ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2272/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamantul L.I. a contestat Hotărârea nr. 1087 din 21 septembrie 2006 a Casei Județene de Pensii Bacău. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost evacuat din localitatea Lipscani, fostul județ Hotin din Basarabia în localitatea Vulcana Condelea județul Dâmbovița, din motive de persecuție etnică astfel cum rezultă și din înscrisurile de la Arhivele Statului. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 4 din 15 ianuarie 2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului L.I. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pentru a beneficia de drepturile compensatorii instituite de Legea nr. 1489/200 este necesar ca strămutarea, expulzarea să fie datorată din motive etnice ceea ce în cauză reclamantul nu a dovedit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L.I. criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând în esență că se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 întrucât așa cum rezultă de altfel din înscrisul eliberat de Arhivele Statului a fost strămutat din localitatea Lipscani unde era salariat, iar mențiunea de elev cuprinsă în adeverință a fost făcută pe considerentul că își continua studiile anului III sub supravegherea ……. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească obiectul litigiului. În ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimatul reclamant nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, declarațiile extrajudiciare din dosar nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu. Cu toate acestea în dosarul cauzei au fost depuse două înscrisuri care atestă pe de o parte împrejurarea că reclamantul în perioada 15 septembrie 1943 – 31 ianuarie 1944 a funcționat ca impiegat la agenția Hotin din Tg.

Lipscani, iar pe de altă parte situația reală de fapt că familia sa din care făcea parte figurează în tabelul nominal cu refugiații din localitatea Miorcani, județul Dorohoi, în comuna Gemenea județul Dâmbovița. Având în vedere existența acestor înscrisuri urmează a se suplimenta probatoriul, eventual prin administrarea probei testimoniale și/ sau a altor înscrisuri care să determine fără echivoc incidența dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999. În concluzie, pentru stabilirea exactă a adevărului, în temeiul dispozițiilor art. 313 teza 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului prin orice mijloc de dovadă permis de lege, în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.I., împotriva sentinței civile nr. 4 din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2007.