ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 29 martie 2006, Tribunalul Cluj a respins cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale și, totodată, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute, din infracțiunea de realizare a unor activități în domeniul construcțiilor, fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența în construcții, prevăzută de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

și au fost condamnați inculpații: 1. M.R., la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de realizare a unor activități în domeniul construcțiilor, fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, prevăzută de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 din același cod, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei; 2. T.G.L., la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de realizare a unor activități în domeniul construcțiilor, fără respectarea reglementărilor tehnice privind stabilitatea și rezistența, prevăzută de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, cu aplicarea art. 74 lit. c) și a art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (3), art. 37 lit. b) și a art. 80 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 din același cod, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei. Pe latură civilă, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile L.V. și L.C., inculpații fiind obligați, în solidar, să le plătească suma de 1598 RON despăgubiri materiale. În baza dispozițiilor art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească părții civile L.V., sumele de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În luna decembrie 2000, M.M., reprezentată de M.R., a încheiat, cu reprezentantul SC A. SRL Cluj Napoca, S.F., un contract de proiectare cu obiectul „elaborarea documentației tehnice pentru lucrarea casă de locuit cu subsol, parter, mansardă, piscină acoperită pe str. Predeal”, proprietarul având obligația să elaboreze documentația tehnico-economică necesară obținerii autorizației de construcție și să stabilească detaliile de execuție, după predarea documentației pentru autorizație. Ca atare, la 31 decembrie 2001, pe numele lui M.M., s-a eliberat autorizația de construire nr. 4187, aceasta pentru executarea lucrărilor de construire a unei locuințe cu regim de înălțime, subsol, parter, mansardă, nefiind înscrisă și piscina din contractul de proiectare, în documentația înaintată de S.F.

partea de lucrare apărând ca fiind „adăpost pentru barcă”, aceasta, în baza înțelegerii dintre beneficiar și proiectant pentru ca taxele ce urmau a se achita, să fie mai mici. Beneficiarul, nemulțumit, a cerut însă proiectantului să obțină o nouă autorizație care să includă și autorizarea executării lucrării „piscină și împrejmuire teren”, ceea ce s-a realizat în sensul că s-a întocmit un nou proiect, în completarea celui inițial, având ca obiect „piscina acoperită și împrejmuire teren”. Ulterior, pe baza proiectului completat și a documentației aferente, la 14 octombrie 2002, sub nr. 2078, s-a eliberat o a doua autorizație de construire, aceasta incluzând și construire piscină și împrejmuire teren.

Beneficiarul lucrării M.M., la 29 iulie 2002, sub nr. 4792, a anunțat Inspectoratul în Construcții Cluj, despre începerea executării lucrărilor ce făceau obiectul primei autorizații, 5 august 2002. Deci, anterior emiterii celei de-a doua autorizații, beneficiarul a început lucrările de nivelare a terenului pentru construirea casei, și, apoi, în regie proprie, cu ajutorul unor muncitori zilieri, s-a realizat fundația și placa de beton peste fundație. S.F., deplasându-se la obiectiv, a constatat că în urma săpăturilor efectuate, a apărut o diferență de nivel între proprietatea beneficiarului și cea a vecinului, V.N., aspect semnalat și de acesta din urmă, el sesizând fisuri la garajul construit în imediata apropiere a limitei dintre proprietăți.

Ca atare, s-a constatat a fi necesară o modificare a zidului din partea sudică a terenului (inițial, potrivit proiectului, zidul coincidea cu peretele piscinei), aceasta putându-se realiza prin executarea unui zid de sprijin, cu alte dimensiuni decât peretele piscinei, în fapt, o nouă lucrare pentru stabilizarea taluzului, beneficiarul fiind încunoștiințat. S.F. a mai constatat că zidul de sprijin era necesar pentru că lucrările de terasare făcute de beneficiari au dus la diferența de nivel menționată. Inculpatul, B.V., inginer expert în lucrări de rezistență și Ș.L., posibil executant al lucrării, în primăvara anului 2003, s-au întâlnit cu S.F., ocazie în care B.V. a întocmit schița ce reprezenta o vedere transversală a zidului de sprijin.

