ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2555/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Oradea, precizată ulterior, Primăria municipiului Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâtul C.D., solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 115428/1998 și evacuarea acestuia din apartamentul nr. 5 situat în Oradea, pentru neplata chiriei, comportament care împiedică folosirea normală a locuinței, neefectuarea lucrărilor de întreținere și reparații. S-au invocat în drept dispozițiile art. 24 și art. 29 din Legea nr. 114/1996, Legea nr. 5/1973, O.U.G. nr. 40/199, art. 1430-1434 și art. 1447 C. civ.

În urma administrării probei cu martori și înscrisuri, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 376 din 22 ianuarie 2004 prin care a respins acțiunea ca nefondată. A reținut instanța că din înscrisurile depuse rezultă că pârâtul a achitat la zi chiria și restanțele la SC E. Pe de altă parte, susținerea că apartamentul s-ar fi degradat din culpa pârâtului nu a fost susținută prin probe. Cu privire la comportamentul pârâtului, instanța a reținut că un singur episod izolat, în care a deranjat vecinii nu este de natură să atragă incidența art. 24 alin. (1) lit. b) ipoteza a III-a din Legea nr. 114/1996, pentru a atrage rezilierea contractului și evacuarea chiriașului. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 430 din 4 mai 2004 a Curții de apel Oradea.

A reținut instanța de apel, procedând la o evaluare proprie a probelor, că depozițiile martorilor propuși de reclamantă nu sunt credibile, pe fondul unei stări de animozitate între pârât și aceștia. Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea hotărârii. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că martorii propuși de pârât în apărare fuseseră și ei chiriași la stat și au fost evacuați pentru același comportament antisocial pe care îl manifestă și pârâtul. Pe de altă parte, se susține că achitarea la zi, în fața instanței a datoriilor la chirie și întreținere nu poate conduce la respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului. Recursul nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente. Potrivit art. 47 alin. (1) din Constituția României, republicată, statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. În concretizarea acestui drept fundamental al cetățenilor la un nivel de trai decent, au fost adoptate și actele normative invocate în prezenta cauză, în special Legea locuinței nr. 114/1996. Motivele pentru care se poate dispune rezilierea contractului de închiriere la cererea proprietarului sunt limitativ prevăzute în art. 24 lit. b) din lege.

Procedând corect, în sensul interpretării restrictive a cazurilor în care se poate dispune rezilierea contractului și evacuarea chiriașului, atât instanța de fond, cât și cea de apel au interpretat probele care au fost administrate. Acesta este un atribut exclusiv al instanțelor devolutive, care nu este de competența instanței de recurs, aspect ce rezultă din abrogarea de către legiuitor a pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care permite reaprecierea probelor. Ca atare, constatând că prin hotărârea pronunțată nu s-a produs nici o încălcare a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prezentul recurs se va respinge ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Primăria municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 430 din 4 mai 2005 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.