ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2950/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea  înregistrată la 19 septembrie 2006,

reclamantul K.S., cetățean ivorian, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.,

anularea Deciziei nr. 245912/ BMC/ 2 din 15 august 2006, a Deciziei nr. 245764/ BMC/ 2 din 29 iunie 2006 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre

prin care să-i acorde tolerarea pe teritoriul României.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 584 din 22 februarie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea

deciziilor contestate și a obligat pârâta să emită o decizie prin care să-i

acorde reclamantului tolerarea rămânerii pe teritoriul României pentru o

perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la dispariția cauzelor.

Instanța a reținut că, în cauză,

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr.

194/2002 întrucât, datorită situației conflictuale din Coasta de Fildeș,

reclamantul se află într-o situație obiectivă, independentă de voința sa, care

îl împiedică să părăsească România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii recurate și respingerea

acțiunii reclamantului.

Recurenta - pârâtă a susținut că

sentința pronunțată de Instanța de Fond este nelegală și netemeinică, intimatul

- reclamant neaflându-se într-o imposibilitate obiectivă de a părăsi România,

astfel încât nu îi sunt aplicabile prevederile art. 98 și art. 99 din O.U.G. nr.

194/2002.

Recursul este nefondat.

Sesizată să se pronunțe asupra

deciziei de respingere a cererii intimatului - reclamant de acordare a

tolerării rămânerii sale pe teritoriul României, Instanța de Fond a constatat

că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 și art. 99 din

O.U.G. nr. 194/2002, având în vedere motivele obiective pentru care acesta nu

poate părăsi teritoriul României.

Circumstanțele concrete ale

situației intimatului au fost apreciate ca reprezentând motive obiective, în

sensul definit de alin. (2) al art. 98 din O.U.G. nr. 194/2002, ca fiind acele

împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi

înlăturate, din cauza cărora acesta nu poate părăsi teritoriul României.

Definiția dată de lege motivelor

obiective nu cuprinde criterii de identificare sau exemple concrete, astfel

încât Instanța de Fond a interpretat corect prevederea legală stabilind, în

funcție de probele administrate, că situația intimatului se încadrează în

ipoteza juridică reglementată ca temei pentru acordarea regimului de tolerare

pe teritoriul României.

Astfel, s-a avut în vedere că

înscrisurile aflate la dosar fac dovada situației obiective, în care se află

reclamantul, independentă de voința sa, care îl împiedică să părăsească

România, datorită tensiunilor politice din Coasta de Fildeș, de natură să-i

pună în pericol integritatea personală, existând însă posibilitatea ca, într-un

interval de timp rezonabil această țară să se normalizeze social și politic,

urmare implicării O.N.U. și a Franței.

Față de cele ce preced, recursul

este nefondat și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.S.

împotriva sentinței civile nr. 584 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2007