Ulterior, întrucât inculpatul susținea că plata unui proiect de execuție trebuie făcută de S.F., B.V. nu a mai întocmit respectivul proiect, iar Ș.L., de asemenea neînțelegându-se cu inculpatul în ce privește plata lucrării, nu a mai intervenit. Dată fiind urgentarea lucrării de consolidarea pământului pentru a se evita surparea garajului lui V.N., inculpatul a angajat zilieri pentru construcția unui stâlp, dar, aceștia nefiind autorizați, el, prin intermediul lui C.O., a luat legătura cu T.G.L., autorizat pentru lucrări de dulgherie. Acesta, la 25 august 2003, a încheiat cu M.M., reprezentată de inculpat un contract de execuție lucrări de construcții cu obiectul-executare lucrări de subzidire clădire garaj la casa familială de pe str. Predeal.

Deși contractul scris avea obiectul menționat, cei doi au stabilit că lucrarea efectivă ce urma să se realizeze era zidul de sprijin necesar stabilizării taluzului, lucru dovedit și de contractul încheiat la 9 septembrie 2003. T.G.L., pentru a realiza lucrarea contractată, a luat legătura cu 4 muncitori: B.O., T.I., L.A.L. și K.Z., cu aceștia neîncheind un contract scris, acesta nefiind vreodată încheiat nici cu inculpatul. Pentru executarea săpăturilor, la 8 septembrie 2003, inculpatul a închiriat de la SC K.C. SRL, reprezentată de Ș.L., un excavator, lucrările de excavare fiind făcute de K.C., sub îndrumarea lui Ș.L. și ulterior, a lui K.Z. pe care T.G.L. l-a prezentat inculpatului ca fiind „inginerul” care va supraveghea oamenii.

La un moment dat, K.Z. i-a cerut lui K.C., iar acesta, la rândul lui, a luat acceptul de la Ș.L., să excaveze mai adânc în malul de pământ, lucru realizat. La terminarea săpăturilor, Ș.L. i-a atras atenția inculpatului T.G.L. că lucrarea de sprijinirea taluzului este periculoasă, stabilitatea fiind precară întrucât în partea de jos a zidului, pământul a fost scobit mai adânc. Dar, cu toate acestea, la 18 septembrie 2003, echipa de muncitori condusă de inculpatul T.G.L. a început lucrarea de realizare a zidului de sprijin, în cadrul acesteia s-a turnat șapa de egalizare pe suprafața gropii săpate, s-au făcut panourile din lemn care s-au așezat vertical și s-a început operația de armare cu fier-beton.

La 23 septembrie 2003, în timp ce pe șantier se aflau T.I., K.Z., B.O. și L.A.L., ocupați cu armarea zidului de sprijin, o porțiune de pământ din partea de sus a taluzului s-a surpat, K.Z. și L.A.L. fiind îngropați. Intervenția celorlalți și a unor alte persoane a reușit scoaterea numai a lui K.Z., L.A.L. decedând. Raportul de constatare medico-legală din 24 septembrie 2003 a înscris că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimare toraco-abdominală care i-a împiedicat mișcările respiratorii. Raportul de expertiză tehnico-judiciară a reținut că au fost încălcate normele legale cu privire la proiectarea și execuția lucrării de pe str. Predeal, iar carențele din documentația de proiectare, lipsa diverselor documente enumerate, lipsa factorilor de supraveghere, nu ar fi dus la producerea accidentului dacă executanții ar fi oprit la timp lucrările, sesizând aceste carențe.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri inculpații, motivele invocate fiind greșita lor condamnare și greșita încadrare juridică a faptei, iar inculpatul T.G.L. a invocat și nelegala reținere, în ce-l privește, a stării de recidivă odată ce aceasta nu s-a pus în discuție. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 276 din 28 noiembrie 2006, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile și a desființat sentința apelată numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei și la pedepsele accesorii, sens în care a înlăturat obligarea inculpaților de la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile L.V. și L.C. avându-se în vedere renunțarea acestora la pretenții civile și, în ce-i privește pe ambii inculpați s-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată în apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind cele menționate în partea introductivă a prezentei. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia. Potrivit art. 1 alin. (2) C. proc. pen., procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor. Art. 2 al aceluiași cod, prevede că procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În continuare, printre dispozițiile procedural penale menite a asigura scopul și regulile de bază ale procesului penal, sunt art. 6, respectiv garantarea dreptului de apărare, art. 7 alin. (2) prevede obligația asigurării părților chemate în proces, de folosire a limbii materne, iar art. 8 instituie obligația ca pentru părțile care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima, asigurarea, în mod gratuit, a posibilității de a lua cunoștință de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum și dreptul de a pune concluzii în instanță, prin interpret.

