ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6862/2007

Asupra recursului de față, constată:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie

2006, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte București a chemat în judecată pe pârâtul A.E.E., solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea dreptului acestuia la

libera circulație în statele Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3

ani.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data

de 17 august 2006, pârâtul a fost returnat din Franța, în baza Acordului de

readmisie încheiat între România și această țară, aprobat prin H.G. nr.

278/1994, așa încât, în baza dispozițiilor art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea

nr. 248/2005, modificată și completată prin O.G. nr. 5/2006, se impune măsura

restrângerii dreptului pârâtului la libera circulație în statele Uniunii

Europene.

Fiind astfel învestit, Tribunalul Bihor, prin

sentința civilă nr. 136/C din 5 februarie 2007, a respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în

esență, că de la data aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007,

dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 de restrângere a dreptului la

liberă circulație nu se mai aplică cetățenilor României.

Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea

de Apel Oradea care, prin decizia civilă nr. 196 din 10 mai 2007, a respins ca

nefondat apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte București, invocând prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține, în esență, că hotărârea atacată a fost dată

cu nerespectarea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 din

prevederile căruia rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea

măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate,

este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are

încheiat acord de readmisie.

În această situație, în cauză se impunea restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în statul de unde a fost returnat

pârâtul, respectiv Franța, precizare formulată prin motivele de recurs.

Recursul este nefondat.

Este de observat că la data soluționării apelului

România a devenit membră a Uniunii Europene, astfel că dispozițiile art. 52 din

Legea nr. 248/2005, și-au încetat aplicabilitatea.

Pentru circulația cetățenilor români în Uniunea

Europeană sunt aplicabile dispozițiile Tratatului de Instituire a Comunității

Europene și în special, art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 și art. 52, precum

și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

În temeiul dispozițiilor menționate, Cetățenia

Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual

la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în

scopul aplicării acestuia.

Conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, statele

membre ale Uniunii pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a

cetățenilor Uniunii, pentru motive de odine publică, siguranță publică sau

sănătate publică, motive ce nu pot fi invocate în scopuri economice. De

asemenea, la punctul 2 teza a II-a al aceluiași articol se prevede că, conduita

persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și

suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.

Drept urmare, în mod just instanța de apel a apreciat

asupra conduitei pârâtului care nu se încadrează în nici una din situațiile

menționate pentru întrunirea condițiilor de restrângere a libertăților de

circulație fată de statul francez, pârâtul nesăvârșind pe teritoriul acestui

stat fapte reprobabile care să justifice măsura solicitată de reclamantă.

De altfel, în contextul noilor reglementări

comunitare o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană la data de 1

ianuarie 2007, dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile doar

pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse,

recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în

consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor și Reformei Administrative,

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 196/A din 10 mai

2007 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2007.