ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7961/2007

Asupra recursului civil de față din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor l-a chemat în judecată pe pârâtul P.G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-i restrângă pârâtului dreptul la liberă circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani. Prin sentința civilă nr. 760 din 15 mai 2007, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins cererea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Cum de la 1 ianuarie 2007 România a devenit membră a Uniunii Europene, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar care reglementează drepturile unui cetățean membru de a circula pe teritoriul altor state membre.

În virtutea principiului efectului direct al tratatelor și directivelor, al principiului supremației dreptului comunitar și a obligației de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar, tribunalul a înlăturat aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 248/2005, cu motivarea că aceasta prevede o categorie mai largă de situații în care este posibilă restrângerea dreptului la liberă circulație, legea internă nefiind până în prezent armonizată cu dispozițiile dreptului comunitar. A reținut că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, pentru a i se restricționa pârâtului dreptul la libera de circulație.

Prin decizia nr. 222 din 3 iulie 2007 Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 nu este în concordanță cu prevederile Directivei 2004/38/CE. Singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat; cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu alți cetățeni ai statelor membre a căror situație este reglementată prin O.U.G.

nr. 102/2005. Împrejurarea returnării pârâtului din Anglia nu este prin ea însăși aptă să conducă la luarea măsurii solicitate de reclamantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea cererii, recurenta arată că pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 1 decembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, pentru ședere ilegală. În conformitate cu prevederile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, condiția necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care țara noastră are încheiat acord de readmisie.

Legiuitorul constituant a stipulat că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli și cu respectarea unor condiții stabilite de lege. Or, aceste reguli, sunt strict stabilite în Legea nr. 248/2005. Potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege, iar art. 17 din Constituție prevede că cetățenii români aflați în străinătate se bucură de protecția statului român, dar, în același timp, trebuie să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 atrage măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, care se justifică în cazul de față pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituție.

Astfel, măsura returnării dispusă de autoritățile statului străin în legătură cu pârâtul este de natură să facă dovada că acesta nu a respectat condițiile de ședere în spațiul Uniunii Europene. Intimata nu a depus la dosar întâmpinare. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Tribunalul a reținut că dreptul cetățenilor la liberă circulație este un drept garantat de legea națională, dar și de convențiile internaționale la care România este parte și că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce privește motivele și condițiile acestor limitări, dreptul comunitar este prevalent în raport cu cel intern. Curtea de apel a constatat, de asemenea, că dreptul la liberă circulație poate fi limitat, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.

Prin urmare, toate criticile recurentei referitoare la reținerea unui caracter absolut al dreptului la liberă circulație, cu pretinsa ignorare a art. 25 din Constituție, care prevede posibilitatea limitării exercițiului acestui drept, nu au legătură cu soluția pronunțată în cauză și nu se impune a fi analizate. Contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a pârâtului din Anglia la data de 1 decembrie 2006 nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acesteia la libera circulație în acest stat al Uniunii Europene. Deși potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 returnarea cetățeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiție suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a respectivului cetățean, o asemenea aplicare a normei interne ar contraveni Directivei 2004/38/CE care prevede astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.

Or, în speță, chiar dacă instanța nu poate cenzura măsura returnării pârâtului din Anglia, luată în baza acordului de readmisie, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulație pe viitor, câtă vreme reclamanta nu a învederat și nu a dovedit prin ce ar amenința conduita pârâtului una din valorile mai sus menținonate. Devenind membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.

Or, dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităților europene, precum și prin Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, care în speță a fost corect aplicată de instanțe, din moment ce au fost chemate să soluționeze un litigiu purtat între stat, printr-o direcție a Ministerului Administrației și Internelor, și un particular. Cum reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea și proporționalitatea măsurii solicitate față de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 222 din 3 iulie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2007.