ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 39/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Giurgiu la data de 27 iulie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte

a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul G.(M.)L.R., transformarea

măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în

măsura restrângerii dreptului de liberă circulație în statele Uniunii Europene

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentința civilă nr. 232 din 10

august 2006, Tribunalul Giurgiu a admis cererea și a dispus restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație pe o perioadă de un an cu privire la

teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepția acelor

state cu privire la care pârâtul face dovada că are un drept de intrare, în

condițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005.

În considerentele hotărârii s-a

reținut că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune transformarea

măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în

măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtului, având în

vedere că acesta a fost returnat la data de 27 ianuarie 2005 în România, pe

baza Acordului de readmisie încheiat cu Spania, pârâtul fiind depistat de către

autorități pentru ședere ilegală în țara respectivă.

S-a mai apreciat că perioada de un an

pentru aplicarea măsurii de restrângere a dreptului la libera circulație este

suficientă, întrucât pârâtul nu a săvârșit infracțiuni pe teritoriul Spaniei,

nu a fost judecat sau condamnat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 177 din 26

septembrie 2006, Curtea de Apel București a anulat ca netimbrat apelul,

reținând în considerente că, deși apelanta a fost citată cu mențiunea timbrării

cererii de apel, aceasta nu s-a conformat obligației stabilite de instanța de

judecată și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a formula o

eventuală cerere de scutire de plata taxei de timbru.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Recurenta susține în motivele de

recurs că taxa de timbru aferentă cauzei a fost achitată prin ordinul de plată

nr. 2930 din 26 septembrie 2006, conform originalului anexat la dosar.

Analizând recursul, se constată că

acesta este fondat pentru considerentele ce succed.

Din ordinul de plată nr. 2930 din 26

septembrie 2006 (fila 20, dosar apel nr. 339/122/2006) se reține că recurenta a

achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanță și a anexat și timbrul

judiciar aferent, data de 26 septembrie 2006 fiind chiar data pronunțării

deciziei din apel.

Prin urmare, recurenta făcând dovada

îndeplinirii obligației legale stabilite de instanță referitoare la achitarea

taxei judiciare de timbru, se impune admiterea recursului, casarea deciziei nr.

177 din 26 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și

Internelor împotriva deciziei civile nr. 177 din 26 septembrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a IX-a civilă.

Casează decizia menționată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 ianuarie 2007.