ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 213 din 29 martie 2006, Tribunalul Cluj a respins cererea de

restituire a cauzei la procuror în vederea completării urmăririi

penale și, totodată, cererile de schimbare a încadrării juridice

a faptelor reținute, din infracțiunea de realizare a unor activități

în domeniul construcțiilor, fără respectarea

reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența în

construcții, prevăzută de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/1995

în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178

alin. (2) C. pen. și au fost condamnați inculpații:

pentru infracțiunea de realizare a unor activități în domeniul

construcțiilor, fără respectarea reglementărilor tehnice

privind stabilitatea și rezistența, prevăzută de art. 31 alin.

(2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu aplicarea art.

74 lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen.,

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 din

același cod, de la rămânerea definitivă a hotărârii și

până la executarea pedepsei;

6 luni închisoare, pentru infracțiunea de realizare a unor

activități în domeniul construcțiilor, fără

respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența,

prevăzută de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, cu aplicarea art.

74 lit. c) și a art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (3), art. 37 lit. b)

și a art. 80 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 din

același cod, de la rămânerea definitivă a hotărârii și

până la executarea pedepsei.

Pe latură civilă,

s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de

părțile civile L.V. și L.C., inculpații fiind

obligați, în solidar, să le plătească suma de 1598 RON

despăgubiri materiale.

În baza dispozițiilor art.

193 alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpații au fost obligați

să plătească părții civile L.V., sumele de câte 200

lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de

fapt:

În luna decembrie 2000, M.M.,

reprezentată de M.R., a încheiat, cu reprezentantul SC A. SRL Cluj Napoca,

S.F., un contract de proiectare cu obiectul „elaborarea documentației

tehnice pentru lucrarea casă de locuit cu subsol, parter, mansardă,

piscină acoperită pe str. Predeal”, proprietarul având obligația

să elaboreze documentația tehnico-economică necesară

obținerii autorizației de construcție și să

stabilească detaliile de execuție, după predarea documentației

pentru autorizație.

Ca atare, la 31 decembrie

2001, pe numele lui M.M., s-a eliberat autorizația de construire nr. 4187,

aceasta pentru executarea lucrărilor de construire a unei locuințe cu

regim de înălțime, subsol, parter, mansardă, nefiind

înscrisă și piscina din contractul de proiectare, în

documentația înaintată de S.F. partea de lucrare apărând ca

fiind „adăpost pentru barcă”, aceasta, în baza înțelegerii

dintre beneficiar și proiectant pentru ca taxele ce urmau a se achita,

să fie mai mici. Beneficiarul, nemulțumit, a cerut însă

proiectantului să obțină o nouă autorizație care

să includă și autorizarea executării lucrării

„piscină și împrejmuire teren”, ceea ce s-a realizat în sensul

că s-a întocmit un nou proiect, în completarea celui inițial, având

ca obiect „piscina acoperită și împrejmuire teren”.

Ulterior, pe baza

proiectului completat și a documentației aferente, la 14 octombrie

2002, sub nr. 2078, s-a eliberat o a doua autorizație de construire,

aceasta incluzând și construire piscină și împrejmuire teren.

Beneficiarul lucrării M.M.,

la 29 iulie 2002, sub nr. 4792, a anunțat Inspectoratul în

Construcții Cluj, despre începerea executării lucrărilor ce

făceau obiectul primei autorizații, 5 august 2002. Deci, anterior

emiterii celei de-a doua autorizații, beneficiarul a început

lucrările de nivelare a terenului pentru construirea casei, și, apoi,

în regie proprie, cu ajutorul unor muncitori zilieri, s-a realizat

fundația și placa de beton peste fundație.

S.F., deplasându-se la

obiectiv, a constatat că în urma săpăturilor efectuate, a

apărut o diferență de nivel între proprietatea beneficiarului

și cea a vecinului, V.N., aspect semnalat și de acesta din urmă,

el sesizând fisuri la garajul construit în imediata apropiere a limitei dintre

proprietăți.

Ca atare, s-a constatat a fi

necesară o modificare a zidului din partea sudică a terenului

(inițial, potrivit proiectului, zidul coincidea cu peretele piscinei),

aceasta putându-se realiza prin executarea unui zid de sprijin, cu alte

dimensiuni decât peretele piscinei, în fapt, o nouă lucrare pentru

stabilizarea taluzului, beneficiarul fiind încunoștiințat. S.F. a mai

constatat că zidul de sprijin era necesar pentru că lucrările de

terasare făcute de beneficiari au dus la diferența de nivel

menționată.

