ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2012/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3233 din 29 noiembrie 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta J.P., în

contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

având ca obiect anularea Hotărârii nr. 15704/40 din 26 ianuarie 2006 și

obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, Instanța a

reținut că hotărârea emisă de pârâtă este legală și temeinică față de

împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei legături de

rudenie cu G.A.G. și nici a faptului că acesta ar fi aceeași persoană cu C.G.

tatăl reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că a

făcut dovada prin declarații ale martorilor că părinții săi C.G. și C.M. erau

cunoscuți ca A.G. și A.M. și că aceștia au fost strămutați din Durostor în

Dobrogea, în perioada reglementată de Legea nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate.

Din probele dosarului

rezultă că recurenta - reclamantă s-a născut la data de 29 octombrie 1944 în

comuna Beidaud, părinții săi fiind C.G. și C.M., care au făcut obiectul

schimbului de populație urmare semnării Tratatului de la Craiova din anul 1940.

Este adevărat că în situația

privind averea imobilă și declarațiunea depuse la dosar figurează numele

locuitorului G.A. care, împreună cu soția G.M. și un copil, s-au refugiat din

comuna Sachilar –Durostor în comuna Beidaud-Tulcea, însă, prin declarațiile martorilor

M.D., L.D., S.P., reclamanta a făcut dovada, în condițiile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, că părinții săi C.G.

și C.M. au mai fost cunoscuți și sub numele G.A. și, respectiv, G.M.

Așa fiind, se constată că

reclamanta care s-a născut în localitatea în care părinții săi au fost

refugiați, are vocație de a fi beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Față de cele ce preced, în

baza dispozițiilor art. 312, art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis și se

va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii, cu consecința

obligării intimatei - pârâte să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască

reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta J.P. împotriva sentinței civile nr. 3233 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond admite acțiunea reclamantei J.P.

Anulează Hotărârea nr.

15704/40 din 26 ianuarie 2006 emisă de pârâtă pe care o obligă să emită o nouă

hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000 pe perioada 29 octombrie 1944 – 6 martie 1945 cu începere de la 1

februarie 2006.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2007.