ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3640/2008

Deliberând asupra recursului de față; Curtea de Apel Pitești, prin încheierea din 23 aprilie 2008 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de SC C.M.M. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a apreciat că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza, neinfluențând soluția ce urmează a se pronunța referitor la dispozițiile art. 246 din Legea nr. 95/2006. În ceea ce privește art. 280 alin. (3) C. proc. civ. instanța consideră că acesta se referă la suspendarea pe cale de ordonanță președențială, ci la suspendarea pe care o acordă instanța de apel până la judecata acestei căi de atac. În cauză s-a cerut suspendarea în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc.

civ. și cele două instituții sunt distincte. Prin sentința civilă nr. 65 din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de reclamantă și a suspendat executarea sentinței nr. 1223/C a Tribunalului Comercial Argeș la 20 decembrie 2007, provizoriu până la judecata cererii de suspendare în apel. S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 280 alin. (5) C. proc. civ. sunt îndeplinite condițiile cerute pentru încuvințarea suspendării executării sentinței civile nr. 1223/C/2007 făcându-se dovada urgenței și a prejudiciului față de valoarea mare a obligației, de natură să perturbe activitatea C.A.S. cât și în raport de cererea de deschidere a procedurii de insolvență față de SC C.M.M.

SRL. Cele două hotărâri au fost atacate cu recurs de către SC C.M.M. SRL susținându-se că încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale este nulă fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 280 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, încheierea a fost pronunțată de un complet format dintr-un judecător când trebuia să fie format din doi judecători. Recurentul mai susține și că încheierea este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și că instanța s-a pronunțat prin sentință și nu prin încheiere cum prevăd dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc.

civ. În opinia recurentului excepția nu este inadmisibilă, nefiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992. Referitor la sentința nr. 65 din 23 aprilie 2008 recurentul susține că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea părților, sentința a fost pronunțată de președinta secției comerciale și nu de instanța de apel care trebuia să judece în complet de 2 judecători, încălcându-se normele imperative ale art. 280 alin. (3) C. proc. civ. și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Se mai arată că nu era competentă să judece în primă instanță, în materie comercială, Curtea de Apel. Recurentul mai arată că nici dispozițiile art. 280 alin. (5) și nici cele ale art. 581 C. proc.

civ. nu prevăd suspendarea vremelnică în competența președintelui instanței. O altă critică privește încălcarea dreptului la apărare susținându-se că recurentul nu a fost citat deși nu se justifica judecarea fără citare. Când s-a discutat cererea de sesizare a Curții Constituționale nu s-a pus în discuția părților și cererea de suspendare însă instanța a rămas în pronunțare pe această cerere. Dosarul a fot repus pe rol în aceeași zi și astfel a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei. Un alt motiv de recurs privește neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. proc. civ. Urgența nu este justificată deoarece nu s-a format niciun dosar de executare iar paguba nu este iminentă deoarece creanța nu este certă fiind contestată.

Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Referitor la încheierea din 23 aprilie 2008 se constată că temeiul cererii de suspendare provizorie a executării sentinței a fost art. 28 alin. (5) și art. 581 C. proc. civ. și aceasta este de competența președintelui instanței sau a judecătorului căruia i s-au delegat astfel de atribuții. Încheierea a fost dată cu aplicarea corectă a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 întrucât textul de la art. 280 alin. (3) C. proc. civ. nu are legătură cu cauza privind cererea de suspendare acordată de instanța de apel în cadrul judecării apelului. Cererea formulată de C.A.S. Argeș se bazează pe art. 280 alin. (5) C. proc. civ. solicitându-se suspendarea provizorie pe calea ordonanței președențiale.

În ceea ce privește sentința nr. 65 din 23 aprilie 2008 se constată că nu au fost încălcate normele prevăzute de art. 280 alin. (3) C. proc. civ. pentru că nu acestea aveau aplicabilitate în cauză. Nici art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu a fost încălcat deoarece componența completului de judecată este cea pentru suspendarea provizorie, pe calea ordonanței președențiale, de competența președintelui de secție. Față de dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. se apreciază că suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, pe calea ordonanței președențiale era de competența președintelui dispunându-se judecarea fără citarea părților astfel că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Pe fond au fost respectate dispozițiile art. 581 C. proc. civ. în cazul ordonanței președențiale avându-se în vedere o aparență de drept și un prejudiciu invocat și dovada plății cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtul SC C.M.M. SRL București împotriva încheierii din 23 aprilie 2008 și sentinței nr. 65/FC din 23 aprilie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.