Secțiunea a treia Cerere nr. 25791/03 prezentată de Leon ROGA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 septembrie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Bîrsan Zagrebelsky Gyulumyan David Thór Björgvinsson, Ziemele, judecători Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 8 iulie 2003, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat o decizie în acest sens, face următoarea decizie ÎN FORMĂ Reclamantul, dl Leon Roga, este un resortisant român, născut în 1945 și rezident în Bretcu. Guvernul român (inclusiv mailul) este reprezentat de agentul său, domnul B. Rămășcanu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Ca urmare a restructurării armatei, care a început încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii de carieră să solicite numirea lor în armata de rezervă și, prin urmare, să se pensioneze anticipat. În această privință, în plus față de pensia de pensie, la ë t le octoya de alocații scutite de impozit și calculate în raport cu soldul lor lunar brut. La cererea sa, la 30 iunie 2000, reclamantul a fost repartizat armatei de rezervă și pensionat anticipat cu drept de pensie și alocațiile menționate mai sus. La data plății lor, Ministerul de l mai târziu a dedus cuantumul impozitului pe venit, privându-l astfel pe reclamant de 30 396 715 lei românești. La 12 iulie 2001, reclamantul sesizează tribunalul județ din Covasna cu privire la o acțiune de rambursare a sumei reținute cu titlu de impozit. Ministerul și-a asumat răspunderea pentru acțiune. Prin hotărârea din 19 noiembrie 2001, tribunalul județ din Covasna a respins acțiunea reclamantului. Acesta din urmă a formulat o acțiune, solicitând rambursarea sumelor reținute cu titlu de impozit. Printr-o hotărâre definitivă din 22 ianuarie 2002, tribunalul de apel al lui Brașov a făcut apel la reclamant și a condamnat ministerul să plătească suma solicitată, considerând că suma alocațiilor era scutită de impozit. Întrucât hotărârea din 22 ianuarie 2002 s-a transformat în forță de lucru judecat și acoperit de formula executorie, reclamantul a primit la o dată nespecificată suma care face obiectul litigiului. În 2003, procurorul general al României a formulat în fața Curții Supreme de Justiție o acțiune în anulare împotriva hotărârii din 22 ianuarie 2002 2002 Prin hotărârea din 22 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare, a clasat hotărârea din 22 aprilie 2002 și a dispus rambursarea sumei plătite reclamantului în temeiul acestei decizii. Aceasta a considerat că alocațiile în litigiu nu făceau parte din categoriile de venituri ATE de impozit La o dată nespecificată, reclamantul a restituit suma datorată Ministerului de la Õ . GRIEFS Invouché la a art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul a invocat, pe fond, o încălcare a dreptului la securitatea rapoartelor juridice ca urmare a anulării hotărârii din 22 aprilie 2002 a instanței de apel a lui Brașov în urma acțiunii în anulare introduse de procurorul general. Acesta se plângea, în esență, de o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza obligației de a restitui suma percepută în temeiul hotărârii definitive menționate anterior. La 24 mai 2006, grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 19 iulie 2006, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Eu, Beatrice RAMASCANU, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român oferă domnului Leon Roga, cu titlu gratuit, sumele de 1 000 EUR (mii de euro) și 30 396 715 ROL (trei milioane trei sute nouăzeci și șase de mii șapte sute cincisprezece lei românești) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și se vor referi la orice impozit aplicabil. Suma în euro va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu articolul § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, începând de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 15 iunie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant, Leon ROGA, notă că guvernul român este gata să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 000 EUR (mii de euro) și 30 396 715 ROL (trei sute nouăzeci și șase de mii șapte sute cincisprezece lei românești) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și se vor referi la orice impozit aplicabil. Suma în euro va fi convertită în lei românești la rata aplicabilă la data plății. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu articolul § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc Convenția și protocoalele sale (articolul fine din Convenție). Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide, Vincent Berger Boštjan, dl Zupančič Moduler Președinte
Requête n
o
25791/03
présentée par Leon ROGA
contre la Roumanie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 septembre 2006 en une chambre composée de
:
MM.
B.M.
Zupančič
,
président
,
J.
Hedigan
,
C.
