ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1639/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2002 sub nr. 3191 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta E.M. Livezeni a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroșani, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să anuleze dispoziția nr. 982 din 22 februarie 2002 emisă de către pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 702 mp înscris în C.F. nr.1461 Livezeni nr.top 3092; - să constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în calitate de persoană juridică continuatoare a activității S.A.R. Petroșani; - să oblige pârâta la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în situația în care nu este posibil acest lucru, să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea S.A. Petroșani și a fost preluat abuziv de la aceasta de către stat în baza Legii nr. 119/1948. Mai susține reclamanta că ea, în calitate de continuatoare a activității societății proprietare, este îndreptățită, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii ori în natură, ori în echivalent. Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 1444 din 26 septembrie 2002, a respins acțiunea, reținând în esență că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. Apelul declarat de către reclamantă împotriva acestei hotărâri a instanței de fond a fost respins de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 139 A din 13 februarie 2003, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a apreciat că instanța de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în litigiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest sens s-a mai reținut că prin transformarea din societate comercială organizată conform Codului comercial, în întreprindere de stat, s-a determinat încetarea personalității juridice a fostei societăți S.A.R. Petroșani, neputând fi vorba de o continuare a activității, astfel cum a susținut reclamanta. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a arătat în esență că a făcut dovada că este continuatoarea fostei S.A. Române care a suferit mai multe transformări, însă activitatea de exploatare a cărbunelui nu a fost întreruptă. Se mai susține că hotărârea recurată nu este motivată, iar soluția este rezultatul aplicării greșite a legii; în plus instanțele nu s-au pronunțat asupra dovezilor cu acte depuse la dosar, care dovedeau calitatea ei de continuatoare a fostei societăți proprietare a imobilului revendicat. Recursul este nefondat. Este de reținut în primul rând că între motivele de recurs există o strânsă legătură, iar concluzia care rezultă din expunerea lor, este cu privire la calitatea recurentei de continuatoare a fostei societăți proprietară a imobilului.

Astfel este de reținut faptul care rezultă din extrasul de carte funciară, că, imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat, a aparținut S.A.R. Petroșani, persoană juridică de drept privat, de la care s-a naționalizat, în baza Legii nr. 119/1948. În consecință, astfel cum corect au constatat instanțele de fond și apel în urma analizării actelor existente la dosarul cauzei, acest moment a însemnat încetarea personalității juridice a S.A.R. Petroșani și constituirea proprietății de stat. În acest sens urmează a mai reține că după naționalizarea S.A.R. Petroșani (iulie 1948) a trecut o perioadă de peste un an după care, prin Decretul nr. 346 din 19 august 1949 s-a înființat S.A.S.R. pentru exploatarea și desfacerea cărbunelui (S.).

În art. 3 al acestui act normativ se prevede că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu propriu în limita căruia răspunde”, deci în orice caz din acest moment personalitatea juridică a S.A.R. Petroșani în nici un caz nu mai putea exista; ori în aceste condiții, nu se poate vorbi de continuarea personalității juridice în persoana reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest text se prevede că o persoană juridică este îndreptățită la măsuri reparatorii dacă face dovada că este aceeași cu persoana juridică desființată printr-o hotărâre judecătorească, ceea ce în cauză nu a fost făcut. În consecință urmează a constata că susținerile recurentei cu privire la interpretarea greșită a legii, neanalizarea probelor administrate și nemotivarea hotărârilor sunt nefondate.

Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M. Livezeni împotriva deciziei nr. 139 A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.