ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 538/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 610 din 6

mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 6656/2004, al Curții de Apel Cluj, s-a

admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.T., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

În motivare s-a susținut că

reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut

dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii sale, din cauza persecuțiilor

etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, la 28 iunie 2004, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând, în esență, că localitatea Bica, de unde s-a refugiat

reclamantul, se află sub administrația Statului român, astfel că schimbarea

domiciliului nu a fost determinată de persecuții etnice.

Prin decizia nr. 2144 din 31 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis

recursul, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, pentru completarea probatoriului.

Rejudecând în fond după casare,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 552 din 22 septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.T. împotriva pârâtei

Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 10547 din 15

iunie 2003, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să recunoască

reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

iunie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut că

motivul părăsirii domiciliului de către reclamant a fost de natură etnică,

întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord, populația rămasă acolo a fost

integrată Statului maghiar.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

a declarat recurs și împotriva acestei hotărâri, criticând-o în temeiul art. 304 C. proc. civ., susținând, în esență, că părăsirea domiciliului de către reclamant nu a fost

determinată de persecuții etnice, că așa zisul refugiu a avut loc în luna

februarie 1941, din localitatea Viișoara, județul Cluj, localitate aflată sub

administrația Statului român.

Examinând cauza, în raport cu

motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Art. 2 din Normele de aplicare a

prevederilor O.G. nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a

fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în cauză

rezultă că părăsirea de către reclamant a domiciliului din satul Bica, județul

Cluj și refugierea în localitatea Rîșca, județul Cluj, a fost determinată de

persecuțiile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul

instaurat după data de 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.

Din declarațiile martorilor Z.F.,

H.I. și G.T. rezultă că reclamantul, născut la 28 martie 1930, a fost nevoit să se refugieze din statul Bica care, în anul 1940, aparținea de comuna Dretea,

județul Cluj, în localitatea Rîșca, revenind, ulterior, în localitatea de

domiciliu, martorul G.T. susținând că, în perioada refugiului, reclamantul,

împreună cu mama sa, a locuit în domiciliul său din satul Rîșca, județul Cluj.

În consecință, soluția pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 552 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2006.