CASE OF INTERNATIONALE HUMANITÄRE HILFSORGANISATION E.V. v. GERMANY - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 11 - Freedom of assembly and association (Article 11-1 - Freedom of association)
CASE OF INTERNATIONALE HUMANITÄRE HILFSORGANISATION E.V. v. GERMANY - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic (CtEDO, 2023)
Anotarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Rozsudek din 10 octombrie 2023 în cauza 11214/19 International Humanitarian Hilfsorgansation E. V. împotriva Germaniei Senatul Secției a patra a ajuns în unanimitate la concluzia că interdicția de desființare a activităților organizației reclamante, care finanțase în mod conștient mișcarea teroristă Hamas, nu a constituit o intervenție neadecvată în libertatea sa de asociere, pe baza articolului 11 din Convenția protocolară. I. Circumstanțele de fapt, reclamanta a fost înființată ca organizație socială în anul 1997.
Pentru a justifica o restricție a activității sale care duce la dizolvarea sa și la ordonanța de confiscare a bunurilor sale, Curtea a amintit că posibilitatea de a înființa o persoană juridică în scopul acțiunii colective în domeniul de interes comun este unul dintre cele mai importante aspecte ale libertății de asociere în temeiul articolului 11 al Convenției, fără ca acest drept să aibă niciun sens; restricționarea acestei libertăți poate fi justificată numai de motive convingătoare și imperioase, care sunt supuse unei supravegheri stricte (Gorlikov și alții împotriva Poloniei, Hotărârea din 28 septembrie 2001, Hotărârea din 28 septembrie 2001, Hotărârea din 26 septembrie 2001, Hotărârea din 26 septembrie 2001, Hotărârea din 26 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 din 27 septembrie 2001, Hotărârea din 27 din 7 septembrie 2001, Hotărârea din 27 din 7 septembrie 2001, Hotărârea din 7 din 98, Hotărârea din 7 din 9 Mai 2001, Hotărârea din 98, Hotărârea din 98, Hotărârea din 7 din 9 Mai 2004 Hotărâra din 149, Hotărârea din 98, Hotărârea din 99, Hotărârea din 99, Hotărâtea din 14 septembrie 2004, Hotărârea din 14 noi Septembrie 2004, Hotărârea din 149, Hotărârea din 10 din 14 noi Decembrie 2004, Hotărârea din 109, Hotărârea din 10 din 10 August 2004).
În această cauză, interdicția de activitate avea o bază în dreptul intern. În deja pronunțată hotărâre, Curtea Administrativă Federală a confirmat, cu referire la aceleași dispoziții naționale și cu o motivare similară, interdicția unei alte organizații care susținea financiar aceeași organizație din Gaza. Având în vedere o situație aparent comparabilă, a fost posibil, potrivit Curții, ca reclamantul să fi prevăzut intervenția preconizată. Condiția de legalitate a fost, așadar, îndeplinită. b) Obiectivul legitim al acțiunii Curții a recunoscut în trecut că lupta împotriva terorismului corespunde obiectivelor legitime în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Convenție, și anume, prezența unei amenințări de securitate publică, prevenirea violenței și protecția altor teritorii (în conformitate cu art. 25 din Convenția privind protecția persoanelor în conflict, care nu are drepturi concrete, precum și cu dispozițiile din Protocolul nr. 2580/48 din 30/04 din 30/08 din 30/04, Curtea din Surină a adoptat, în acest caz, dispoziții privind protecția persoanelor în conflict, dar nu și a altor state terestre, în conformitate cu art. 62 alineatul (2) din Convenția privind protecția persoanelor în conflict, dar nu și cu dispozițiile din art. 30 din Convenția privind protecția persoanelor în conflict, care nu au drepturi legitime, dar nu au drepturi de drepturi specifice, în cazul în care nu există o protecție a persoanelor în conflict, în afara jurisdicției statelor terestre, în cauză, în conformitate cu prevederile din art. 62 alineatul (2) din Convenția privind protecția Națiunea privind protecția persoanelor în conflict, care nu este în cauză, dar nu este în conformitate cu dispozițiile din art. 30 din Convenția privind protecția statelor străine).
