Decizia nr. 1150/2008 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București la 16 iulie 2007, B.F. a formulat, în contradictoriu cu C.C., C.G.M.B. și F.E., în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1146 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La termenul din 7 decembrie 2007, contestatorul B.F. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. în raport cu art. 21 alin. (1) și 129 din Constituție, cu referire la art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. II - 107 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa.

Prin încheierea din 11 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale reținând că excepția invocată este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea n. 47/1992, întrucât dispozițiile art. 56 C. proc. civ. care reglementează admisibilitatea apelului sau recursului declarat de intervenientul accesoriu, nu au nici o legătură cu soluționarea contestației în anulare ce face obiectul cu care a fost sesizat instanța d e contencios. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B.F. susținând că instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea competențelor, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă substituindu-se contenciosului constituțional.

Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului”. Potrivit aceluiași text, alin. (6) „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) și alin. (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs în 48 ore de la pronunțare”.

Rezultă astfel neîndoielnic, că instanța sesizată cu o astfel de excepție are competența de a se pronunța asupra admisibilității și de a proceda în consecință. Cum în cauză excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 56 C. proc. civ. care reglementează admisibilitatea apelului sau recursului declarat de intervenientul accesoriu, legal și temeinic s-a apreciat de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu soluționarea contestației în anulare cu care a fost investită instanța de contencios.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de B.F. împotriva Încheierii din 11 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.