ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5069/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara sub nr. 1438 din 8 iunie 2004

reclamanții P.R., N.D.C. și P.E. au

chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Deva, solicitând ca aceasta să fie

obligată să le restituie în natură imobilul, format din construcții și teren,

situat în orașul Brad, înscrise în C.F. Brad, cu nr.top 102/a/2a/1, în

suprafață de 1145 mp.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că imobilul solicitat a aparținut autorilor lor F.E. și A., de la care a

fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950. După apariția Legii nr.

10/2001 au notificat SC E. SA, pe care o știau deținătoarea imobilului, care

însă le-a respins cererea cu motivarea că nu au vocație succesorală și că ocupă

decât o parte din teren, fără a-și îndeplini obligația prevăzută de art. 25 din

Legea nr. 10/2001, de a le comunica care este persoană deținătoare. Din aceste

motive au aflat că pârâta este deținătoarea restului de teren în timpul

soluționării contestației formulată împotriva deciziei nr. 811 din 3 iunie 2002

emisă de SC E. SA, soluționată prin sentința civilă nr. 401/2003 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 6269/2002.

Prin sentința civilă nr. 1438 din 8

iunie 2004 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată în cauză.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamanții nu au parcurs procedura specială prevăzută de Legea nr.

10/2001, ci s-au adresat direct instanței, situație față de care acțiunea

acestora este inadmisibilă. S-a mai reținut că susținerile reclamanților că au

cunoscut unitatea deținătoare doar în cursul procesului purtat cu SC E. SA nu

se confirmă, întrucât s-a dovedit că aveau cunoștință încă din anul 1998 despre

această împrejurare.

Reclamanții au declarat apel

împotriva sentinței pronunțată în cauză, criticând-o ca netemeinică și

nelegală, întrucât au parcurs procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr.

10/2001 în sensul că au transmis notificarea către SC E. SA, aceasta fiind în

culpă că nu le-a comunicat cine este adevăratul deținător al imobilului.

Prin decizia civilă nr. 2003 din 21

decembrie 2004 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul. În

motivarea deciziei instanța de apel a reținut că reclamanții nu se pot prevala

de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, în condițiile cunoașterii

deținătorului imobilului, cât timp publicitatea imobiliară se realizează prin

intermediul cărților funciare, iar conform extrasului de C.F. pârâta figurează

ca proprietară asupra imobilului revendicat.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel au declarat recurs reclamanții, care au invocat drept temei legal

prevederile art. 304 cpt. 9 C. proc. civ., susținând că ambele hotărâri

pronunțate în cauză au fost date cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată că recurenții au urmat procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr.

10/2001, transmițând notificarea prin executorul judecătoresc, notificare prin

care solicitau restituirea întregului imobil în suprafață de 625 mp de la SC E.

SA Brad. Împrejurarea că această persoană juridică nu le-a comunicat că nu

dețin în întregime imobilul nu poate duce la decăderea fostului proprietar din

dreptul de a ataca în justiție deținătorul imobilului.

Intimata-pârâtă a depus la dosar

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând legalitatea

și temeinicia hotărârilor pronunțate în cauză.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și în conformitate cu prevederile

legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat,

în sensul considerentelor următoare.

Prin notificarea înregistrată la

biroul executorului judecătoresc sub nr. 123 din 10 august 2001 (f.9-fond) în

condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 recurenții au solicitat deținătoarei

SC E. SA, sucursala Deva, restituirea în natură a imobilului compus din

construcții și terenul aferent în suprafață totală de 6252 mp.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.

(4) (actualmente art. 22) din Legea nr. 10/2001 notificarea înregistrată face

dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a

respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei

unități decât cea care deține imobilul.

Prin alin. (2) al art. 25 din lege

s-a reglementat și situația când o parte din imobilul solicitat se află în

deținerea altei persoane, fizice sau juridice, instituind în sarcina persoanei

sesizată prin notificare obligația de a comunica persoanei îndreptățite toate

datele privind deținătorul celeilalte părți din imobil, iar în caz că nu deține

datele respective va comunica acest fapt persoanei îndreptățite.

Aceste dispoziții legale nu au fost

respectate de persoana juridică notificată.

În raport cu prevederile legale

invocate, se constată că notificarea adresată de reclamanți a fost înregistrată

înăuntrul termenului stipulat prin Legea nr. 10/2001, care nu prevede decăderea

persoanei îndreptățite din dreptul de a ataca în justiție deținătorul

imobilului.

În același sens, prin Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea

nr. 498/2003 s-a prevăzut expres prevalența principiului realizării dreptului

în raport cu cel al nerespectării procedurii.

Față de considerentele expuse,

reținându-se că recurenții-reclamanți au parcurs procedura specială prevăzută

de Legea nr. 10/2001, urmează a se admite recursul declarat de aceștia, a se

casa ambele hotărâri pronunțate în cauză și a se trimite cauza spre rejudecare

la tribunal pentru soluționarea acesteia pe fond, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., cu observarea

prevederilor art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții P.R., N.D.C. și P.E. împotriva deciziei nr. 2003/A din 21 decembrie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința 1438 din 8 iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, și

trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 mai

2006.