ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4482/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

18 octombrie 2004 reclamanții V.A. și V.I. au chemat în judecată pe pârâții

Primăria municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanțelor,

D.G.F.P. Gorj și Consiliul Local Târgu Jiu, solicitând obligarea pârâților la

plata sumei de 5 miliarde lei cu titlu de măsuri reparatorii pentru o casă de

locuit, situată în Târgu Jiu, precum și restituirea în natură a terenului în

suprafață de 1728 mp, ce a constituit grădina casei, în caz contrar

despăgubirea cu contravaloarea terenului la prețul de circulație.

În motivarea cererii, reclamanții au

susținut că sunt unicii moștenitori ai autorului V.I., decedat la data de 14

mai 1987, calitate în care au notificat Primăria municipiului Târgu Jiu pentru

acordarea de despăgubiri bănești, privind imobilul casă de locuit și teren de

1728mp, situate în Târgu Jiu, bunuri ce au aparținut antecesorului lor și care

au fost expropriate de stat în baza Decretului nr. 429 din 30 noiembrie 1978.

Au mai arătat că imobilul casă de

locuit a fost demolat iar terenul este liber, nefiind afectat utilității

publice, așa încât în mod greșit le-a fost refuzată recunoașterea dreptului

subiectiv invocat.

Prin sentința civilă nr. 674 din 22

decembrie 2005 a Tribunalului Gorj, a fost admisă în parte acțiunea formulată

de reclamanți și modificată dispoziția nr. 3339 din 9 iunie 2005 emisă de

pârâtul Primarul municipiului Târgu Jiu, în sensul că reclamanții au dreptul la

măsuri reparatorii în echivalent în valoare de 4.079.368.806 lei, reprezentând valoarea

terenului de 1728 mp în loc de 2.342.651.000 lei și la 1.200.000.000 lei

(120.000 RON), reprezentând contravaloarea imobilului demolat în loc de

74.760.000 lei.

A fost respinsă acțiunea față de

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București și D.G.F.P.

Gorj pentru lipsa calității procesuale pasive.

Prima instanță a reținut în esență

că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut ca neîntemeiată cererea

de restituire în natură a terenului, dat fiind afectațiunea acestuia, care-l

face impropriu restituirii în natură.

Este însă întemeiată cererea de

majorare a cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, sens în care s-a

reținut că potrivit art. 10 pct. 6 din Legea nr. 10/2001, valoarea

corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate, se

stabilește potrivit valorii de piață la data soluționării notificării, sens în

care s-a dispus prin hotărârea instanței.

Apelurile declarate de reclamanți și

pârâți au fost soluționate prin decizia nr. 750 din 12 octombrie 2006 a Curții

de Apel Craiova în sensul admiterii căii de atac exercitate de reclamanți și

pârâții Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu și

Consiliul Local Târgu Jiu și respingerii a celei declarate de pârâta Direcția

de Sănătate Publică Gorj.

A fost schimbată sentința și admisă

în parte acțiunea reclamanților și anulată dispoziția nr. 339 din 9 iunie 2005

emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu.

S-a dispus restituirea în natură

către reclamanți a suprafețelor de 263 mp și 377 mp (total 640 mp) situate în

Târgu Jiu, identificate potrivit raportului de expertiză întocmit de expert

N.P.

S-a constatat că reclamanții sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de 1088 mp

teren.

S-a reținut că, în mod greșit prima

instanță nu a dat eficiență principiului restituirii în natură, principiu

reconfirmat și prin dispozițiile înscrise în art. 7 și art. 9 din Legea nr.

10/2001 deși din lucrările cauzei rezultă aplicabilitatea acestuia, sens în

care s-a dispus prin hotărârea acestei instanțe.

Față de pârâtul Statul Român

acțiunea a fost admisă, însă, numai pentru opozabilitate, având în vedere

modalitatea de soluționare a cererii reclamanților privind porțiunea de 377 mp,

teren ce apare în inventarul domeniului public al Primăriei municipiului Târgu

Jiu.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj, precum și pârâții primarul municipiului

Târgu Jiu, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu și Primăria municipiului

Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea recursului său,

încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta D.G.F.P. Gorj a

susținut că răspunderea statului în categoria de litigii dedusă judecății poate

fi antrenată doar în cazurile limitativ și expres prevăzute de Legea nr.

10/2001, în care nu se încadrează și cauza de față.

Recurentele-pârâte Primăria

municipiului Târgu Jiu, Primarul municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local Târgu

Jiu au arătat că instanțele au încălcat prevederile art. 132 C. proc. civ. și

că, în mod greșit acestea au stabilit cuantumul măsurilor reparatorii cuvenite

reclamanților, deși legea specială modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede o

procedură specială, care stabilește că modalitatea și cuantumul despăgubirilor

sunt atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Greșit au fost obligate la plata

cheltuielilor de judecată, întrucât în cauză nu se impunea efectuarea

expertizei tehnice dispuse de instanță, așa încât nu trebuia achitat onorariul

de expert la plata căruia au fost obligate.

