ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2008

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 7 mai 2007, revizuentul A.D., a solicitat în

contradictoriu cu intimatul S.G.C.D., admiterea cererii de revizuire formulată,

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., în sensul

revizuirii și respectiv al anulării sentinței civile nr. 819 din 21 martie 2007,

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal (Dosar nr. 10648/2/2006), ce vine în contradicție, prin conținutul său,

și este potrivnică sentinței civile nr. 973 din 10 aprilie 2007, pronunțată de

aceeași instanță (Dosar nr. 27/2/2007).

În esență, în motivarea

cererii de revizuire formulată, revizuentul a arătat că solicită anularea

sentinței civile nr. 819 din 21 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, întrucât,

prin termenul dispus pentru exercitarea căii de atac, respectiv de 5 zile de la

pronunțare, instanța a încălcat principiul autorității de lucru judecat ce

rezultă din sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007, în care se prevede un

termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, pentru exercitarea căii de atac.

A mai arătat revizuentul că

în Dosarul nr. 10648/2/2006 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 819 din 21

martie 2007 și care a avut drept obiect tot o cerere de revizuire, același

intimat a invocat excepția inadmisibilității și deși respectiva cerere de

revizuire s-a întemeiat pe înscrisuri noi, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

instanța nu le-a examinat, a admis excepția invocată și a respins cererea de

revizuire ca inadmisibilă, stabilind în plus un termen de recurs de 5 zile de

la pronunțare.

Contrar acestei hotărâri,

prin sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 27/2/2007,

având ca obiect o altă cerere de revizuire, deși de asemeni respinsă ca

inadmisibilă, instanța a prevăzut că termenul de recurs este de 15 zile și el

curge de la comunicarea hotărârii, fiind astfel evident caracterul potrivnic al

celor două hotărâri.

Intimatul S.G.C.D. a

formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea prezentei cereri de

revizuire ca inadmisibilă, motivat de împrejurarea că nu sunt îndeplinite

cerințele legale pe care s-a întemeiat cererea, respectiv prevederile art. 322 pct.

7 C. proc. civ.

Intimatul a arătat că

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, cum este cazul și în prezentul

dosar, își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și

conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui

principiu.

Independent de celelalte

condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, care de asemeni nu sunt

îndeplinite, intimatul susține că revizuentul, contrar textului de lege invocat

și a practicii în materie, a solicitat revizuirea și anularea primei hotărâri, nr.

819 din 21 martie 2007, și dorește menținerea celei de a doua cu nr. 973 din 10

aprilie 2007, ceea ce nu este însă admisibil.

Examinând prezenta cerere de

revizuire pe baza actelor depuse și a dosarelor de fond atașate și raportat la

temeiul legal indicat de revizuent, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

conform prevederilor art. 326 C. proc. civ. ce impun examinarea condițiilor de

admisibilitate a revizuirii, Înalta Curte reține inadmisibilitatea prezentei

cereri de revizuire, în considerarea celor în continuare arătate.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac ce poate fi exercitată, pentru motivele expres și

limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

Pentru a fi aplicabile

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile invocate să

conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, respectiv

tripla identitate de părți, cauză și obiect.

În plus, după cum a arătat

cu temei și intimatul, revizuirea solicitată pentru contrarietatea de hotărâri urmărește

anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea principiului puterii

lucrului judecat, și nicidecum a primei, astfel cum a solicitat revizuentul.

Nici una din condițiile

legale cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire de față, în temeiul art.

322 pct. 7 C. proc. civ. sus arătate nu este îndeplinită, întrucât cauza în

care a fost pronunțată sentința civilă nr. 813 din 21 martie 2007 a avut ca

obiect o cerere de revizuire a unei sentințe de declinare de competență, iar

sentința civilă nr. 973 din 10 aprilie 2007 s-a dat într-o cauză având ca

obiect revizuirea unei alte hotărâri, respectiv a sentinței civile nr. 788 din 11

septembrie 2002 prin care instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea

aceluiași revizuent, de anulare a unor acte administrative.

În considerarea celor de mai

sus, în temeiul art. 326 - 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire de față rezultând astfel că nu există

contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței civile nr. 819 din 21 martie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

precum și împotriva sentinței civile nr. 973 din 10 aprilie 2007 a aceleiași

instanțe, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 martie 2008.