Inculpatul, B.V., inginer

expert în lucrări de rezistență și Ș.L., posibil

executant al lucrării, în primăvara anului 2003, s-au întâlnit cu S.F.,

ocazie în care B.V. a întocmit schița ce reprezenta o vedere

transversală a zidului de sprijin.

Ulterior, întrucât

inculpatul susținea că plata unui proiect de execuție trebuie

făcută de S.F., B.V. nu a mai întocmit respectivul proiect, iar

Ș.L., de asemenea neînțelegându-se cu inculpatul în ce privește

plata lucrării, nu a mai intervenit.

Dată fiind urgentarea

lucrării de consolidarea pământului pentru a se evita surparea

garajului lui V.N., inculpatul a angajat zilieri pentru construcția unui

stâlp, dar, aceștia nefiind autorizați, el, prin intermediul lui C.O.,

a luat legătura cu T.G.L., autorizat pentru lucrări de dulgherie.

Acesta, la 25 august 2003, a încheiat cu M.M., reprezentată de inculpat un

contract de execuție lucrări de construcții cu

obiectul-executare lucrări de subzidire clădire garaj la casa

familială de pe str. Predeal. Deși contractul scris avea obiectul

menționat, cei doi au stabilit că lucrarea efectivă ce urma

să se realizeze era zidul de sprijin necesar stabilizării taluzului,

lucru dovedit și de contractul încheiat la 9 septembrie 2003.

T.G.L., pentru a realiza

lucrarea contractată, a luat legătura cu 4 muncitori: B.O., T.I., L.A.L.

și K.Z., cu aceștia neîncheind un contract scris, acesta nefiind

vreodată încheiat nici cu inculpatul.

Pentru executarea

săpăturilor, la 8 septembrie 2003, inculpatul a închiriat de la SC K.C.

SRL, reprezentată de Ș.L., un excavator, lucrările de excavare

fiind făcute de K.C., sub îndrumarea lui Ș.L. și ulterior, a lui

K.Z. pe care T.G.L. l-a prezentat inculpatului ca fiind „inginerul” care va

supraveghea oamenii.

La un moment dat, K.Z. i-a

cerut lui K.C., iar acesta, la rândul lui, a luat acceptul de la Ș.L.,

să excaveze mai adânc în malul de pământ, lucru realizat. La

terminarea săpăturilor, Ș.L. i-a atras atenția inculpatului

T.G.L. că lucrarea de sprijinirea taluzului este periculoasă,

stabilitatea fiind precară întrucât în partea de jos a zidului,

pământul a fost scobit mai adânc.

Dar, cu toate acestea, la 18

septembrie 2003, echipa de muncitori condusă de inculpatul T.G.L. a

început lucrarea de realizare a zidului de sprijin, în cadrul acesteia s-a

turnat șapa de egalizare pe suprafața gropii săpate, s-au

făcut panourile din lemn care s-au așezat vertical și s-a

început operația de armare cu fier-beton.

La 23 septembrie 2003, în

timp ce pe șantier se aflau T.I., K.Z., B.O. și L.A.L., ocupați

cu armarea zidului de sprijin, o porțiune de pământ din partea de sus

a taluzului s-a surpat, K.Z. și L.A.L. fiind îngropați.

Intervenția celorlalți și a unor alte persoane a reușit

scoaterea numai a lui K.Z., L.A.L. decedând.

Raportul de constatare

medico-legală din 24 septembrie 2003 a înscris că moartea victimei a

fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimare

toraco-abdominală care i-a împiedicat mișcările respiratorii.

Raportul de expertiză

tehnico-judiciară a reținut că au fost încălcate normele

legale cu privire la proiectarea și execuția lucrării de pe str.

Predeal, iar carențele din documentația de proiectare, lipsa

diverselor documente enumerate, lipsa factorilor de supraveghere, nu ar fi dus

la producerea accidentului dacă executanții ar fi oprit la timp

lucrările, sesizând aceste carențe.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri inculpații, motivele invocate fiind greșita lor

condamnare și greșita încadrare juridică a faptei, iar

inculpatul T.G.L. a invocat și nelegala reținere, în ce-l

privește, a stării de recidivă odată ce aceasta nu s-a pus

în discuție.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 276 din 28 noiembrie 2006, în baza dispozițiilor art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile și a desființat

sentința apelată numai cu privire la soluționarea laturii civile

a cauzei și la pedepsele accesorii, sens în care a înlăturat

obligarea inculpaților de la plata despăgubirilor civile în favoarea

părților civile L.V. și L.C. avându-se în vedere renunțarea

acestora la pretenții civile și, în ce-i privește pe ambii

inculpați s-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

Nemulțumiți

și de hotărârea pronunțată în apel, inculpații, în

termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind cele

menționate în partea introductivă a prezentei.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce se vor detalia.

