ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1639/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1

aprilie 2002 sub nr. 3191 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta E.M.

Livezeni a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroșani,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să anuleze dispoziția nr. 982 din 22

februarie 2002 emisă de către pârâtă, prin care s-a respins cererea de

restituire în natură a terenului în suprafață de 702 mp înscris în C.F. nr.1461

Livezeni nr.top 3092;

-

să constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în calitate de persoană

juridică continuatoare a activității S.A.R. Petroșani;

- să oblige pârâta la restituirea în

natură a imobilului solicitat, iar în situația în care nu este posibil acest

lucru, să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că

imobilul în litigiu a fost proprietatea S.A. Petroșani și a fost preluat abuziv

de la aceasta de către stat în baza Legii nr. 119/1948.

Mai susține reclamanta că ea, în calitate

de continuatoare a activității societății proprietare, este îndreptățită, în

temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, la măsuri

reparatorii ori în natură, ori în echivalent.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr. 1444 din 26 septembrie 2002, a respins acțiunea, reținând în esență

că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea

nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii.

Apelul declarat de către reclamantă

împotriva acestei hotărâri a instanței de fond a fost respins de către Curtea

de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 139 A din 13 februarie 2003, ca

nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a apreciat că instanța de fond în mod corect a constatat că

reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în

litigiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3

lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest sens s-a mai reținut că prin

transformarea din societate comercială organizată conform Codului comercial, în

întreprindere de stat, s-a determinat încetarea personalității juridice a

fostei societăți S.A.R. Petroșani, neputând fi vorba de o continuare a

activității, astfel cum a susținut reclamanta.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat în

esență că a făcut dovada că este continuatoarea fostei S.A. Române care a

suferit mai multe transformări, însă activitatea de exploatare a cărbunelui nu

a fost întreruptă.

Se mai susține că hotărârea recurată nu

este motivată, iar soluția este rezultatul aplicării greșite a legii; în plus

instanțele nu s-au pronunțat asupra dovezilor cu acte depuse la dosar, care

dovedeau calitatea ei de continuatoare a fostei societăți proprietare a

imobilului revendicat.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând că între

motivele de recurs există o strânsă legătură, iar concluzia care rezultă din

expunerea lor, este cu privire la calitatea recurentei de continuatoare a

fostei societăți proprietară a imobilului.

Astfel este de reținut faptul care

rezultă din extrasul de carte funciară, că, imobilul a cărei retrocedare s-a

solicitat, a aparținut S.A.R. Petroșani, persoană juridică de drept privat, de

la care s-a naționalizat, în baza Legii nr. 119/1948.

În consecință, astfel cum corect au

constatat instanțele de fond și apel în urma analizării actelor existente la

dosarul cauzei, acest moment a însemnat încetarea personalității juridice a

S.A.R. Petroșani și constituirea proprietății de stat.

În acest sens urmează a mai reține că

după naționalizarea S.A.R. Petroșani (iulie 1948) a trecut o perioadă de peste

un an după care, prin Decretul nr. 346 din 19 august 1949 s-a înființat

S.A.S.R. pentru exploatarea și desfacerea cărbunelui (S.).

În art. 3 al acestui act normativ se

prevede că „societatea are personalitate juridică distinctă și patrimoniu

propriu în limita căruia răspunde”, deci în orice caz din acest moment

personalitatea juridică a S.A.R. Petroșani în nici un caz nu mai putea exista;

ori în aceste condiții, nu se poate vorbi de continuarea personalității

juridice în persoana reclamantei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În acest text se prevede că o persoană

juridică este îndreptățită la măsuri reparatorii dacă face dovada că este

aceeași cu persoana juridică desființată printr-o hotărâre judecătorească, ceea

ce în cauză nu a fost făcut.

În consecință urmează a constata că

susținerile recurentei cu privire la interpretarea greșită a legii,

neanalizarea probelor administrate și nemotivarea hotărârilor sunt nefondate.

Astfel fiind, față de considerentele mai

înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta E.M. Livezeni împotriva deciziei nr. 139 A din 13

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.