă, împrejurarea că acest medicament nu a

fost înscris în lista aprobată prin H.G. nr. 235/2005 și nici în cadrul

programelor naționale de sănătate, întrucât medicamentul a fost înregistrat la Agenția Națională a Medicamentului din luna iunie 2005 și de la acea dată, recurentele-pârâte

aveau posibilitatea să inițieze procedura de achiziție în derularea

subprogramului de sănătate „prevenție și control în patologia oncologică” sau

procedura de completare a listei cu medicamente aprobată de Guvern pentru anul

2005, prin actul normativ menționat anterior.

Casa de Asigurări de Sănătate Bihor

a susținut neîntemeiat că obligațiile stabilite în sarcina sa prin hotărârea

atacată sunt lipsite de bază legală.

Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 170/1999,

aprobată prin Legea nr. 783/2001 și art. 3 pct. 5 din Ordinul nr. 55/42/2005,

emis de Ministerul Sănătății, casele de asigurări de sănătate gestionează

Fondul de asigurări sociale de sănătate și au atribuții în derularea

subprogramelor de sănătate finanțate din bugetul Fondului național unic de

asigurări sociale de sănătate, printre care se află și subprogramul „Prevenție

și control în patologia oncologică”.

De altfel, C.N.A.S. a și comunicat

intimatului, cu adresa nr. 7956 din 24 octombrie 2005, că pentru asigurarea

tratamentului gratuit aprobat cu Intron A, urmează să se adreseze Casei de

Asigurări de Sănătate Bihor, prin Compartimentul Programe Naționale de

Sănătate.

Pentru considerentele expuse,

constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta

Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de C.N.A.S.

și Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, împotriva sentinței civile nr. 355 din

12 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2006.