Potrivit art. 1 alin. (2) C.

proc. pen., procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii

de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și

libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor.

Art. 2 al aceluiași cod,

prevede că procesul penal se desfășoară atât în cursul

urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit

dispozițiilor prevăzute de lege.

În continuare, printre

dispozițiile procedural penale menite a asigura scopul și regulile de

bază ale procesului penal, sunt art. 6, respectiv garantarea dreptului de

apărare, art. 7 alin. (2) prevede obligația asigurării

părților chemate în proces, de folosire a limbii materne, iar art. 8

instituie obligația ca pentru părțile care nu vorbesc sau nu

înțeleg limba română ori nu se pot exprima, asigurarea, în mod

gratuit, a posibilității de a lua cunoștință de

piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum și dreptul de a pune

concluzii în instanță, prin interpret.

Art. 18 alin. (1) din

Constituție prevede că cetățenii străini .. care

locuiesc în România se bucură de protecția generală a

persoanelor .. garantată de constituție și de alte legi, iar art.

20 din Legea fundamentală prevede că dispozițiile

constituționale privind drepturile și libertățile

cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în

concordanță cu D.U.D.O., cu pactele și celelalte tratate la care

România este parte.

Raportând cauzei aceste

principii și dispoziții ale Codului de procedură penală, se

reține că inculpatului M.R., cetățean israelian vorbitor de

limbă ebraică, începând cu faza urmăririi penale și

continuând cu judecata în fond și în calea de atac a apelului, nu i s-a

respectat dreptul de a lua cunoștință de actele instrumentate,

prin intermediul unui interpret autorizat.

Astfel, pornind și de

la prevederile art. 6 și 3 lit. e) din C.E.A.D.O.L.F., acestea sunt

destinate să garanteze un proces echitabil persoanelor acuzate de o

infracțiune penală, persoana respectivă neputând fi

dezavantajată față de un acuzat care cunoaște limba

oficială folosită la audiere, obiectul și scopul respectivei

dispoziții cuprinzând dreptul de a fi asistat, în mod gratuit, de un

interpret. Garanția prevăzută de art. 6 și 3 lit. e) nu se

limitează doar la interpretarea în timpul audierii, ci se extinde și

la traducerea sau interpretarea tuturor actelor procedurii angajate contra

acuzatului pe care acesta trebuie să le înțeleagă pentru a

beneficia de un proces echitabil.

În cauză, alături

de declarațiile inculpatului, ale martorilor, actelor utilizate ca probe

au fost administrate și expertize, lucrări de specialitate, despre

acestea M.R. având dreptul de a lua cunoștință prin intermediul

unui interpret ceea ce, începând cu urmărirea penală, nu i s-a

asigurat.

În altă ordine de idei,

instanța sesizată prin rechizitoriu, acesta fiind urmarea actelor

efectuate de procuror cu nesocotirea dreptului inculpatului vorbitor de

limbă ebraică, se consideră că nu a fost legal

sesizată, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 197 C.

proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea

actului, fiind evident că inculpatului i s-a adus o vătămare

care nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului act.

Totodată, pentru

că în ce-l privește pe coinculpatul T.G.L. nu se poate disjunge

cauza, activitatea sa infracțională fiind în

interdependență cu cea reținută pentru inculpatul M.R.,

instanța fiind sesizată printr-un rechizitoriu lovit de nulitate

absolută, se impune și în situația sa, anularea actului. În

plus, privind situația personală a acestuia, este necesar să se

stabilească încă din faza urmăririi penale dacă la

încadrarea juridică a faptei el este în stare de recidivă, numai

astfel putându-și asigura dreptul la apărare, garantat de prevederile

amintite.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpați fiind fondate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 cu referire și la

dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., ele vor fi admise și

cauza se va restitui procurorului, pentru refacerea urmăririi penale.

Potrivit dispozițiilor art.

189 alin. (1) din același cod, cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații

M.R. și T.G.L. împotriva deciziei penale nr. 276/ A din 28 noiembrie 2006

a Curții de Apel Cluj, secția penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 213 din 29 martie

2006 a Tribunalului Cluj și restituie cauza Parchetului de pe lângă

Tribunalul Cluj, pentru refacerea urmăririi penale.

Onorariul pentru interpretul de

limbă ebraică se va plăti din fondul Înaltei Curți de

casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 martie 2007.