ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7345/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 29 decembrie 2006, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul F.M.,

solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în

toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la

20 octombrie 2006, pârâtul a fost returnat din Spania, conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 20 din 8 ianuarie 2007, a respins cererea, reținând

că:

- pe lângă Legea nr. 248/2005, în

speță sunt incidente, potrivit art. 20 din Constituție, prevederile art. 2 din

Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, precum și jurisprudența comunitară;

- drepturile care compun libertatea

de circulație pot fi limitate în cazurile și condițiile prevăzute de textul

menționat, dacă măsura restrângerii este justificată de interesul public;

- returnarea din Spania nu se

regăsește în ipoteza prevăzută de art. 49 din Constituție, iar în cauză nu au

fost administrate probe care să justifice aplicarea măsurii solicitate.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 242 din 13 aprilie 2007, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de reclamantă și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, reținând că:

- restrângerea dreptului la

circulație trebuie privită în ansamblul reglementărilor internaționale,

inclusiv Protocolul nr. 4 la care a făcut referire prima instanță;

- potrivit acestor reglementări,

este necesar ca aplicarea măsurii menționate să fie justificată de apărarea

unor valori deosebit de importante, care în speță nu au fost prejudiciate de

șederea ilegală a pârâtului în Spania.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Spania,

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de

apel ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

fondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera

circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat

de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care

prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică,;

- totodată, ultimul text mai prevede

că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile

luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității

și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în declarația dată la returnare pârâtul (născut

la 21 ianuarie 1976) a recunoscut că a locuit în Spania de la începutul anului

2002 până la 20 octombrie 2006, când a fost surprins de autorități în urma unui

control de rutină;

- pe de altă parte, pârâtul nu a

făcut nicio referire la modul în care și-a asigurat existența de-a lungul

perioadei menționate și a recunoscut că ulterior depistării, a fost judecat și

sancționat pentru ședere ilegală;

- această comportare este evident

contrară ordinii publice și, ca atare, justifică aplicarea măsurii restrângerii

dreptului pârâtului la liberă circulație în țara din care a fost returnat.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

ambelor hotărâri.

Totodată, în rejudecare va fi admisă

cererea reclamantei și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 din Directiva

2004/38/CE, se va restrânge dreptul pârâtului la liberă circulație în Spania pe

o perioadă de un an.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 242 din 13 aprilie 2007 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 20 din 8 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, și în rejudecare admite cererea și dispune limitarea dreptului la

liberă circulație a pârâtului F.M. în Spania pe o perioadă de 1 an.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2007.