ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2744/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile

de față, a

reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, la 20 iulie 2007

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație în

Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani

pârâtului H.F.

â

în motivarea cererii

s-a arătat că la 26 iunie 2006 pârâtul a fost returnat din

Anglia în baza Acordului de readmisie încheiat de

România cu această țară, ratificat

prin Legea nr. 369/2003.

Prin

sentința civilă nr. 373 din 17 august 2007 Tribunalul Hunedoara, secția

civilă, a respins cererea ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că dreptul la liberă circulație este consacrat

potrivit Protocolului nr. 4 la Convenția Europeană ca un drept fundamental al

omului, fiind definit ca dreptul oricărei persoane care se găsește în mod legal

pe teritoriul unui stat de a putea să circule liber și să-și aleagă în mod

liber reședința, precum și ca dreptul oricărei persoane de a părăsi liber orice

țară, inclusiv pe a sa.

Exercițiul acestuia

poate fi îngrădit sau limitat numai pentru considerente necesare într-o

societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică,

menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății ori

a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

În

privința intimatului scopul și eficiența Legii nr. 248/2005 a fost atins deja,

fiind trecut mai mult de 1 an de la data când

dreptul fundamental la liberă circulație al acestuia a fost îngrădit.

în condițiile în care

petenta nu a invocat fapte grave reținute în sarcina intimatului, prelungirea

în continuare a acestei măsuri apare ca fiind excesivă, disproporționată față

de motivele care au determinat-o.

Apelul declarat de

Direcția Generală de Pașapoarte București din Ministerul Internelor și Reformei

Administrative a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 298 A din 2

noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția c

ivilă.

În considerentele

hotărârii sale instanța de apel a arătat că măsurile de limitare a exercitării

dreptului la liberă circulație în străinătate sunt prevăzute în

cuprinsul Legii nr. 248/2005, lege accesibilă și

previzibilă, ce are un scop legitim

respectiv, stoparea migrației

ilegale, prevenirea comiterii de fapte penale, protecția securității naționale,

siguranței publice, menținerea ordinii publice.

Față de situația

concretă a pârâtului, care a locuit în Anglia, este adevărat că fără forme

legale, și care nu a comis fapte penale, soluția instanței de fond apare ca

temeinică și legală.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din

Ministerul Internelor și Reformei Administrative critica, nemotivată în drept,

vizând următoarele aspecte:

Autoritățile române

au modificat Legea nr. 248/2005 astfel încât și după aderarea României la

Uniunea Europeană acest act normativ să fie aplicabil. Prin restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație nu se încalcă dispozițiile dreptului

comunitar.

Chiar și în

condițiile actuale în care România este stat membru al Uniunii Europene,

cetățenii români, dobândind statutul de cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie

să-și exercite toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta în acord

cu legislația actuală și a obligațiilor asumate de românia în calitate de stat

membru al Uniunii Europene.

În mod greșit a

apreciat instanța că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere

pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării

dreptului la liberă circulație în străinătate.

Declarația olografă a

pârâtului, dată în punctul de trecere a frontierei confirmă faptul că acesta a

conștientizat că a fost returnat pentru ședere ilegală pe teritoriul Angliei.

Deși recurenta nu

și-a motivat în drept recursul, Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea

criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora, conform art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii atacate,

reținând următoarele:

Reclamanta a

solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera

circulație în Anglia în temeiul art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații a cetățenilor

români în străinătate.

Conform art. 39 alin.

(1) din lege, în situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la

solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe

teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui

rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are

domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

Așadar, luarea

acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești cărora, în lipsa

unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de

apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză.

Într-adevăr,

libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se

desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite

art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește

că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să

se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct

restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o

asemenea restrângere operează de drept.

În legislația

primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a

circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru

aplicarea sa.

În

legislația secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului

European și a Consiliului din 29 aprilie 2004

privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și

membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a

Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE,

68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,

75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul

Oficial al

Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește că

limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi

dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate

publică.

Prin

O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație

pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre

ale Uniunii Europene și

Spațiului Economic

European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și care a intrat în

vigoare

la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă

Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.

Drept urmare, normele

din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele

de drept intern.

Pe de altă parte,

înscrisul sub semnătură privată de la fila 4 din dosarul de primă instanță este

depus într-o formă ilizibilă, astfel încât nu s-au putut verifica susținerile

recurentei, și nici nu este certificat de reclamantă așa cum impune art. 112 C.

proc. civ.

Întrucât reclamanta

nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia dintre cauzele

de limitare prevăzute în Directivă, instanțele de fond au pronunțat hotărâri

legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii

materiale incidente.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul a fost respins cu

consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din

Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei civile nr.

298 A din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.