ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2744/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, la 20 iulie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtului H.F. â în motivarea cererii s-a arătat că la 26 iunie 2006 pârâtul a fost returnat din Anglia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 369/2003. Prin sentința civilă nr. 373 din 17 august 2007 Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins cererea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul la liberă circulație este consacrat potrivit Protocolului nr. 4 la Convenția Europeană ca un drept fundamental al omului, fiind definit ca dreptul oricărei persoane care se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat de a putea să circule liber și să-și aleagă în mod liber reședința, precum și ca dreptul oricărei persoane de a părăsi liber orice țară, inclusiv pe a sa. Exercițiul acestuia poate fi îngrădit sau limitat numai pentru considerente necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății ori a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.

În privința intimatului scopul și eficiența Legii nr. 248/2005 a fost atins deja, fiind trecut mai mult de 1 an de la data când dreptul fundamental la liberă circulație al acestuia a fost îngrădit. în condițiile în care petenta nu a invocat fapte grave reținute în sarcina intimatului, prelungirea în continuare a acestei măsuri apare ca fiind excesivă, disproporționată față de motivele care au determinat-o. Apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte București din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 298 A din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția c ivilă.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că măsurile de limitare a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate sunt prevăzute în cuprinsul Legii nr. 248/2005, lege accesibilă și previzibilă, ce are un scop legitim respectiv, stoparea migrației ilegale, prevenirea comiterii de fapte penale, protecția securității naționale, siguranței publice, menținerea ordinii publice. Față de situația concretă a pârâtului, care a locuit în Anglia, este adevărat că fără forme legale, și care nu a comis fapte penale, soluția instanței de fond apare ca temeinică și legală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte: Autoritățile române au modificat Legea nr. 248/2005 astfel încât și după aderarea României la Uniunea Europeană acest act normativ să fie aplicabil.

Prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar. Chiar și în condițiile actuale în care România este stat membru al Uniunii Europene, cetățenii români, dobândind statutul de cetățeni ai Uniunii Europene, trebuie să-și exercite toate drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta în acord cu legislația actuală și a obligațiilor asumate de românia în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În mod greșit a apreciat instanța că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate. Declarația olografă a pârâtului, dată în punctul de trecere a frontierei confirmă faptul că acesta a conștientizat că a fost returnat pentru ședere ilegală pe teritoriul Angliei.

Deși recurenta nu și-a motivat în drept recursul, Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii atacate, reținând următoarele: Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera circulație în Anglia în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Conform art. 39 alin. (1) din lege, în situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

Așadar, luarea acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză. Într-adevăr, libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept. În legislația primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

În legislația secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE. Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern. Pe de altă parte, înscrisul sub semnătură privată de la fila 4 din dosarul de primă instanță este depus într-o formă ilizibilă, astfel încât nu s-au putut verifica susținerile recurentei, și nici nu este certificat de reclamantă așa cum impune art. 112 C. proc.

civ. Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente. Față de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei civile nr. 298 A din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.