ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7526/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 42 din 10

ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Roman, județul Neamț, a fost admisă

acțiunea pentru revendicare imobiliară și daune formulată de reclamantul A.I.,

împotriva pârâtului B.T.T. și în consecință:

A obligat pe pârâtul B.T.T. să lase

reclamantului A.I. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de

21,67 mp situată în intravilanul satului Chilii, comuna Valea Ursului, județul

Neamț, înscrisă în titlul de proprietate nr. 71/2258 din 18 noiembrie 2002, pe numele

reclamantului sola 28, parcela 440/A1 și 440/A2 învecinați la Nord – I.I.N., la

Est – E.C., I.M., la Sud – G.G. și B.T. și la Vest – G.M. și B.T.Td.,

delimitate prin schița anexă la raportul de expertiză (f.38) prin culoarea

galbenă.

Pârâtul a fost obligat să plătească

reclamantului suma de 19.920.000 lei, pentru lipsa de folosință a terenului pe

ultimii trei ani precum și la suma de 8.673.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel, pârâtul B.T.T.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin încheierea din 6 martie 2006, a trimis cauza pentru soluționarea

recursului la Tribunalul Neamț, cu motivarea că terenul supus revendicării, nu

depășește 1 miliard lei, astfel că raportat la dispozițiile art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., competența revine Tribunalului Neamț.

Împotriva acestei încheieri, a

declarat recurs, pârâtul B.T.T., fără a arăta cazurile de casare, susținând în

esență următoarele:

- instanța de apel, a pornit de la

confuzia între obiectul acțiunii în revendicare, neevaluabil în bani, cu

obiectul material al dreptului subiectiv asupra căruia se exercită atribuțiile

proprietății.

Or, acțiunea în revendicare nu poate

avea un obiect evaluabil în bani, ci doar obiectul material al dreptului asupra

căruia se poartă litigiul.

Necesitatea satisfacerii taxei

judiciare de timbru pentru acțiunile în revendicare nu poate duce la concluzia

că și calea de atac pe care legea o prevede în cazul acestora este supusă

evaluării pe care o fac părțile din litigiu.

- interpretarea textului de lege

incident în speță, respectiv art. 282

1

C. proc. civ., astfel cum a

fost modificat de art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004, trebuie înțeleasă că

legiuitorul a dorit să extindă aplicabilitatea articolului menționat la toate

acțiunile personale;

- nu poate fi interpretat art. 282

1

C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004, în sensul în care acesta se

aplică și acțiunilor reale;

- din interpretarea logică a

prevederilor art. 282

1

C. proc. civ., rezultă că legiuitorul când a

dorit să supună calea de atac a apelului în cazul acțiunilor reale a precizat

în mod expres acest lucru, cum este cazul acțiunilor posesorii, care este o

acțiune reală imobiliară.

Per a contrario, în cazul celorlalte

acțiuni reale, legiuitorul a înțeles să nu suprime calea de atac a apelului.

- în al patrulea rând, pornind de la

o interpretare prin analogie, a prevederilor art. 402 alin. (2) C. proc. civ.,

ar rezulta că persoanele care pretind că sunt proprietarii bunurilor asupra

cărora poartă executarea silită pot formula contestație la executare,

beneficiind atât de calea de atac a apelului cât și de calea de atac a

recursului, pe când în cazul acțiunii în revendicare, beneficiarul acesteia are

calea de atac, după cum obiectul dreptului real este mai mare sau mai mic de

1.000.000.000 lei.

Recursul nu este întemeiat.

Critica recurentului este întemeiată

pe dispozițiile art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă,

dispoziții prin care a fost modificat art. 282

1

alin. (1) C. proc.

civ.

Dispozițiile criticate au format și

obiectul excepției de neconstituționalitate invocate de recurent în fața

instanței de apel, respinsă prin decizia nr. 31 din 19 ianuarie 2006 a Curții

Constituționale.

Ulterior, dispozițiile art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr.

219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2002 pentru modificarea și

completarea Codului de procedură civilă.

Potrivit art. 282

1

alin.

(1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 „Nu sunt

supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile

introduse pe cale principială privind pensii de întreținere, litigii al căror

obiect are o valoare de până la 1 miliar lei inclusiv, atât în materie civilă,

cât și în materie comercială, acțiunile posesorii precum și cele referitoare la

înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii și

în alte cazuri prevăzute de lege”.

Întrucât măsurile de procedură sunt

de strictă și imediată aplicare în mod legal, Curtea de Apel Bacău, secția

civilă, a trimis cauza pentru soluționarea recursului la Tribunalul Neamț,

având în vedere valoarea obiectului material asupra căruia se poartă litigiul,

de 1 miliard lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul B.T.T. împotriva încheierii din 6

martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, în dosarul nr.

2156/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 septembrie

2006.