ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 9 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, a fost scoasă cauza de pe rolul secției a II-a civile și înaintată,

spre competentă soluționare, secției I civile din cadrul instanței supreme, reținându-se

caracterul administrativ al repartizării cauzelor între secțiile civile ale instanței

supreme, precum și împrejurarea că dosarul se află în al doilea ciclu procesual,

iar în primul ciclu procesual, secția I civilă este cea care a admis recursul, a

casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu

anumite recomandări, în condițiile în care pronunțarea în recurs a avut loc după

intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și a deciziei Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 12 din 19 septembrie 2011 (recurs în interesul legii) impunându-se

soluționarea cauzei și în al doilea ciclu procesual de către aceeași secție, în

virtutea respectării dispozițiilor art. 6 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cauza a fost reînregistrată la data de

21 martie 2013 pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 2213/119/2009**, fiind stabilit termen la data de 26 martie 2013, în ședința

din camera de consiliu, fără citarea părților, pentru discutarea competenței materiale.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată

în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios

administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite, cu competență

proprie.

În lipsa unor norme de competență materială

(care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze

în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre

secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma „cu competență

proprie" prevăzută de dispoziția legală menționată distinge, în mod evident,

între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele

celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor competențe specializate,

distinct de competențele comune, completelor de judecată ce funcționează la nivelul

celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie

2012 (termen prelungit succesiv pană la data de 13 aprilie 2012 și mai apoi, pentru

viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea din 22 septembrie 2011 și hotărârea

din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit anexei 1

a hotărârii din 22 septembrie 2011, modificată

în parte prin anexa 1 la hotărârea din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul secției I civile funcționează

complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate

în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii,

dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect

cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin hotărârea din 5 aprilie 2012 a Colegiului

de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la art. 2 s-a stabilit că

în cadrul secției a II-a civilă funcționează 7 complete specializate pentru soluționarea

dosarelor având ca obiect, printre altele, „recursurile formulate în materia Legii

nr. 221/2009".

În speța supusă analizei, se constată că

obiectul dosarului, respectiv „despăgubiri Legea nr. 221/2009" nu se circumscrie

competențelor specializate alocate completelor de judecată ale secției I civile

și nici competențelor comune, ci se circumscrie în sfera competențelor alocate completelor

de judecată ce funcționează la nivelul secției a II-a civile.

Se constată că dosarul a fost repartizat

aleatoriu spre soluționare secției a II-a civile, prin intermediul aplicației ECRIS,

repartizarea efectuându-se în considerarea competențelor alocate completelor de

judecată de la nivelul secției a II-a civile.

Prin urmare, competența soluționării prezentului

dosar aparține completului din cadrul secției a II-a civilă învestit inițial, la

data de 15 ianuarie 2013, cu judecata cauzei prin fixarea termenului la 15 ianuarie

2013.

Așa fiind, cum completul de judecată al

secției a II-a civile a fost desemnat să judece cauza în concordanță cu prevederile

hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție mai

sus-menționate, dosarul urmează a fi scos de pe rolul secției I civile și trimis,

spre competentă soluționare, la secția a II-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate de pe rol cauza având ca obiect

recursurile declarate de recurentul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov împotriva deciziei nr. 15 Ap din 17 februarie 2012 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale și o trimite, spre competență soluționare, secției a II-a civilă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

26 martie 2013.