ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a IV-a civilă la 23 noiembrie 2007, reclamantul N.Ș. a chemat
în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,
reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
SA, contestând Hotărârea nr. 53 din 29 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea
Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Mogoșoaia și procesul-verbal din 2007 solicitând
admiterea contestației și obligarea la plata despăgubirilor materiale în sumă de
aproximativ 884.000 euro, pentru terenul în suprafață de 2.210,01 mp situat în jud.
Ilfov, comuna Mogoșoaia, identificat cu nr. cadastral, precum și la daune morale
în sumă de 5.000 euro.
În
motivarea contestației-întemeiată în drept pe dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 41 din Constituție și Legii nr. 33/1994 - contestatorul
a arătat că a fost stabilit un cuantumul al despăgubirii de 28 euro/mp, în condițiile
în care, prețul zonei este de 350-400 euro/mp, astfel că a fost prejudiciat, nefiindu-i
stabilită o dreaptă și prealabilă despăgubire, deoarece terenul a fost subevaluat.
La data de 7 ianuarie 2008, contestatorul
a precizat că terenul este situat în comuna Mogoșoaia, și nu în str. V.P., cum,
din eroare a menționat în petitul acțiunii, iar la 4 februarie 2008 contestatorul
N.Ș. a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român prin Compania
Națională de Autostrăzi și Drumuri din România - Direcția Regională de Drumuri și
Poduri.
Reclamantul a solicitat efectuarea unei
expertize, conform art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care să stabilească un cuantum
al despăgubirilor ținând seama de „prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele"
de același fel din zonă, precum și de daunele aduse contestatorului, în calitate
de proprietar.
Prin sentința nr. 1874 din 16.12.2008,
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte contestația formulată
de N.Ș. în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Națională de Drumuri
Naționale din România SA.
A anulat în parte Hotărârea nr. 53 din
29 octombrie 2007 emisă de intimat, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor
cuvenite contestatorului, la suma de 464.000 euro, echivalentul a 1.699.000 RON.
A respins restul pretențiilor contestatorului,
ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond
a reținut, că în cauză a fost administrată proba cu expertiză tehnică evaluatoare,
conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994,
lucrarea fiind efectuată de experții A.D. (desemnat de intimată), M.D.A. (desemnat
de contestator) și V.M. (desemnat de instanță).
Prin încheierea de ședință din 29
septembrie 2008, instanța a constatat nulitatea raportului de expertiză și a dispus
refacerea acestuia, de către comisia formată din cei trei experți, lucrarea refăcută
fiind depusă la 07 noiembrie 2008.
Tribunalul a constatat că prin hotărârea
a cărei contestare se solicită, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România SA a dispus exproprierea suprafeței de 2210,01 mp teren intravilan,
situat în comuna Mogoșoaia, stabilindu-se suma de 207.348,44 RON, echivalentul a
61.880,28 euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 și H.G.
nr. 681/2007.
Nu s-a făcut dovada consemnării despăgubirilor
pe seama și la dispoziția contestatorului.
Împotriva hotărârii sus menționate a fost
formulată prezenta contestație, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004, de către
expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite, pe care instanța de
fond a apreciat-o întemeiată în parte.
În expertiza efectuată în cauză, comisia
alcătuită conform legii, a stabilit valoarea de circulație a terenului la data de
29 octombrie 2007, la 160 euro/mp, respectiv 354.000 euro, iar la data evaluării,
03 noiembrie 2008, la echivalentul a 210 euro/mp, respectiv 464.000 euro.
Tribunalul a înlăturat criticile aduse
raportului de expertiză de către intimat, deoarece, expertul desemnat de intimat
nu a înțeles să-și exprime opinia în cuprinsul raportului de expertiză efectuat
în cauză, formulând „obiecțiuni" proprii la lucrarea întocmită de expertul
V.M., demers procedural ce nu se află decât la îndemâna părților din proces și,
oricum, în cuprinsul acestor obiecțiuni, nu a făcut decât să critice opinia exprimată
de
expert, fără a redacta
o propunere cu respectarea criteriilor de evaluare prevăzute de lege.
Astfel, instanța de fond a reținut că este
lipsită de relevanță valoarea terenului de la data cumpărării sale de către contestator
și, în mod greșit a fost stabilită despăgubirea la suma de 61.880,28 euro, respectiv
28/euro/mp, pentru cei 2210,01 mp și a avut în vedere concluziile raportului de
expertiză, cu raportare la data efectuării expertizei.
