ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 11 din 15 ianuarie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a

fost scoasă cauza de pe rolul secției a II-a civile și înaintată, spre competentă

soluționare, secției I civile din cadrul instanței supreme, reținându-se caracterul

administrativ al repartizării cauzelor între secțiile civile ale instanței supreme,

precum și împrejurarea că dosarul se află în ai doilea ciclu procesual, iar în primul

ciclu procesual, secția I civilă este cea care a admis recursul, a casat decizia

atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu anumite recomandări,

în condițiile în care pronunțarea în recurs a avut loc după intrarea în vigoare

a Legii nr. 202/2010, impunându-se soluționarea cauzei și în al doilea ciclu procesual

de către aceeași secție, în virtutea respectării dispozițiilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Cauza a fost reînregistrată

la data de 21 martie 2013 pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 8495/101/2009***, fiind stabilit termen la data de 26 martie 2013,

în ședința din camera de consiliu, tară citarea părților, pentru discutarea competenței

materiale.

Potrivit dispozițiilor

art 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea

nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție

este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală

și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile

unite, cu competență proprie.

În lipsa unor

norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară)

prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date

în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași

instanțe, sintagma „cu competență proprie" prevăzută de dispoziția legală menționată

distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții

civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența

completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată

ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie

2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie

2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea din 22

septembrie 2011 și hotărârea din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al

Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Potrivit anexei

1 a hotărârii din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin anexa 1 la hotărârea

din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în cadrul secției I civile funcționează complete specializate pentru soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001, în materia

revendicării și în materia exproprierii, dintre care două complete specializate

și în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin hotărârea

din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

la art. 2 s-a stabilit că în cadrul secției a II-a civilă funcționează 7 complete

specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect, printre altele, „recursurile

formulate în materia Legii nr. 221/2009".

În speța supusă

analizei, se constată că obiectul dosarului, respectiv „despăgubiri Legea nr. 221/2009"

nu se circumscrie competențelor specializate alocate completelor de judecată ale

secției I civile și nici competențelor comune, ci se circumscrie în sfera competențelor

alocate completelor de judecată ce funcționează la nivelul secției a II-a civile.

Se constată că

dosarul a fost repartizat aleatoriu spre soluționare secției a II-a civile, prin

intermediul aplicației ECRIS, repartizarea efectuându-se în considerarea competențelor

alocate completelor de judecată de la nivelul secției a II-a civile.

Prin urmare, competența

soluționării prezentului dosar aparține completului din cadrul secției a II-a civilă

învestit inițial, la data de 15 ianuarie 2013, cu judecata cauzei prin fixarea termenului

la 15 ianuarie 2013.

Așa fiind, cum

completul de judecată al secției a II-a civile a fost desemnat să judece cauza în

concordanță cu prevederile hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curți

de Casație și Justiție mai sus-menționate, dosarul urmează a fi scos de pe rolul

secției I civile și trimis, spre competentă soluționare, la secția a II-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol

cauza având ca obiect recursurile declarate de recurenții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva deciziei nr. 5 din 1 februarie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și o trimite, spre competență soluționare,

secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 26 martie 2013.