ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3640/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3640/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului
de față;
Curtea de Apel Pitești, prin încheierea din 23
aprilie 2008 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată
de SC C.M.M. SRL.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a apreciat că excepția de neconstituționalitate nu are
legătură cu cauza, neinfluențând soluția ce urmează a se pronunța referitor la
dispozițiile art. 246 din Legea nr. 95/2006. În ceea ce privește art. 280 alin.
(3) C. proc. civ. instanța consideră că acesta se referă la suspendarea pe cale
de ordonanță președențială, ci la suspendarea pe care o acordă instanța de apel
până la judecata acestei căi de atac.
În cauză s-a cerut
suspendarea în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc. civ. și cele două instituții
sunt distincte.
Prin sentința civilă nr. 65
din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de
reclamantă și a suspendat executarea sentinței nr. 1223/C a Tribunalului
Comercial Argeș la 20 decembrie 2007, provizoriu până la judecata cererii de
suspendare în apel.
S-a reținut că, potrivit
dispozițiilor art. 280 alin. (5) C. proc. civ. sunt îndeplinite condițiile
cerute pentru încuvințarea suspendării executării sentinței civile nr. 1223/C/2007
făcându-se dovada urgenței și a prejudiciului față de valoarea mare a
obligației, de natură să perturbe activitatea C.A.S. cât și în raport de
cererea de deschidere a procedurii de insolvență față de SC C.M.M. SRL.
Cele două hotărâri au fost
atacate cu recurs de către SC C.M.M. SRL susținându-se că încheierea prin care
s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale este nulă fiind dată
cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară și ale art. 280 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, încheierea a fost
pronunțată de un complet format dintr-un judecător când trebuia să fie format
din doi judecători.
Recurentul mai susține și că
încheierea este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art.
29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și că instanța s-a pronunțat prin sentință
și nu prin încheiere cum prevăd dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. civ.
În opinia recurentului
excepția nu este inadmisibilă, nefiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1),
(2) sau (3) din Legea nr. 47/1992.
Referitor la sentința nr. 65
din 23 aprilie 2008 recurentul susține că judecarea cauzei s-a făcut fără
citarea părților, sentința a fost pronunțată de președinta secției comerciale
și nu de instanța de apel care trebuia să judece în complet de 2 judecători,
încălcându-se normele imperative ale art. 280 alin. (3) C. proc. civ. și art. 54
alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
Se mai arată că nu era
competentă să judece în primă instanță, în materie comercială, Curtea de Apel.
Recurentul mai arată că nici
dispozițiile art. 280 alin. (5) și nici cele ale art. 581 C. proc. civ. nu
prevăd suspendarea vremelnică în competența președintelui instanței.
O altă critică privește
încălcarea dreptului la apărare susținându-se că recurentul nu a fost citat
deși nu se justifica judecarea fără citare.
Când s-a discutat cererea de
sesizare a Curții Constituționale nu s-a pus în discuția părților și cererea de
suspendare însă instanța a rămas în pronunțare pe această cerere.
Dosarul a fot repus pe rol
în aceeași zi și astfel a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei.
Un alt motiv de recurs
privește neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581 C.
proc. civ. Urgența nu este justificată deoarece nu s-a format niciun dosar de
executare iar paguba nu este iminentă deoarece creanța nu este certă fiind
contestată.
Recursurile sunt nefondate
pentru următoarele considerente:
Referitor la încheierea din
23 aprilie 2008 se constată că temeiul cererii de suspendare provizorie a
executării sentinței a fost art. 28 alin. (5) și art. 581 C. proc. civ. și
aceasta este de competența președintelui instanței sau a judecătorului căruia i
s-au delegat astfel de atribuții.
Încheierea a fost dată cu
aplicarea corectă a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 întrucât textul de
la art. 280 alin. (3) C. proc. civ. nu are legătură cu cauza privind cererea de
suspendare acordată de instanța de apel în cadrul judecării apelului.
Cererea formulată de C.A.S.
Argeș se bazează pe art. 280 alin. (5) C. proc. civ. solicitându-se suspendarea
provizorie pe calea ordonanței președențiale.
În ceea ce privește sentința
nr. 65 din 23 aprilie 2008 se constată că nu au fost încălcate normele
prevăzute de art. 280 alin. (3) C. proc. civ. pentru că nu acestea aveau
aplicabilitate în cauză. Nici art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu a
fost încălcat deoarece componența completului de judecată este cea pentru
suspendarea provizorie, pe calea ordonanței președențiale, de competența
președintelui de secție.
Față de dispozițiile art. 403
alin. (4) C. proc. civ. se apreciază că suspendarea provizorie a executării până
la soluționarea cererii de suspendare de către instanță, pe calea ordonanței
președențiale era de competența președintelui dispunându-se judecarea fără
citarea părților astfel că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Pe fond au fost respectate
dispozițiile art. 581 C. proc. civ. în cazul ordonanței președențiale avându-se
în vedere o aparență de drept și un prejudiciu invocat și dovada plății
cauțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de pârâtul SC C.M.M. SRL București împotriva încheierii din 23
aprilie 2008 și sentinței nr. 65/FC din 23 aprilie 2008 pronunțate de Curtea de
Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 decembrie 2008.