Cererea contestatorului privind restul
pretențiilor acestuia a fost respinsă, precum și aceea pentru suma de 5000 reprezentând
daune morale, în sensul că nu s-a administrat vreo dovadă, în: sensul existenței
unui prejudiciu.
Împotriva sentinței nr. 1874 din 16
decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a declarat apel pârâtul
Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri, criticând-o sub următoarele
motive:
Instanța de fond, în mod neîntemeiat a
admis acțiunea, prin încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,
stabilind dreptul la despăgubiri al contestatorului, prin omologarea raportului
de expertiză, după ce aceasta, în mod nelegal, a înlăturat obiecțiunile lor la expertiză.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că raportul
de expertiză a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 25 și 26 din Legea
nr. 33/1994, nu a fost întocmit un raport comun, iar comisia nu a avut în vedere
prevederile sus menționate.
S-a susținut de către apelant; că, din
expertiza însușită de instanță, nu a rezultat că experții au ținut seama de prețul
cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel, în unitatea administrativ-teritorială,
lipsind înscrisurile care să ateste prețul de vânzare al terenurilor.
S-a arătat că anunțurile din mica publicitate
nu pot constitui prețuri de circulație reale, prețurile putând fi date, doar de
înscrisuri certe, prin care s-a concretizat o tranzacție, iar valoarea cu care se
vinde un teren în zona respectivă, nu poate fi dată de prețul care se solicită,
ci de prețul la care se obține.
Apelantul-pârât solicită admiterea apelului,
schimbarea sentinței și respingerea contestației, întrucât valoarea stabilită drept
despăgubire este excesivă, nereală și, indiferent de pretinsa creștere a prețurilor
la bunurile imobile, acțiunea nu poate fi admisă, deoarece raportul de expertiză
nu reflectă valoarea terenului, iar experții aii omis a avea în vedere prețurile
cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel, în condițiile în care
s-a făcut dovada că un teren învecinat a fost tranzacționat în luna mai 2008, la
prețul de 50 euro/mp, potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar.
Prin decizia nr. 829/A din 28
octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat
de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
din România.
A schimbat în parte sentința nr. 1874
din 16 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul
că a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 125.351,76 euro, echivalent în
RON la data plății efective, la cursul Băncii Naționale a României.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de control
judiciar a reținut că, în apel, grație efectului devolutiv al acestei căi de atac,
la termenul din 18 decembrie 2009, s-a încuviințat la cererea apelantului-pârât,
proba cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiectiv evaluarea terenului
expropriat la data exproprierii și, respectiv, la data efectuări raportului de expertiză.
A fost depus raportul de expertiză întocmit
de către comisia de experți, care cuprinde și punctul de vedere separat al expertului
Mușat Viorel.
La acest raport de expertiză, intimatul-contestator
N.Ș. a formulat obiecțiuni, care au fost respinse prin încheierea de ședință din
03 septembrie 2010, cu motivarea că s-a răspuns la cel de-al doilea obiectiv stabilit,
anume evaluarea prejudiciului suferit de contestator, ca urmare a exproprierii unei
suprafețe de teren.
A mai reținut instanța de apel că, la termenul
din 15 octombrie 2010 s-a pus în discuție completarea raportului de expertiză, deoarece
comisia de experți nu a răspuns la primul obiectiv, respectiv stabilirea valorii
imobilului în funcție de „prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele"
de același fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 9 din Legea
nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a depus și completarea raportului de
expertiză, din cuprinsul căreia rezultă că, în perioada 2009-2010 a fost efectuată
o singură tranzacție, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13
mai 2009, menționată în evidențele Primăriei Mogosoaia, prin adresa din 30
noiembrie 2010. Valoarea terenului expropriat era de 37,44 euro/mp, la nivelul anului
2009.
S-a mai depus în apel, și o altă completare
a raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat la data exproprierii,
respectiv anul 2007 aceasta fiind de:76 euro/mp, stabilită pe baza prețurilor de
tranzacționare, din anii 2007-2008.
Curtea de apel a considerat că nu au fost
respectate de către instanța de fond, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,
sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate, instanța de control
judiciar apreciind că nu au fost avute în vedere „prețurile la care se vând în mod
obișnuit imobilele similare".
S-a reținut că expertiză efectuată în primă
instanță nu a folosit metoda comparației directe, prin comparare cu prețurile de
tranzacționare ale unor imobile similare din aceeași rază teritorială cu imobilul
supus exproprierii, ci metoda bonității.
