ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 851/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 621 din 28 ianuarie 2003, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC A.P.C. SRL București și A.P. bloc 59-60, sector 2 în contradictoriu cu pârâții SC S.I. SRL și S.E., în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Prin sentința comercială nr. 1690 din 4 februarie 2004, tribunalul a respins excepția inadmisibilității, a respins acțiunea ca neîntemeiată și cererea de intervenție formulată de intervenienta A.P. bloc 59-60, ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosință.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că pârâta a edificat o serie de construcții și amenajări la parterul bl. 59-60, sector 2 pentru care în prezent deține autorizație de construcție și certificat de urbanism (chiar dacă anterior, prin hotărâri judecătorești s-a dispus anularea autorizației de construire precedentă). Față de cererea de intervenție formulată de A.P. din Șos. Pantelimon, sector 2 instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință apreciind că aceasta nu are personalitate juridică, neprezentând nici un înscris din care să rezulte existența acestei personalități. Tribunalul a respins excepția inadmisibilității formulării cererii completatoare, apreciind că în fapt, față de momentul formulării acestei precizări, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 132 C. proc.

civ., sancțiunea fiind neluarea în considerare a cererii completatoare și nu inadmisibilitatea acesteia. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantele, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 682/2004 și prin decizia comercială nr. 17 din 17 ianuarie 2005, Curtea a admis excepțiile lipsei de interes și a capacității procesuale de folosință și în consecință a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea formulată de SC A.P.C. SRL ca fiind lipsită de interes și a respins acțiunea formulată de A.P. bloc 59-60, sector 2 ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Recursurile declarate împotriva acestei decizii au fost admise prin decizia nr. 4793 din 18 octombrie 2005 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a casat hotărârea și a trimis cauza aceleiași instanțe de apel spre rejudecare.

Prin decizia comercială nr. 525 din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele SC A.P.C. SRL și A.P. bloc 59-60, și a obligat apelantele la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC S.I. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că articolul 969 C. civ., nu este aplicabil în speță și că instanța de fond a ținut cont de principiile disponibilității și contradictorialității, aceste probleme fiind discutate și la termenul din 21 ianuarie 2004 și în mod corect a apreciat că nulitatea autorizației de construire nu poate fi judecată în prezenta cauză, fiind vorba de un act administrativ pentru care legea specială prevede căi specifice de atac în contradictoriu cu organul emitent.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susținut, în esență, că omisiunea autorității administrative de a solicita demolarea construcției, după ce prin sentința civilă nr. 1156 din 15 martie 2005 a Tribunalului București a fost anulată autorizația de construire eliberată anterior intimatelor, nu poate împiedica accesul la justiție al proprietarilor terenului, că relevant este răspunsul Primăriei sectorului 2 în legătură cu situația în discuție și prin care se precizează că demolarea construcției neautorizate se va realiza în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, că în mod greșit s-au respins criticile formulate cu privire la cererea de modificare și completare formulată și din acest punct de vedere se poate constata că cererea a fost formulată la prima zi de înfățișare, în condițiile în care la termenele anterioare părțile nu au putut „pune concluzii” datorită fie lipsei de procedură, fie cererilor de amânare.

La data de 16 aprilie 2007 intimații SC S.I. SRL și S.E. au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamante. Recursul nu este fondat. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat. Deși recurenții au invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reținerea greșită a stării de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat. Aceste aspecte de netemeinicie se regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., care a fost abrogat. Recurenții se referă la conținutul probator și la aprecierea acestor probe de către instanță, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate în recurs.

Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie acordată unor probe – hotărâri judecătorești, răspunsul Primăriei sectorului 2 București, se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate. Instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 8 din Legea 50/1991 reținând că demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială sau totală a construcțiilor precum și a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizației de desființare obținută în prealabil de la autoritățile prevăzute la articolul 4 din aceeași lege. În ce privește critica ce vizează aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., se apreciază că față de soluția dată acțiunii această problemă nu prezintă nici o relevanță, încât se va respinge.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele SC A.P.C. SRL București, A.P. bloc 59-60, scările A,B,D București împotriva deciziei comerciale nr. 525 din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.