ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2555/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16

aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Oradea, precizată ulterior, Primăria

municipiului Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar a chemat în judecată

pe pârâtul C.D., solicitând rezilierea contractului de închiriere nr.

115428/1998 și evacuarea acestuia din apartamentul nr. 5 situat în Oradea,

pentru neplata chiriei, comportament care împiedică folosirea normală a

locuinței, neefectuarea lucrărilor de întreținere și reparații. S-au invocat în

drept dispozițiile art. 24 și art. 29 din Legea nr. 114/1996, Legea nr. 5/1973,

O.U.G. nr. 40/199, art. 1430-1434 și art. 1447 C. civ.

În urma administrării probei cu

martori și înscrisuri, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 376

din 22 ianuarie 2004 prin care a respins acțiunea ca nefondată.

A reținut instanța că din

înscrisurile depuse rezultă că pârâtul a achitat la zi chiria și restanțele la

SC E.

Pe de altă parte, susținerea că

apartamentul s-ar fi degradat din culpa pârâtului nu a fost susținută prin

probe.

Cu privire la comportamentul

pârâtului, instanța a reținut că un singur episod izolat, în care a deranjat

vecinii nu este de natură să atragă incidența art. 24 alin. (1) lit. b) ipoteza

a III-a din Legea nr. 114/1996, pentru a atrage rezilierea contractului și

evacuarea chiriașului.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 430 din 4 mai

2004 a Curții de apel Oradea.

A reținut instanța de apel,

procedând la o evaluare proprie a probelor, că depozițiile martorilor propuși

de reclamantă nu sunt credibile, pe fondul unei stări de animozitate între

pârât și aceștia.

Împotriva acestei decizii în termen

legal a declarat recurs reclamanta, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea hotărârii.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că martorii propuși de pârât în apărare fuseseră și ei chiriași la

stat și au fost evacuați pentru același comportament antisocial pe care îl

manifestă și pârâtul. Pe de altă parte, se susține că achitarea la zi, în fața

instanței a datoriilor la chirie și întreținere nu poate conduce la respingerea

acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingerea recursului.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 47 alin. (1) din

Constituția României, republicată, statul este obligat să ia măsuri de

dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor

un nivel de trai decent.

În concretizarea acestui drept

fundamental al cetățenilor la un nivel de trai decent, au fost adoptate și

actele normative invocate în prezenta cauză, în special Legea locuinței nr.

114/1996.

Motivele pentru care se poate

dispune rezilierea contractului de închiriere la cererea proprietarului sunt

limitativ prevăzute în art. 24 lit. b) din lege.

Procedând corect, în sensul

interpretării restrictive a cazurilor în care se poate dispune rezilierea

contractului și evacuarea chiriașului, atât instanța de fond, cât și cea de

apel au interpretat probele care au fost administrate.

Acesta este un atribut exclusiv al

instanțelor devolutive, care nu este de competența instanței de recurs, aspect

ce rezultă din abrogarea de către legiuitor a pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ., care permite reaprecierea probelor.

Ca atare, constatând că prin

hotărârea pronunțată nu s-a produs nici o încălcare a legii, în sensul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., prezentul recurs se va respinge ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Primăria municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 430

din 4 mai 2005 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.