ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 851/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 851/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 621

din 28 ianuarie 2003, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei

formulată de reclamanta SC A.P.C. SRL București și A.P. bloc 59-60, sector 2 în

contradictoriu cu pârâții SC S.I. SRL și S.E., în favoarea Tribunalului

București, secția comercială.

Prin sentința comercială nr.

1690 din 4 februarie 2004, tribunalul a respins excepția inadmisibilității, a

respins acțiunea ca neîntemeiată și cererea de intervenție formulată de

intervenienta A.P. bloc 59-60, ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate

de folosință.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut că pârâta a edificat o serie de construcții și

amenajări la parterul bl. 59-60, sector 2 pentru care în prezent deține

autorizație de construcție și certificat de urbanism (chiar dacă anterior, prin

hotărâri judecătorești s-a dispus anularea autorizației de construire precedentă).

Față de cererea de

intervenție formulată de A.P. din Șos. Pantelimon, sector 2 instanța a admis

excepția lipsei capacității de folosință apreciind că aceasta nu are

personalitate juridică, neprezentând nici un înscris din care să rezulte

existența acestei personalități.

Tribunalul a respins

excepția inadmisibilității formulării cererii completatoare, apreciind că în

fapt, față de momentul formulării acestei precizări, în cauză nu sunt

îndeplinite cerințele art. 132 C. proc. civ., sancțiunea fiind neluarea în

considerare a cererii completatoare și nu inadmisibilitatea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel reclamantele, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, sub nr. 682/2004 și prin decizia comercială

nr. 17 din 17 ianuarie 2005, Curtea a admis excepțiile lipsei de interes și a

capacității procesuale de folosință și în consecință a admis apelul, a schimbat

în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de SC A.P.C.

SRL ca fiind lipsită de interes și a respins acțiunea formulată de A.P. bloc

59-60, sector 2 ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de

folosință.

Recursurile declarate

împotriva acestei decizii au fost admise prin decizia nr. 4793 din 18 octombrie

2005 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a casat

hotărârea și a trimis cauza aceleiași instanțe de apel spre rejudecare.

Prin decizia comercială nr. 525

din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele SC A.P.C. SRL și A.P. bloc

59-60, și a obligat apelantele la 1.000 RON cheltuieli de judecată către

intimata SC S.I. SRL.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că articolul 969 C. civ., nu este aplicabil în speță

și că instanța de fond a ținut cont de principiile disponibilității și

contradictorialității, aceste probleme fiind discutate și la termenul din 21

ianuarie 2004 și în mod corect a apreciat că nulitatea autorizației de

construire nu poate fi judecată în prezenta cauză, fiind vorba de un act administrativ

pentru care legea specială prevede căi specifice de atac în contradictoriu cu

organul emitent.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea, în fapt, a

recursului s-a susținut, în esență, că omisiunea autorității administrative de

a solicita demolarea construcției, după ce prin sentința civilă nr. 1156 din 15

martie 2005 a Tribunalului București a fost anulată autorizația de construire

eliberată anterior intimatelor, nu poate împiedica accesul la justiție al

proprietarilor terenului, că relevant este răspunsul Primăriei sectorului 2 în

legătură cu situația în discuție și prin care se precizează că demolarea construcției

neautorizate se va realiza în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și

irevocabile, că în mod greșit s-au respins criticile formulate cu privire la

cererea de modificare și completare formulată și din acest punct de vedere se

poate constata că cererea a fost formulată la prima zi de înfățișare, în

condițiile în care la termenele anterioare părțile nu au putut „pune concluzii”

datorită fie lipsei de procedură, fie cererilor de amânare.

La data de 16 aprilie 2007

intimații SC S.I. SRL și S.E. au formulat întâmpinare la recursul declarat de

reclamante.

Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat.

Deși recurenții au invocat

afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reținerea

greșită a stării de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce

nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.

Aceste aspecte de

netemeinicie se regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care a fost

abrogat.

Recurenții se referă la

conținutul probator și la aprecierea acestor probe de către instanță, aspecte

de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate în recurs.

Chiar și referirile la forța

probantă ce trebuie acordată unor probe – hotărâri judecătorești, răspunsul

Primăriei sectorului 2 București, se circumscriu aspectelor de netemeinicie,

iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.

Instanța de apel a aplicat

și interpretat corect dispozițiile art. 8 din Legea 50/1991 reținând că

demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială sau totală a construcțiilor

precum și a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizației de desființare

obținută în prealabil de la autoritățile prevăzute la articolul 4 din aceeași

lege.

În ce privește critica ce

vizează aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., se apreciază

că față de soluția dată acțiunii această problemă nu prezintă nici o relevanță,

încât se va respinge.

Față de cele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele SC A.P.C. SRL București, A.P. bloc 59-60, scările A,B,D

București împotriva deciziei comerciale nr. 525 din 1 noiembrie 2006 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 februarie 2008.