Interdicția activităților organizației reclamante în cauza în cauză a dus în mod necesar la dizolvarea acesteia și a reprezentat, de asemenea, măsurile cele mai stricte posibile (mutatis mutandis Tebieti Mühafize Cemiyyeti și Israfilov împotriva Azerbaidjanului, nr. 37083/03, hotărârea din 8 octombrie 2009, § 82). pe de altă parte, interdicția vizează combaterea terorismului internațional, în timp ce combaterea finanțării directe și indirecte a terorismului internațional este un obiectiv declarat al mai multor instrumente juridice internaționale. Printre valorile fundamentale ale Convenției se numără, de asemenea, principiul soluționării conflicților internaționale și a sprijinirii în cazuri de catastrofe (Hizb Ut-Tahrim împotriva Germaniei, nr. 3108/08, hotărârea din 12 iulie 2011, nr. 74). pe de altă parte, interdicția vizează combaterea activităților teroriste, în timp ce combaterea activităților teroriste directe și indirecte este un obiectiv declarat al mai multor instrumente juridice internaționale. pe de altă parte, hotărârea din 9 octombrie 2012, nr. 808/08, în care se prevede că nu se poate acorda ajutor umanitar în cazul în care o organizație umanitară nu este în măsură să protejezeze în mod efectiv teritoriul său (Hizb Ut-Tahrim împotriva Germaniei, nr. 118/08, hotărârea din 11 iulie 2012, nr. 858/08, nu poate acorda ajutor umanitar în cazul în cazul în care o organizație umanitară nu este în măsură să protejezezeze în mod efectiv teritoriul teritorial, dar nu este în măsură să protejezezeze teritoriul altor state ale lumii).
În acest sens, Soudul a arătat că reclamanta a finanțat fără îndoială două companii, în care Ministerul de Interne și instanțele naționale au pus dovezi convingătoare că acestea nu erau considerate ca entități separate, ci că erau de fapt parte a organizației Hamas. Totodată, a evaluat în mod corespunzător că organizația Hamas, inclusiv părțile sale, trebuie considerate o organizație teroristă. Soudul nu a văzut niciun motiv de a se abate de la aceste concluzii, având în vedere că Hamas a fost inclus de Uniunea Europeană pe lista de organizații sancționate de către UE din 2003 osob, grupuri de organizații care se implică în activități teroriste. Soudd a susținut apoi că susținerea sa a fost pusă sub semnul întrebării, în urma unei anchete de anchetă, dacă concluziile instanțelor naționale au fost că nu mai este posibil ca organizațiile reclamante să utilizeze fonduri de la o sumă mai mică de 500 000 de euro, în cazul în care acestea au fost forțate să invadeze teritoriul lor, în conformitate cu măsurile prevăzute de legea națională.
Curtea de Conturi observă că, deși interzicerea sau dizolvarea societății poate necesita notificare prealabilă sau o altă oportunitate de a fi audiată și de a avea posibilitatea de a elimina deficiențele menționate (a se vedea Tebieti Mühafize Cemiyyeti a Israfilov împotriva Azerbaidjan, citat mai sus, § 82), acest lucru nu este valabil dacă acest lucru a pus în pericol eficacitatea sau eficacitatea eventualelor măsuri viitoare de protecție a drepturilor și libertăților altora. În speță, există în același timp un risc justificat de distrugere a probelor și transferul bunurilor către organizația de drepturi. Protocoolul Soud atacă concluzia Curții Constituționale din Polonia că restricționarea activităților organizației reclamante nu a fost completă. Dacă constatările instanței nu au fost suficiente pentru a determina că o organizație de drepturi națională nu a restricționat activitățile teroriste, nu a fost posibil să se sprijine pe o acțiune națională, care a fost condamnată în judecata din 27 septembrie 2016 (Hammar Zoudin, Crimul Auzului Auzului Soudin, § 411/170), în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva terorismului și a fost luate în vederea unei acțiuni de drepturi în favoarea organizației naționale (Ham Zoudin, Crimul Auz Auzul Auzului Auzului Auzului, § 411/170), în vederea Curții de judecată din 27 septembrie 2016 (Ham Zoudin, § 469/11), și în cazul în care a fost executarea unei acțiuni de drepturi a unei acțiuni de drepturi de drepturi nu a unei societă a societății civile, nu a fost completă.
Având în vedere marja largă de apreciere în circumstanțele specifice ale cazului în cauză și având în vedere că toate interesele în cauză au fost evaluate în mod corespunzător de către instanțele naționale și gravitatea intereselor care sunt în joc, Tribunalul a ajuns la concluzia că intervenția asupra libertății de asociere a organizațiilor reclamante a fost necesară într-o societate democratică.