ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3059/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 39/F-C

din 12 martie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost admisă acțiunea

reclamantului B.I.G., în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 1558 din 20 iulie

2007 emis de pârât, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de

inspector.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în

urma evaluării activității manageriale a reclamantului pentru perioada 1

septembrie 2006 - 7 iunie 2007, i-a fost acordat calificativul nesatisfacător

și, urmare a acestui calificativ, pârâtul a emis ordinul de eliberare din

funcția deținută, ordin ce face obiectul acțiunii de față.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că reclamantul a

atacat pe calea unei acțiuni separate și calificativul acordat, iar prin Sentința

nr. 83/R-C/2007 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă prin

Decizia nr. 756/2008 a Înaltei Curți, calificativul acordat a fost anulat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului, criticând soluția pronunțată ca nelegală și

netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentul a arătat

faptul că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale aplicabile în

cauza dedusă judecății și a reținut greșit situația de fapt.

Astfel, s-a arătat că, deși există o hotărâre definitivă și irevocabilă

care a anulat calificativul contestat, temei al demiterii

intimatului-reclamant, prin sentința civilă invocată nu s-a dispus și anularea

raportului Comisiei de evaluare concretizat în punctajul acordat prin fișa de

autoevaluare, astfel încât se apreciază că aceste acte sunt în vigoare și au

stat la baza emiterii deciziei atacate de intimatul-reclamant.

De asemenea, s-a arătat faptul că punctajul primit de intimat la

evaluarea activității manageriale nu a fost suficient pentru menținerea

acestuia în funcția deținută, astfel încât s-a procedat, conform dispozițiilor

legale, la încetarea contractului de management educațional.

Recurentul a mai precizat și faptul că instanța de judecată nu se poate

substitui angajatorului, nefiind în măsură să poată anula un raport de evaluare

sau un calificativ acordat în urma unei proceduri administrative speciale,

efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, în

condițiile art. 299 C. proc. civ., analizând motivele invocate în raport cu

sentința atacată și dispozițiile legale aplicabile cauzei de față, va respinge

recursul formulat ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că

instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt din dosar.

Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că intimatul-reclamant a

fost supus unei evaluări manageriale, pentru perioada 1 septembrie 2006 - 7

iunie 2007, în urma căreia s-au constatat disfunționalități în activitatea

I.S.J. Argeș, iar intimatul-reclamant a primit calificativul insuficient, ceea

ce a determinat eliberarea acestuia din funcția deținută prin emiterea

ordinului ce face obiectul acțiunii de față.

Criticile aduse de recurent hotărârii pronunțate de instanța de fond nu

pot fi primite de Înalta Curte, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 52

alin. (1) din Constituția României persoana vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ

sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să

obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea

actului și repararea pagubei, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin (1) din

Constituție orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea

drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Aprecierea recurentului cu privire la faptul că instanța de judecată nu

se poate substitui angajatorului, nefiind în măsură să poată anula un raport de

evaluare sau un calificativ acordat în urma unei proceduri administrative

speciale nu poate fi primit și această critică urmează a fi respinsă având în

vedere dispozițiile din Constituția României, raportate la dispozițiile art. 1

alin (6) și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

De altfel, raționamentul recurentului în sensul că, deși există o

hotărâre irevocabilă care a statuat anularea calificativului obținut, instanța

nu a anulat și raportul Comisiei de evaluare concretizat în punctajul acordat

prin fișa de autoevaluare, apreciindu-se că aceste acte sunt în vigoare și au

stat la baza emiterii deciziei atacate de intimatul-reclamant, nu poate fi

primit de Înalta Curte și urmează a fi înlăturat.

Dispozițiile art. 18 alin (2) din Legea contenciosului administrativ

prevăd că instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor

prevăzute la art. 1 alin. (6) și asupra legalității operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, și analizând

hotărârea invocată, respectiv sentința nr. 83/F-C din 28 septembrie 2007 a

Curții de Apel Pitești, rezultă că intimatul-reclamant a contestat nu numai

calificativul nesatisfacător acordat, ci a contestat întreaga evaluare

efectuată, iar calificativul acordat și anulat de instanța judecătorească

înseamnă și anularea actelor care au stat la baza emiterii actului final

contestat, pentru că aceasta este însăși rațiunea aplicării dispozițiilor

legale.

Rațiunea unei norme juridice o reprezintă reglarea raporturilor sociale

și producerea de efecte juridice, ceea ce obligă la aplicarea și interpretarea

dispozițiilor legale în sensul producerii acestor efecte, pentru aplicarea

acestora și nu în sensul demonstrării imposibilității de aplicare a efectelor

unei dispoziții.

Pentru aceste considerente, văzând că intimatul-reclamant a fost

eliberat din funcția deținută tocmai datorită obținerii calificativului

acordat, întrucât acest calificativ a fost anulat de instanța judecătorească

printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, înseamnă că temeiul eliberării din

funcția deținută nu mai subzistă și nefiind alte motive, Înalta Curte a

constatat că hotărârea instanței de fond nu este susceptibilă de nicio critică

și urmează a fi menținută ca atare.

În temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului împotriva sentinței civile nr. 39/F-C din 12 martie 2008 a Curții

de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.