ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1150/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București la 16 iulie 2007, B.F. a formulat, în contradictoriu cu C.C., C.G.M.B. și F.E., în temeiul

dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestație în anulare

împotriva Deciziei civile nr. 1146 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 7 decembrie 2007, contestatorul B.F. a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. în raport cu art. 21 alin. (1) și 129 din

Constituție, cu referire la art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. II - 107 alin. (1) și

alin. (2) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa.

Prin încheierea din 11 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale reținând că

excepția invocată este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea n.

47/1992, întrucât dispozițiile art. 56 C. proc. civ. care reglementează

admisibilitatea apelului sau recursului declarat de intervenientul accesoriu,

nu au nici o legătură cu soluționarea contestației în anulare ce face obiectul

cu care a fost sesizat instanța d e contencios.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs B.F. susținând că instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea

competențelor, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ca

inadmisibilă substituindu-se contenciosului constituțional.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale „Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de

arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe ori a

unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea

cauzei în orice fază a litigiului”.

Potrivit aceluiași text, alin.

(6) „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1),

alin. (2) și alin. (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, care

poate fi atacată cu recurs în 48 ore de la pronunțare”.

Rezultă astfel neîndoielnic,

că instanța sesizată cu o astfel de excepție are competența de a se pronunța

asupra admisibilității și de a proceda în consecință.

Cum în cauză excepția de

neconstituționalitate privește dispozițiile art. 56 C. proc. civ. care

reglementează admisibilitatea apelului sau recursului declarat de

intervenientul accesoriu, legal și temeinic s-a apreciat de către Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că este

inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

întrucât nu are legătură cu soluționarea contestației în anulare cu care a fost

investită instanța de contencios.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.F. împotriva Încheierii din 11 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.