Deși au fost efectuate două completări
la raportul de expertiză, ambele au avut în vedere prețurile de tranzacționare ale
unor terenuri similare din anii 2007, 2008, 2009.
În conformitate cu prevederile art. 26
alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este necesar să se stabilească valoarea despăgubirilor
la data efectuării completării raportului de expertiză, în funcție de prețurile
tranzacționare din anii 2010-2011, instanța de apel a reținut pe baza adresei
din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoșoaia, că nu au fost efectuate tranzacții
în acea perioada, astfel ca s-a ținut seama de un singur contract de vânzare-cumpărare
(din 2009, în care prețul de tranzacționare a fost de 37,44 euro/mp).
Instanța de apel a constatat că, pe baza
doar a unui singur contract de vânzare-cumpărare, nu este echitabil a se stabili
și aprecia sintagma „prețul la care se vând în mod obișnuit imobilele", deoarece,
un preț de tranzacționare nu este edificator și a apreciat că, la stabilirea cuantumului
despăgubirilor trebuie să aibă în vedere și prețurile de tranzacționare ale terenurilor
similare, din anii 2007-2008 (76 euro/mp).;
Ca atare, curtea de apel a luat în considerare
media celor două valori indicate de către experți, prin completările la rapoartele
de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76
euro/mp, iar această valoare pentru suprafața expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită
la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în RON la data plății efective.
Împotriva deciziei nr. 829/A din 28
octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs
reclamantul N.Ș., invocând negalalitatea acesteia, în cuprinsul motivelor indicate
de acesta, ca fiind art. 304 pct. 7, 8 și 9 din C. proc. civ., precum și pârâtul
Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri, acesta din urmă arătând că nelegalitatea
subzistă, în temeiul art. 304 pct. 9 din același cod.
Recurentul-reclamant a susținut că instanța
de apel nu și-a motivat decizia și în funcție de susținerile sale de la fond, fiind
ignorate dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 .
Mai mult decât atât, decizia nu este motivată
în drept și, deși instanța a făcut trimitere la anumite temeiuri legale, aceste
dispoziții sunt, în realitate, nesocotite și încălcate de instanță.
Referitor la criticile de nelegalitate
circumscrise de recurentul-reclamant N.Ș., motivului prevăzut de art. 304 pct. 8
din C. proc. civ., se arată că „actul juridic" interpretat greșit -expertiza
și completările la aceasta - au fost realizate prin metoda comparației, cu valoarea
unui singur contract de vânzare-cumpărare din 2009, în care prețul de tranzacționare
a fost de 37,44 euro/mp) și că expertiza nu a realizat o evaluare a terenului, conform
valorii de piață, astfel cum este definita în standardele internaționale de evaluare.
Se arată că nu s-a avut în vedere „prețul
cu; care se vând în mod obișnuit imobile" ci, instanța de apel, a avut în vedere
un criteriu nelegal, anume o medie aritmetică între valorile terenului expropriat
(76 euro/mp) și (56,76 euro/mp), deși la momentul întocmirii raportului de expertiză,
în dosarul de fond, expertul a propus o valoare de 210 euro/mp, iar pentru valoarea
terenului la momentul exproprierii, tot la instanța de fond s-a stabilit că aceasta
este de 160 euro/mp, valori care trebuiau menținute de instanța de apel.
Totodată recurentul-reclamant susține și
că raportul de expertiză din apel nu este legal, deoarece nu răspunde obiectivelor
stabilite de instanță prin încheierea din 15 octombrie 2010, când aceasta a reținut
că se impune completarea raportului, în sensul: „1) stabilirii valorii terenului
supus exproprierii în funcție de „prețurile cu care se vând în mod obișnuit: imobilele"
de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, cu aplicarea art. 26 din
Legea nr. 33/1994 și 2) stabilirea valorii terenului supus exproprierii la data
exproprierii, 29 octombrie 2007 și la data întocmirii raportului.
Privitor la motivul indicat ca fiind
art. 304 pct. 9 din același cod, recurentul-reclamant precizează că decizia instanței
de apel este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece
considerentele hotărârii nu permit identificarea normelor juridice care susțin rezolvarea
dată litigiului.
Recursul declarat de pârât dezvoltă critici
de nelegalitate, pe care acesta le încadrează în conținutul motivului prevăzut de
art. 304 pct. 9 din C. proc. civ..
