ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2007

Examinând recursurile de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 417

din 20 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, s-a

dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., în referire la art. 18

1

C. pen., achitarea

inculpatului A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere și

comercializare a mărfurilor pirat prevăzute de art. 139

6

alin. (2)

și (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art.

13 C. pen. și de reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi

conexe prev de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată prin

Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul art. 18

1

raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului o amendă

administrativă de 200 lei.

În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., coroborat cu art. 139 din Legea nr. 8/1996 s-a respins, ca

nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă R.A. București.

În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., coroborat cu art. 139 din Legea nr. 8/1996 s-a admis în parte

acțiunile civile formulate de părțile civile V.U.G. București și E.A.I. București

și în consecință inculpatul a fost obligat să plătească acestora câte 200 lei

cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 118 lit. f) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat 840 bucăți compact discuri, din care 380

bucăți videograme, 458 bucăți produse soft și 2 bucăți înregistrate cu opere

muzicale sub formă de videoclip.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către sta.

În fapt s-au reținut următoarele:

La data de 21 octombrie 2004

lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Suceava – S.I.F. s-au sesizat din

oficiu despre faptul că inculpatul A.M. depozita și comercializa compact

discuri pirat cu filme și jocuri, pentru care nu plătise licența.

Cu ocazia unui control

efectuat la sala de internet și jocuri situată în str. Rulmentului, deținută de

C.S.B., fratele inculpatului, au fost găsite mai multe cutii în care se aflau

825 CD-uri inscripționate cu filme și jocuri , bunuri ce aparțineau

inculpatului.

Produsele au fost ridicate și

predate la O.R.D.A. Din raportul de constatare tehnico științifică nr. 3963 din

12 ianuarie 2005 întocmit de O.R.D.A. rezultă că cele 852 CD-uri, 6 sunt

defecte, iar restul sunt produse pirat.

În cauză au formulat

plângeri penale V.U.G. București, care s-a constituit parte civilă cu suma de

10.549.078 lei (289 Euro) reprezentând contravaloarea jocurilor care le

aparține; E.A.I. București care s-a constituit parte civilă cu suma de

29.818.483 (816,90 Euro) reprezentând contravaloarea jocurilor de calculator reproduse

și difuzate de inculpat și R.A., care s-a constituit parte civilă cu suma de

131.419.200 lei (4.560 USD) reprezentând contravaloarea filmelor care îi

aparține.

Instanța a reținut că

inculpatul a fost audiat numai în faza de urmărire penală întrucât la data de

28 august 2005 a părăsit România.

Inculpatul a declarat că

CD-urile reprezintă colecția sa personală precizând că le-a comandat pe

internet, fără a avea intenția de a le comercializa sau închiria. A mai

precizat că a înregistrat CD-uri unei singure persoane, respectiv martorului C.C.I.

pentru suma de 400 lei, în contul unei datorii mai vechi.

Martorul a infirmat însă

cele susținute de inculpat declarând că CD-urile au fost făcute de inculpat

contra sumei precizate de acesta, fără ca inculpatul să-i datoreze vreo sumă de

bani.

Martorul C.B.D.a arătat că

nu a avut cunoștință de conținutul produselor identificate în sala de jocuri și

nici de activitatea infracțională a fratelui său întrucât în spațiul respectiv el

deținea 11 calculatoare compatibile I.M.B. PC pe care erau instalate 11

programe. Windows 98 pentru care deține licență.

S-a reținut că faptele

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a

fost trimis în judecată, dar s-a apreciat că acestea nu prezintă pericolul social

specific acestora, în lipsa căruia nu se justifică aplicarea unei sancțiuni

penale, fiind suficientă o amendă administrativă.

Referitor la latura civilă a

cauzei s-au reținut următoarele:

Din actul ilicit inculpatul

a încasat doar 400 lei, astfel încât, în raport cu art. 139 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 8/1996, se justifică obligarea acestuia la câte 200 lei către

părțile civile V.U.G. București și E.A.I. București.

