ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 137/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 137/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
de competență constată următoarele:
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă la data de 3 februarie 2011,
reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,
solicitând instanței să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31
decembrie 2010.
Tribunalul Dolj,
secția civilă, prin sentința civilă nr. 3903 din 22 martie 2011, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de dispozițiile
art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei
a cărei anulare se solicită.
Astfel investit,
Tribunalul București, secția a VlII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin sentința civilă nr. 7102 din 17 septembrie 2012, a constatat necompetența teritorială
a acestei instanțe, a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând
ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și
Justiție în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî
astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost
abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii
nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile
în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă,
competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise
de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării
Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată
în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la
domiciliul reclamantului.
Normele de procedură
civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,
astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă
în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței
de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Brașov.
Cu privire la
conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza
art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține
următoarele:
Cererea dedusă
judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei
în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa
de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Decizia contestată
a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la
data de 3 februarie 2011.
Este adevărat
că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin
art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor
teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000
a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform
dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la
data sesizării instanței, și anume 3 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,
care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,
iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Rezultă că, odată
cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt
fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației
și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează
de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile
art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt
de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză
este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării
instanței.
Față de considerentele
expuse, având în vedere că reclamantul M.I. are domiciliul în Craiova, județul Dolj,
competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Fără cale de atac.;
Pronunțată în
ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2013.