Recurentul-pârât susține că instanța de
apel, în mod nelegal, a omologat raportul de expertiză și a acordat reclamantului,
cu titlu de despăgubire suma de 125.351,76 euro pentru terenul expropriat, deoarece,
atât instanța cât și comisia de experți, nu au respectat dispozițiile legale la
stabilirea despăgubirilor, nefacând dovada prețurilor de tranzacționare a terenurilor
de același fel.
Astfel, prin decizia nr. 5721 din 19
mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a lămurit
înțelesul sintagmei „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele", care
are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare, în contractele autentice
de vânzare-cumpărare și nu în ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, sau prețurile
extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile la mica publicitate
din zonele locale, privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului,
modificarea în parte a deciziei Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,
schimbarea sentinței tribunalului și respingerea acțiunii, ca nefondată.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate
sub aspectul criticilor încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc.
civ., raportat la nerespectarea de către instanța de apel a prevederilor art. 26
din Legea nr. 33/1994 și urmează a fi admise, în limita și pentru considerentele
ce succed:
Potrivit art. 26 alin. (1) și 2 din Legea
nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul
cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor,
experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,
imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor sau, după caz,
altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
În
apel, raportul de expertiză a fost efectuat la nivelul anului
2009, iar ulterior acestuia, s-a depus și completarea raportului de expertiză, din
cuprinsul căreia rezultă că, în perioada 2009-2010 a fost efectuată o singură tranzacție,
prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 mai 2009, menționată în
evidențele Primăriei Mogoșoaia, prin adresa din 30 noiembrie 2010. Valoarea terenului
expropriat era de 37,44 euro/mp , la nivelul anului 2009.
Deși s-a mai depus, tot în faza de judecată
a apelului și o altă completare a raportului de expertiză, cu privire la valoarea
terenului expropriat, această completare a avut în vedere valori ale terenurilor
din anul 2007, aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită pe baza prețurilor de tranzacționare,
din anii 2007-2008.
De altfel, chiar instanța de apel, la termenul
din 15 octombrie 2010 a pus în discuție completarea raportului de expertiză, deoarece
comisia de experți nu a răspuns la primul obiectiv, respectiv stabilirea valorii
imobilului în funcție de „prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele"
de același fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 26 din Legea
nr. 33/1994.
Conform dispoziției legale enunțate, pentru
stabilirea despăgubirii, experții trebuie să se raporteze la prețul cu care se vând,
în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială
la data întocmirii raportului de expertiză.
Deși instanța de apel a pornit de la niște
premise corecte, în acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 , în mod
eronat însă, a stabilit valori arbitrare, în dezacord cu cerințele impuse de textul
de lege menționat și a reținut, pe baza adresei din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria
Mogoșoaia, că nu au fost efectuate tranzacții în acea perioada, întrucât s-a ținut
seama de un singur contract de vânzare-cumpărare (din 2009, în care prețul de tranzacționare
a fost de 37,44 euro/mp).
Instanța de apel, deși a reținut că, doar
printr-un singur contract de vânzare-cumpărare, nu se poate aprecia sintagma „prețul
la care se vând în mod obișnuit imobilele", a apreciat că la stabilirea cuantumului
despăgubirilor
trebuie să
aibă în vedere și prețurile de tranzacționare ale terenurilor similare, din anii
2007-2008 (76 euro/mp).
Ca atare, instanța a luat în considerare
media celor două valori indicate de către experți, prin completările la rapoartele
de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76
euro/mp, iar această valoare pentru suprafața expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită
la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în RON la data plății efective.
Or, așa cum rezultă din cuprinsul art.
26 din Legea nr. 33/1994, atât experții cât și instanța au obligația ca, la stabilirea
despăgubirilor acordate să țină seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit
imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză, ceea ce presupune, în mod necesar, administrarea de probe
în acest sens.
Fundamentându-și decizia pe concluziile
unui raport de expertiză, care a avut în vedere o singură tranzacție imobiliară,
Curtea de Apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care
impun în mod expres obligația instanței de a ține seama de prețul cu care se vând,
în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,
și a ales în mod greșit, a face media aritmetică conform completărilor la expertiză,
stabilind în mod eronat valoarea despăgubirilor.
În consecință, constatând că instanța de
apel a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul
art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursurile, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași
instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere
va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea dispozițiilor
art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare
pentru respectarea acelorași prevederi legale, prin care să poată fi determinat
prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială
în care se află terenul; în litigiu.
Celelalte critici din recursuri vor fi
analizate de instanța de trimitere, în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul
N.Ș. și de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri împotriva deciziei
nr. 829/A din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează
decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă,
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.