ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3059/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 39/F-C din 12 martie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost admisă acțiunea reclamantului B.I.G., în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 1558 din 20 iulie 2007 emis de pârât, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de inspector. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în urma evaluării activității manageriale a reclamantului pentru perioada 1 septembrie 2006 - 7 iunie 2007, i-a fost acordat calificativul nesatisfacător și, urmare a acestui calificativ, pârâtul a emis ordinul de eliberare din funcția deținută, ordin ce face obiectul acțiunii de față.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamantul a atacat pe calea unei acțiuni separate și calificativul acordat, iar prin Sentința nr. 83/R-C/2007 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 756/2008 a Înaltei Curți, calificativul acordat a fost anulat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, criticând soluția pronunțată ca nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentul a arătat faptul că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale aplicabile în cauza dedusă judecății și a reținut greșit situația de fapt.

Astfel, s-a arătat că, deși există o hotărâre definitivă și irevocabilă care a anulat calificativul contestat, temei al demiterii intimatului-reclamant, prin sentința civilă invocată nu s-a dispus și anularea raportului Comisiei de evaluare concretizat în punctajul acordat prin fișa de autoevaluare, astfel încât se apreciază că aceste acte sunt în vigoare și au stat la baza emiterii deciziei atacate de intimatul-reclamant. De asemenea, s-a arătat faptul că punctajul primit de intimat la evaluarea activității manageriale nu a fost suficient pentru menținerea acestuia în funcția deținută, astfel încât s-a procedat, conform dispozițiilor legale, la încetarea contractului de management educațional.

Recurentul a mai precizat și faptul că instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului, nefiind în măsură să poată anula un raport de evaluare sau un calificativ acordat în urma unei proceduri administrative speciale, efectuate cu respectarea dispozițiilor legale. Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, în condițiile art. 299 C. proc. civ., analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată și dispozițiile legale aplicabile cauzei de față, va respinge recursul formulat ca nefondat pentru considerentele ce urmează. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt din dosar. Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că intimatul-reclamant a fost supus unei evaluări manageriale, pentru perioada 1 septembrie 2006 - 7 iunie 2007, în urma căreia s-au constatat disfunționalități în activitatea I.S.J.

Argeș, iar intimatul-reclamant a primit calificativul insuficient, ceea ce a determinat eliberarea acestuia din funcția deținută prin emiterea ordinului ce face obiectul acțiunii de față. Criticile aduse de recurent hotărârii pronunțate de instanța de fond nu pot fi primite de Înalta Curte, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituția României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin (1) din Constituție orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Aprecierea recurentului cu privire la faptul că instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului, nefiind în măsură să poată anula un raport de evaluare sau un calificativ acordat în urma unei proceduri administrative speciale nu poate fi primit și această critică urmează a fi respinsă având în vedere dispozițiile din Constituția României, raportate la dispozițiile art. 1 alin (6) și art. 18 din Legea nr. 554/2004. De altfel, raționamentul recurentului în sensul că, deși există o hotărâre irevocabilă care a statuat anularea calificativului obținut, instanța nu a anulat și raportul Comisiei de evaluare concretizat în punctajul acordat prin fișa de autoevaluare, apreciindu-se că aceste acte sunt în vigoare și au stat la baza emiterii deciziei atacate de intimatul-reclamant, nu poate fi primit de Înalta Curte și urmează a fi înlăturat.

Dispozițiile art. 18 alin (2) din Legea contenciosului administrativ prevăd că instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, și analizând hotărârea invocată, respectiv sentința nr. 83/F-C din 28 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, rezultă că intimatul-reclamant a contestat nu numai calificativul nesatisfacător acordat, ci a contestat întreaga evaluare efectuată, iar calificativul acordat și anulat de instanța judecătorească înseamnă și anularea actelor care au stat la baza emiterii actului final contestat, pentru că aceasta este însăși rațiunea aplicării dispozițiilor legale.

Rațiunea unei norme juridice o reprezintă reglarea raporturilor sociale și producerea de efecte juridice, ceea ce obligă la aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale în sensul producerii acestor efecte, pentru aplicarea acestora și nu în sensul demonstrării imposibilității de aplicare a efectelor unei dispoziții. Pentru aceste considerente, văzând că intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția deținută tocmai datorită obținerii calificativului acordat, întrucât acest calificativ a fost anulat de instanța judecătorească printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, înseamnă că temeiul eliberării din funcția deținută nu mai subzistă și nefiind alte motive, Înalta Curte a constatat că hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de nicio critică și urmează a fi menținută ca atare.

În temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței civile nr. 39/F-C din 12 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.