ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2005

reclamantul K.T.V. a chemat în judecată S.S.P.R., solicitând obligarea acestuia

să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să se

aducă atingere calității sale de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite",

atestată prin certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990,

precum și de brevetul acordat prin decret al Președintelui României.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus

cerere

de preschimbare a certificatului de

revoluționar, precum și „avizul

reactualizat al unei organizații de

revoluționari legal constituită

până la 31

decembrie 1992", dar i s-a comunicat că dosarul său nu

conține o

serie de documente și, în lipsa acestora, îi va fi atribuită doar calitatea de

participant la Revoluția română, prin aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 341/2004.

A mai menționat reclamantul că a

formulat contestație la S.S.P.R., dar aceasta nu a fost soluționată favorabil.

Întrucât, la data eliberării

certificatului de revoluționar pe care îl posedă au existat și au fost

verificate toate documentele prevăzute de Legea nr. 42/1990 și H.G. nr.

566/1996, este îndeplinită prima cerință a art. 5 alin. (4) din Legea nr.

341/2004,

pentru preschimbarea

certificatului de revoluționar și nu este culpa

sa că acea documentație,

parțial, nu mai există.

Este îndeplinită și cea de-a doua

cerință a legii, respectiv avizul reactualizat al unei organizații de

revoluționari legal constituită până la 31 decembrie 1992.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin

care a invocat excepțiile

de conexitate, de

inadmisibilitate și de prematuritate, iar pe fondul

cauzei a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios

administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 1214 din 29 mai 2006

a

respins

acțiunea ca inadmisibilă.

În legătură cu obiectul acțiunii,

instanța de fond a reținut că obligarea pârâtului de a recunoaște dreptul

reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar în

conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să se aducă atingere

calității de Luptător remarcat prin fapte

deosebite, calitate atestată

prin Certificatul de revoluționar eliberat

în baza Legii nr. 42/1990, nu este o anumită condiție în considerarea unui

drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, ci chiar realizarea

dreptului, astfel încât prevederile art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004 nu

sunt îndeplinite.

Instanța

a respins excepția de conexitate, reținând că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 164 C. proc. civ.

În

motivarea soluției, s-a mai reținut că s-a prorogat termenul

prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, termen limită

pentru pârât de a rezolva cererile și că, potrivit art. 9 alin. (5) din aceeași

lege, înainte de formularea cererii în instanță, reclamantul avea obligația să

conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989,

contestația reprezentând procedura prealabilă obligatorie.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică prin

aceea că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea pe

considerentul că obiectul acțiunii nu îl reprezintă vătămarea interesului

legitim, ci chiar realizarea dreptului.

Recurentul a arătat că obiectul cererii sale

era axat pe

vătămarea interesului său

legitim, fiind aplicabile dispozițiile art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și privea strict actul emis de

S.S.P.R.

prin care era somat să-și completeze dosarul de preschimbare cu

alte documente și probe, sub sancțiunea pierderii calității de „Luptător

remarcat prin fapte deosebite", deși documentația prevăzută de H.G. nr.

566/1996 a fost depusă și a existat la momentul primei recunoașteri a

calității.

Recurentul a mai susținut că, prin admiterea

excepției, instanța a încălcat dreptul său la apărare și principiul

contradictorialității și că, în cel mai rău caz, trebuia să se unească excepția

cu fondul, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. l din Legea nr. 554/2004,

orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată. Interesul legitim pate fi atât privat cât și public.

Din sus-menționatele

dispoziții legale, rezultă cu claritate că

instanța de

contencios administrativ poate fi sesizată numai dacă vătămarea dreptului sau

interesului legitim s-a produs prin

emiterea,

de către o autoritate publică, a unui act administrativ sau

prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Recurentul-reclamant

susține că a fost vătămat într-un interes

legitim prin

actul emis de pârât, prin care acesta i-a pus în vedere să-și completeze

dosarul de preschimbare cu „alte documente probatorii" și „alte probe

inclusiv documente utile".

Ori, adresa prin care, în conformitate

cu dispozițiile art. 12

alin. (3) din H.G.

nr. 1412/2004, pârâtul l-a înștiințat pe reclamant că

este necesar să-și

completeze dosarul pentru a fi îndeplinite toate condițiile Legii nr. 341/2004

nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

căci nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Chiar dacă în cuprinsul adresei pârâtul

arată că în situația în

care dosarul nu va

fi completat cu toate documentele va fi nevoit la

finalizarea

activității de preschimbare să propună calitatea de „Participant la Revoluția română", aceasta nu înseamnă că adresa, prin ea însăși, produce efectele

juridice mai sus menționate.

Având în vedere cele ce au fost expuse,

se constată ca neîntemeiată critica prin care se susține că este nelegală și

netemeinică soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii.

Nu este

întemeiată nici critica prin care recurentul susține că,

admițând

excepția de inadmisibilitate a acțiunii, instanța de fond a încălcat dreptul

său la apărare și principiul contradictorialității și că, eventual, excepția

trebuia unită cu fondul.

Recurentul s-a limitat la enunțarea

acestei critici, fără a-și argumenta în vreun mod susținerile.

Nu se poate reține încălcarea

principiului contradictorialității în condițiile în care reclamantul, deși a

lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile, a fost legal citat, însă a

înțeles să-și exprime punctul de vedere cu privire la excepțiile invocate de

pârât prin

formularea unui răspuns la

întâmpinare pe care l-a depus la dosar

întrucât excepția de

inadmisibilitate a acțiunii tinde la respingerea acesteia fără a se cerceta

cauza în fond, era de datoria instanței să se pronunțe mai întâi asupra

excepției, așa cum se prevede prin dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și cum legal s-a procedat în prezenta cauză.

Față de

cele ce preced, recursul este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul K.T.V.,

împotriva sentinței civile nr. 1214 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007