Acțiunea civilă formulată de

partea civilă R.A. a fost considerată ca nefondată întrucât inculpatul nu a

obținut beneficii din vânzarea CD-urilor cu filme.

S-a mai reținut că în cauză

nu se impune confiscarea bunurilor ridicate de la inculpat.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și părțile civile R.A. București,

V.U.G. București, E.A.I. București, B.E. și S.E.

Prin decizia penală nr. 50

din 25 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava au fost admise

apelurile declarate de procuror și de părțile civile R.A. București, V.U.G. București

și E.A.I. București, s-a desființat în parte sentința și s-a dispus obligarea

inculpatului să plătească, cu titlu de despăgubiri următoarele sume de bani în

valută sau contravaloarea lor în lei.

- 4560 dolari S.U.A. către

partea civilă R.A. București;

- 289 Euro către partea

civilă V.U.G. București;

- 816,90 Euro către partea

civilă E.A.I. București.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile B.E. și S.E.,

acestea fiind obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că apelantele B.E.

și S.E., care au criticat modul de soluționare a laturii civile, nu s-au

constituit părți civile în cauză.

De asemenea, instanța de

apel a reținut că nu este fondată critica procurorului vizând greșita achitare

a inculpatului întrucât, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor,

scopul urmărit de făptaș, cuantumul redus al beneficiului realizat, cât și persoana

inculpatului care nu a mai fost condamnat și este cunoscut cu o bună conduită

anterioară, corect s-a apreciat că fapta prezintă pericol social redus.

S-a constatat că în

declarațiile din 5 mai 2005 inculpatul a fost de acord să achite integral despăgubirile

solicitate de părțile civile, scop în care a și depus suma de 3000 Euro, astfel

încât în mod greșit instanța nu a ținut seama de disponibilitatea acestuia și a

acordat despăgubiri numai în limita sumei dobândite din valorificarea unor

produse pirat.

Decizia a fost atacată cu

recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpat.

Recursul procurorului a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct.18 C. proc. pen.,

susținându-se că este greșită achitarea inculpatului întrucât beneficiul

realizat de inculpat este lipsit de relevanță, infracțiunile comise fiind de

pericol.

Pe de altă parte instanțele

nu au avut în vedere prejudiciul cauzat, iar datele pozitive referitoare la

persoana inculpatului pot constitui eventual, circumstanțe atenuante, dar nu

sunt de natură a duce la concluzia lipsei totale de pericol social al faptelor.

Recursul declarat de

inculpat nu a fost motivat în scris.

Cu ocazia dezbaterilor

apărătorul desemnat din oficiu a susținut că faptele nu există invocând motivul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Curtea constată că ambele

recursuri nu sunt fondate.

Se apreciază că în raport cu

modalitatea concretă de comitere a faptelor, numărul redus de produse piratate

deținute de inculpat și beneficiul infim obținut de acesta, prin faptele comise

s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul loc

concret, aceste fapte sunt în mod vădit lipsite de importanță.

În consecință, corect s-a

reținut că faptele inculpatului nu prezintă pericolul social concret a unei

infracțiuni și s-a dispus achitarea inculpatului.

Referitor la recursul

declarat de inculpat, care nu a declarat apel împotriva sentinței, Curtea

constată că, potrivit art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., acesta nu

poate privi decât decizia pronunțată în apel și numai referitor la modificarea

adusă prin aceasta sentinței, deci numai dispozițiile de obligare a

inculpatului la despăgubiri față de cele trei părți vătămate constituite părți

civile.

Așa fiind, Curtea nu poate

examina motivul de recurs invocat de apărătorul inculpatului deoarece se referă

exclusiv la latura penală, iar soluția pronunțată de prima instanță sub acest

aspect nu a fost modificată în apel.

Reținând că nu există nici

motive de casare care să poată fi luate în examinare din oficiu, Curtea va

respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul A.M.

împotriva deciziei penale nr. 50 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția

penală.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 septembrie 2007.