ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2007

Examinând recursurile de față, constată: Prin sentința penală nr. 417 din 20 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., în referire la art. 18 1 C. pen., achitarea inculpatului A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere și comercializare a mărfurilor pirat prevăzute de art. 139 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. și de reproducere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe prev de art. 140 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. În temeiul art. 18 1 raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă de 200 lei.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 139 din Legea nr. 8/1996 s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă R.A. București. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 139 din Legea nr. 8/1996 s-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile V.U.G. București și E.A.I. București și în consecință inculpatul a fost obligat să plătească acestora câte 200 lei cu titlu de daune materiale. În temeiul art. 118 lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpat 840 bucăți compact discuri, din care 380 bucăți videograme, 458 bucăți produse soft și 2 bucăți înregistrate cu opere muzicale sub formă de videoclip. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către sta.

În fapt s-au reținut următoarele: La data de 21 octombrie 2004 lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Suceava – S.I.F. s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul A.M. depozita și comercializa compact discuri pirat cu filme și jocuri, pentru care nu plătise licența. Cu ocazia unui control efectuat la sala de internet și jocuri situată în str. Rulmentului, deținută de C.S.B., fratele inculpatului, au fost găsite mai multe cutii în care se aflau 825 CD-uri inscripționate cu filme și jocuri , bunuri ce aparțineau inculpatului. Produsele au fost ridicate și predate la O.R.D.A. Din raportul de constatare tehnico științifică nr. 3963 din 12 ianuarie 2005 întocmit de O.R.D.A. rezultă că cele 852 CD-uri, 6 sunt defecte, iar restul sunt produse pirat.

În cauză au formulat plângeri penale V.U.G. București, care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.549.078 lei (289 Euro) reprezentând contravaloarea jocurilor care le aparține; E.A.I. București care s-a constituit parte civilă cu suma de 29.818.483 (816,90 Euro) reprezentând contravaloarea jocurilor de calculator reproduse și difuzate de inculpat și R.A., care s-a constituit parte civilă cu suma de 131.419.200 lei (4.560 USD) reprezentând contravaloarea filmelor care îi aparține. Instanța a reținut că inculpatul a fost audiat numai în faza de urmărire penală întrucât la data de 28 august 2005 a părăsit România. Inculpatul a declarat că CD-urile reprezintă colecția sa personală precizând că le-a comandat pe internet, fără a avea intenția de a le comercializa sau închiria.

A mai precizat că a înregistrat CD-uri unei singure persoane, respectiv martorului C.C.I. pentru suma de 400 lei, în contul unei datorii mai vechi. Martorul a infirmat însă cele susținute de inculpat declarând că CD-urile au fost făcute de inculpat contra sumei precizate de acesta, fără ca inculpatul să-i datoreze vreo sumă de bani. Martorul C.B.D.a arătat că nu a avut cunoștință de conținutul produselor identificate în sala de jocuri și nici de activitatea infracțională a fratelui său întrucât în spațiul respectiv el deținea 11 calculatoare compatibile I.M.B. PC pe care erau instalate 11 programe. Windows 98 pentru care deține licență. S-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dar s-a apreciat că acestea nu prezintă pericolul social specific acestora, în lipsa căruia nu se justifică aplicarea unei sancțiuni penale, fiind suficientă o amendă administrativă.

Referitor la latura civilă a cauzei s-au reținut următoarele: Din actul ilicit inculpatul a încasat doar 400 lei, astfel încât, în raport cu art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, se justifică obligarea acestuia la câte 200 lei către părțile civile V.U.G. București și E.A.I. București. Acțiunea civilă formulată de partea civilă R.A. a fost considerată ca nefondată întrucât inculpatul nu a obținut beneficii din vânzarea CD-urilor cu filme. S-a mai reținut că în cauză nu se impune confiscarea bunurilor ridicate de la inculpat. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și părțile civile R.A. București, V.U.G. București, E.A.I. București, B.E. și S.E.

Prin decizia penală nr. 50 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava au fost admise apelurile declarate de procuror și de părțile civile R.A. București, V.U.G. București și E.A.I. București, s-a desființat în parte sentința și s-a dispus obligarea inculpatului să plătească, cu titlu de despăgubiri următoarele sume de bani în valută sau contravaloarea lor în lei. - 4560 dolari S.U.A. către partea civilă R.A. București; - 289 Euro către partea civilă V.U.G. București; - 816,90 Euro către partea civilă E.A.I. București. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile B.E. și S.E., acestea fiind obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că apelantele B.E. și S.E., care au criticat modul de soluționare a laturii civile, nu s-au constituit părți civile în cauză. De asemenea, instanța de apel a reținut că nu este fondată critica procurorului vizând greșita achitare a inculpatului întrucât, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, scopul urmărit de făptaș, cuantumul redus al beneficiului realizat, cât și persoana inculpatului care nu a mai fost condamnat și este cunoscut cu o bună conduită anterioară, corect s-a apreciat că fapta prezintă pericol social redus. S-a constatat că în declarațiile din 5 mai 2005 inculpatul a fost de acord să achite integral despăgubirile solicitate de părțile civile, scop în care a și depus suma de 3000 Euro, astfel încât în mod greșit instanța nu a ținut seama de disponibilitatea acestuia și a acordat despăgubiri numai în limita sumei dobândite din valorificarea unor produse pirat.

Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpat. Recursul procurorului a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct.18 C. proc. pen., susținându-se că este greșită achitarea inculpatului întrucât beneficiul realizat de inculpat este lipsit de relevanță, infracțiunile comise fiind de pericol. Pe de altă parte instanțele nu au avut în vedere prejudiciul cauzat, iar datele pozitive referitoare la persoana inculpatului pot constitui eventual, circumstanțe atenuante, dar nu sunt de natură a duce la concluzia lipsei totale de pericol social al faptelor. Recursul declarat de inculpat nu a fost motivat în scris. Cu ocazia dezbaterilor apărătorul desemnat din oficiu a susținut că faptele nu există invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Curtea constată că ambele recursuri nu sunt fondate. Se apreciază că în raport cu modalitatea concretă de comitere a faptelor, numărul redus de produse piratate deținute de inculpat și beneficiul infim obținut de acesta, prin faptele comise s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul loc concret, aceste fapte sunt în mod vădit lipsite de importanță. În consecință, corect s-a reținut că faptele inculpatului nu prezintă pericolul social concret a unei infracțiuni și s-a dispus achitarea inculpatului. Referitor la recursul declarat de inculpat, care nu a declarat apel împotriva sentinței, Curtea constată că, potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., acesta nu poate privi decât decizia pronunțată în apel și numai referitor la modificarea adusă prin aceasta sentinței, deci numai dispozițiile de obligare a inculpatului la despăgubiri față de cele trei părți vătămate constituite părți civile.

Așa fiind, Curtea nu poate examina motivul de recurs invocat de apărătorul inculpatului deoarece se referă exclusiv la latura penală, iar soluția pronunțată de prima instanță sub acest aspect nu a fost modificată în apel. Reținând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în examinare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 50 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2007.