Bîrsan
,
V.
Zagrebelsky
,
M
me
A.
Gyulumyan
,
M.
David Thór
Björgvinsson,
M
me
I.
Ziemele,
juges
,
et
de
M.
V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 juillet 2003,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Leon Roga, est un ressortissant roumain, né en 1945 et résidant à Bretcu. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En raison de la restructuration de l’armée, entamée dès 1995, plusieurs mesures législatives furent adoptées dans le but d’encourager les militaires de carrière à demander leur affectation à l’armée de réserve et, par conséquent, à prendre leur retraite anticipée.
A cet égard, en sus de la pension de retraite, l’Etat leur octroya des allocations exonérées d’impôt et calculées par rapport à leur solde mensuelle brute.
A sa demande, le 30 juin 2000, le requérant fut affecté à l’armée de réserve et mis à la retraite anticipée avec droit à pension et aux allocations susmentionnées. Au moment de leur paiement, le ministère de l’Intérieur déduisit le montant de l’impôt sur le revenu, privant ainsi le requérant de 30
396
715
lei roumains.
Le 12 juillet 2001, le requérant saisit le tribunal départemental de Covasna d’une action en remboursement de la somme retenue à titre d’impôt. Le ministère s’opposa à l’action.
Par un jugement du 19 novembre 2001, le tribunal départemental de Covasna rejeta l’action du requérant. Ce dernier forma un recours, en réclamant le remboursement des sommes retenues à titre d’impôt. Par un arrêt définitif du 22 janvier 2002, la cour d’appel de Brașov fit droit au recours du requérant et condamna le ministère à lui verser la somme réclamée, estimant que le montant des allocations était exonéré d’impôt.
L’arrêt du 22 janvier 2002 étant passé en force de chose jugée et revêtu de la formule exécutoire, le requérant perçut à une date non précisée, la somme faisant l’objet du litige.
En 2003, le procureur général de Roumanie forma devant la Cour suprême de Justice un recours en annulation contre l’arrêt du 22
janvier
2002.Par un arrêt du 22 avril 2003, la Cour suprême de Justice accueillit le recours en annulation, cassa l’arrêt du 22 avril 2002 et ordonna le remboursement de la somme versée au requérant en vertu de cette décision. Elle estima que les allocations litigieuses ne faisaient pas partie des catégories de revenus exonérés d’impôt
.
A une date non précisée, le requérant restitua la somme due au ministère de l’Intérieur.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant alléguait, en substance, une atteinte au droit à la sécurité des rapports juridiques en raison de l’annulation de l’arrêt du 22 avril 2002 de la cour d’appel de Brașov à la suite du recours en annulation introduit par le procureur général.
2.
Il se plaignait, en substance, d’une atteinte à son droit au respect de ses biens, garanti par l’article 1 du Protocole n
o
1, en raison de l’obligation de restituer la somme perçue en vertu de l’arrêt définitif précité.
Le 3 avril 2006, le Gouvernement a exprimé son souhait de parvenir à un règlement amiable dans la présente affaire.
Le 24 mai 2006, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.
Le 19 juillet 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussignée, Béatrice RAMASCANU, agent du gouvernement roumain devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Leon
Roga
, à titre gracieux, les sommes de 1
000
EUR (mille
euros) et de 30
396
715
ROL (trente millions trois cent quatre-vingt-seize
mille sept
cent
quinze
lei
roumains) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Ces sommes couvriront tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, et s’entendent hors tout impôt éventuellement applicable. La somme en euros sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement. Ces sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
1.de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 15 juin 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante signée par le requérant
:
«
Je soussigné, Leon ROGA, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, les sommes de 1
000 EUR (mille euros) et de 30
396
715
ROL (trente millions trois cent quatre-vingt-seize mille sept cent quinze lei roumains) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Ces sommes couvriront tout préjudice matériel et moral, ainsi que les frais et dépens, et s’entendent hors tout impôt éventuellement applicable. La somme en euros sera convertie en lei roumains au taux applicable à la date du paiement. Ces sommes seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37
1.de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles (article
37
§
1
in
fine
de la Convention). Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Vincent
Berger
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président