Au mai arătat că, greșit s-a dispus

restituirea suprafeței de 377 mp teren întrucât apartenența acesteia la

domeniul public al localității a fost pe deplin dovedită, pe acesta fiind

amenajate platforme betonate, trotuare etc, motiv pentru care, fiind incidente

prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, urmează a se constata

dreptul reclamanților doar la despăgubiri prin echivalent.

Calea de atac a fost întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la calea de atac dedusă

judecății, se constată următoarele;

Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 „în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată,

persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul

Finanțelor Publice”,..., dispoziție aplicabilă și în situația prevăzută în art.

32 din lege.

Prin urmare, intervenția statului în

litigiile supuse prevederilor legii speciale este stipulată limitativ și

restrictiv la ipotezele sus reglementate, în care nu se încadrează și situația

în speță.

În cauză, suprafața de 377 mp teren

pentru care a fost admisă acțiunea împotriva pârâtului Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice se află în domeniu public al localității,

situație în care îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 21 și urm. din

Legea nr. 10/2001 revine primăriei localității și nu pârâtei-recurente.

Ca urmare, față de cele ce preced,

recursul acestei pârâte se vădește a fi fondat motiv pentru care, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., va fi admis iar decizia curții de apel casată în parte

în sensul constatării lipsei de legitimare procesuală pasivă a Statului Român.

Criticile formulate de

pârâtele-recurente Primăria municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu

Jiu și Consiliul Local Târgu Jiu se constată a nu fi fondate, pentru cele ce

succed:

Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc.

civ., la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen

pentru întregirea sau modificarea acțiunii. Din interpretarea corectă a

dispozițiilor înscrise în art. 129-130 și art. 132 C. proc. civ. rezultă,

într-adevăr, că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât la prima zi de

înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop, în

formele prescrise de lege.

Însă dispozițiile referitoare la

modificarea acțiunii nu au caracter imperativ. Prin urmare, în caz de neopunere

a părții adverse, acțiunea poate fi modificată chiar și după primul termen de

judecată fără ca instanța să poată invoca excepția de tardivitate.

Ca urmare, față de caracterul

dispozitiv al normei legale sus enunțate, nici obiecțiunile în legătură cu

neregularitatea sa nu pot fi invocate direct în căile de atac, întrucât aceasta

nu constituie o chestiune de ordine publică.

În speță, opoziția pârâților a vizat

doar cererea introductivă, cu privire la care au solicitat să fie respinsă și

nu cererea modificată la 9 iunie 2005, cu privire la care nu au manifestat nici

o opoziție, conduită avută în tot cursul judecății la prima instanță, așa încât

invocarea acestei neregularități în căile de atac, față de considerentele

expuse, nu poate fi primită.

Apar ca lipsite de interes criticile

privind greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca și cele privind

greșita determinare a cuantumului, despăgubirilor, întrucât, în apel, urmare

admiterii apelului acestora și a schimbării sentinței apelate, au fost

înlăturate dispozițiile primei instanțe referitoare la aspectele criticate.

Sunt nefondate criticile privind

greșita restituire în natură a terenurilor identificate în dispozitivul

deciziei atacate, instanța de apel făcând o corectă aplicare și interpretare a

prevederilor art. 10 pct. 3 din Legea nr. 10/200.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (2)

din lege, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren

libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează

accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele

suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de

teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume

căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare

subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit etc.

Norma cuprinsă la alin. (3) al art.

10 din aceeași lege, instituie obligativitatea restituirii în natură a

terenurilor în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie

construcții, fie construcții ușoare sau demontabile. În aceste cazuri, potrivit

dispozițiilor H.G. nr. 498/2003 și, respectiv H.G. nr. 250/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se vor

restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau

demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea

acestora a fost autorizată, interpretare în acord cu principiile legii de

reparație stipulate de prevederile art. 1, art. 7 și art. 9 ale legii.

Prin urmare, constatând că terenul

în litigiu nu se încadrează în nici una din ipotezele limitativ prevăzute de

art. 10 alin. (2), și care l-ar fi făcut impropriu restituirii în natură, că

acesta se află în cea de-a doua ipoteză a textului art. 10 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, aspect corect reținut de instanța de apel, urmează a reține ca

nefondate criticile astfel formulate.

În consecință, față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul pârâților Primăria

municipiului Târgu Jiu, primarul municipiului Târgu Jiu și Consiliul Local

Târgu Jiu vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

D.G.F.P. Gorj în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 750 A din 12 octombrie 2006 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează în parte în sensul că se

constată lipsa de legitimare procesuală pasivă a Statului Român.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții primarul municipiului Târgu Jiu, Consiliul Local Târgu Jiu

și Primăria municipiului Târgu Jiu împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2007.