Art. 18 alin. (1) din Constituție prevede că cetățenii străini .. care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor .. garantată de constituție și de alte legi, iar art. 20 din Legea fundamentală prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu D.U.D.O., cu pactele și celelalte tratate la care România este parte. Raportând cauzei aceste principii și dispoziții ale Codului de procedură penală, se reține că inculpatului M.R., cetățean israelian vorbitor de limbă ebraică, începând cu faza urmăririi penale și continuând cu judecata în fond și în calea de atac a apelului, nu i s-a respectat dreptul de a lua cunoștință de actele instrumentate, prin intermediul unui interpret autorizat.

Astfel, pornind și de la prevederile art. 6 și 3 lit. e) din C.E.A.D.O.L.F., acestea sunt destinate să garanteze un proces echitabil persoanelor acuzate de o infracțiune penală, persoana respectivă neputând fi dezavantajată față de un acuzat care cunoaște limba oficială folosită la audiere, obiectul și scopul respectivei dispoziții cuprinzând dreptul de a fi asistat, în mod gratuit, de un interpret. Garanția prevăzută de art. 6 și 3 lit. e) nu se limitează doar la interpretarea în timpul audierii, ci se extinde și la traducerea sau interpretarea tuturor actelor procedurii angajate contra acuzatului pe care acesta trebuie să le înțeleagă pentru a beneficia de un proces echitabil. În cauză, alături de declarațiile inculpatului, ale martorilor, actelor utilizate ca probe au fost administrate și expertize, lucrări de specialitate, despre acestea M.R.

având dreptul de a lua cunoștință prin intermediul unui interpret ceea ce, începând cu urmărirea penală, nu i s-a asigurat. În altă ordine de idei, instanța sesizată prin rechizitoriu, acesta fiind urmarea actelor efectuate de procuror cu nesocotirea dreptului inculpatului vorbitor de limbă ebraică, se consideră că nu a fost legal sesizată, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 197 C. proc. pen., încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, fiind evident că inculpatului i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului act. Totodată, pentru că în ce-l privește pe coinculpatul T.G.L. nu se poate disjunge cauza, activitatea sa infracțională fiind în interdependență cu cea reținută pentru inculpatul M.R., instanța fiind sesizată printr-un rechizitoriu lovit de nulitate absolută, se impune și în situația sa, anularea actului.

În plus, privind situația personală a acestuia, este necesar să se stabilească încă din faza urmăririi penale dacă la încadrarea juridică a faptei el este în stare de recidivă, numai astfel putându-și asigura dreptul la apărare, garantat de prevederile amintite. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați fiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 cu referire și la dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., ele vor fi admise și cauza se va restitui procurorului, pentru refacerea urmăririi penale. Potrivit dispozițiilor art. 189 alin. (1) din același cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.R. și T.G.L. împotriva deciziei penale nr. 276/ A din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 213 din 29 martie 2006 a Tribunalului Cluj și restituie cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru refacerea urmăririi penale. Onorariul pentru interpretul de limbă ebraică se va plăti din fondul Înaltei Curți de casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2007.