ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4482/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2004 reclamanții V.A. și V.I. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, D.G.F.P. Gorj și Consiliul Local Târgu Jiu, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 5 miliarde lei cu titlu de măsuri reparatorii pentru o casă de locuit, situată în Târgu Jiu, precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 1728 mp, ce a constituit grădina casei, în caz contrar despăgubirea cu contravaloarea terenului la prețul de circulație.

În motivarea cererii, reclamanții au susținut că sunt unicii moștenitori ai autorului V.I., decedat la data de 14 mai 1987, calitate în care au notificat Primăria municipiului Târgu Jiu pentru acordarea de despăgubiri bănești, privind imobilul casă de locuit și teren de 1728mp, situate în Târgu Jiu, bunuri ce au aparținut antecesorului lor și care au fost expropriate de stat în baza Decretului nr. 429 din 30 noiembrie 1978. Au mai arătat că imobilul casă de locuit a fost demolat iar terenul este liber, nefiind afectat utilității publice, așa încât în mod greșit le-a fost refuzată recunoașterea dreptului subiectiv invocat.

Prin sentința civilă nr. 674 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și modificată dispoziția nr. 3339 din 9 iunie 2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Târgu Jiu, în sensul că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 4.079.368.806 lei, reprezentând valoarea terenului de 1728 mp în loc de 2.342.651.000 lei și la 1.200.000.000 lei (120.000 RON), reprezentând contravaloarea imobilului demolat în loc de 74.760.000 lei. A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București și D.G.F.P. Gorj pentru lipsa calității procesuale pasive. Prima instanță a reținut în esență că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut ca neîntemeiată cererea de restituire în natură a terenului, dat fiind afectațiunea acestuia, care-l face impropriu restituirii în natură. Este însă întemeiată cererea de majorare a cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, sens în care s-a reținut că potrivit art. 10 pct. 6 din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate, se stabilește potrivit valorii de piață la data soluționării notificării, sens în care s-a dispus prin hotărârea instanței. Apelurile declarate de reclamanți și pârâți au fost soluționate prin decizia nr. 750 din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova în sensul admiterii căii de atac exercitate de reclamanți și pârâții Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu și respingerii a celei declarate de pârâta Direcția de Sănătate Publică Gorj.

A fost schimbată sentința și admisă în parte acțiunea reclamanților și anulată dispoziția nr. 339 din 9 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu. S-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafețelor de 263 mp și 377 mp (total 640 mp) situate în Târgu Jiu, identificate potrivit raportului de expertiză întocmit de expert N.P. S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 1088 mp teren. S-a reținut că, în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență principiului restituirii în natură, principiu reconfirmat și prin dispozițiile înscrise în art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 deși din lucrările cauzei rezultă aplicabilitatea acestuia, sens în care s-a dispus prin hotărârea acestei instanțe.

Față de pârâtul Statul Român acțiunea a fost admisă, însă, numai pentru opozabilitate, având în vedere modalitatea de soluționare a cererii reclamanților privind porțiunea de 377 mp, teren ce apare în inventarul domeniului public al Primăriei municipiului Târgu Jiu. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj, precum și pârâții primarul municipiului Târgu Jiu, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Primăria municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate. În dezvoltarea recursului său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta D.G.F.P. Gorj a susținut că răspunderea statului în categoria de litigii dedusă judecății poate fi antrenată doar în cazurile limitativ și expres prevăzute de Legea nr. 10/2001, în care nu se încadrează și cauza de față.

Recurentele-pârâte Primăria municipiului Târgu Jiu, Primarul municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu au arătat că instanțele au încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ. și că, în mod greșit acestea au stabilit cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților, deși legea specială modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede o procedură specială, care stabilește că modalitatea și cuantumul despăgubirilor sunt atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Greșit au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză nu se impunea efectuarea expertizei tehnice dispuse de instanță, așa încât nu trebuia achitat onorariul de expert la plata căruia au fost obligate.

Au mai arătat că, greșit s-a dispus restituirea suprafeței de 377 mp teren întrucât apartenența acesteia la domeniul public al localității a fost pe deplin dovedită, pe acesta fiind amenajate platforme betonate, trotuare etc, motiv pentru care, fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, urmează a se constata dreptul reclamanților doar la despăgubiri prin echivalent. Calea de atac a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele; Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice”,..., dispoziție aplicabilă și în situația prevăzută în art. 32 din lege.

Prin urmare, intervenția statului în litigiile supuse prevederilor legii speciale este stipulată limitativ și restrictiv la ipotezele sus reglementate, în care nu se încadrează și situația în speță. În cauză, suprafața de 377 mp teren pentru care a fost admisă acțiunea împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice se află în domeniu public al localității, situație în care îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001 revine primăriei localității și nu pârâtei-recurente. Ca urmare, față de cele ce preced, recursul acestei pârâte se vădește a fi fondat motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi admis iar decizia curții de apel casată în parte în sensul constatării lipsei de legitimare procesuală pasivă a Statului Român.

Criticile formulate de pârâtele-recurente Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu se constată a nu fi fondate, pentru cele ce succed: Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acțiunii. Din interpretarea corectă a dispozițiilor înscrise în art. 129-130 și art. 132 C. proc. civ. rezultă, într-adevăr, că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop, în formele prescrise de lege. Însă dispozițiile referitoare la modificarea acțiunii nu au caracter imperativ.

Prin urmare, în caz de neopunere a părții adverse, acțiunea poate fi modificată chiar și după primul termen de judecată fără ca instanța să poată invoca excepția de tardivitate. Ca urmare, față de caracterul dispozitiv al normei legale sus enunțate, nici obiecțiunile în legătură cu neregularitatea sa nu pot fi invocate direct în căile de atac, întrucât aceasta nu constituie o chestiune de ordine publică. În speță, opoziția pârâților a vizat doar cererea introductivă, cu privire la care au solicitat să fie respinsă și nu cererea modificată la 9 iunie 2005, cu privire la care nu au manifestat nici o opoziție, conduită avută în tot cursul judecății la prima instanță, așa încât invocarea acestei neregularități în căile de atac, față de considerentele expuse, nu poate fi primită.

Apar ca lipsite de interes criticile privind greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca și cele privind greșita determinare a cuantumului, despăgubirilor, întrucât, în apel, urmare admiterii apelului acestora și a schimbării sentinței apelate, au fost înlăturate dispozițiile primei instanțe referitoare la aspectele criticate. Sunt nefondate criticile privind greșita restituire în natură a terenurilor identificate în dispozitivul deciziei atacate, instanța de apel făcând o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 10 pct. 3 din Legea nr. 10/200. Astfel, potrivit art. 10 alin. (2) din lege, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit etc. Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din aceeași lege, instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 498/2003 și, respectiv H.G.

nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată, interpretare în acord cu principiile legii de reparație stipulate de prevederile art. 1, art. 7 și art. 9 ale legii. Prin urmare, constatând că terenul în litigiu nu se încadrează în nici una din ipotezele limitativ prevăzute de art. 10 alin. (2), și care l-ar fi făcut impropriu restituirii în natură, că acesta se află în cea de-a doua ipoteză a textului art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aspect corect reținut de instanța de apel, urmează a reține ca nefondate criticile astfel formulate.

În consecință, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul pârâților Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Gorj în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 750 A din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează în parte în sensul că se constată lipsa de legitimare procesuală pasivă a Statului Român. Menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții primarul municipiului Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu și Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.