BARTOSIEWICZ v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BARTOSIEWICZ v. POLAND (CtEDO, 2006)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ Nr. 68756/01 de către Jan BARTOSIEWICZ împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 19 septembrie 2006 în calitate de Cameră compusă din: Dl Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 2 ianuarie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Jan Bartosewicz, este un național polonez care s-a născut în 1969 și trăiește în Warszawa. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Jakub Wołāsiewicz. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reținut la 7 septembrie 1992. La 3 aprilie 1997, prima audiție a avut loc în fața Curții Regionale de Varșovia. Audieri ulteriore au avut loc în 1997 (15 octombrie), în 1998 (12 ianuarie, 4 martie, 6 mai, 21 decembrie), în 1999 (11 ianuarie, 18 martie, 21 aprilie, 9 iunie, 17 august, 2 septembrie, 27 septembrie, 22 octombrie, 25 noiembrie, 28 decembrie) și în 2000 (16 februarie, 14 martie, 17 aprilie, 11 mai, 29 mai, 20 iunie, 5 iulie, 22 august, 26 august, 26 La 3 noiembrie 2000, Curtea Regională de Varșovia a pronunțat o hotărâre prin care a constatat că reclamantul a comis, printre altele, infracțiunea de agresiune agravată și l-a condamnat la închisoarea de trei ani și jumătate. La 18 iulie 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului în fața CEDO, declară că guvernul Poloniei oferă 15 000 de zloți polonezi dlui Jan Bartosiewicz în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 22 iunie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Jan Bartosewicz, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 15 000 de zloți polonezi (3600 euro) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 4 august 2006, reclamantul a confirmat din nou că a acceptat termenii declarației. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului T.L. Early Nicolas Bratza