ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului de competență constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Dolj, secția civilă la data de 3 februarie 2011, reclamantul D.Ș. a chemat în judecată
Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună
anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010.
Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința
civilă nr. 3714 din 16 martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București, în raport de dispozițiile art. 156 teza a
II-a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare
se solicită.
Astfel investit, Tribunalul București,
secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă
nr. 7110 din 17 septembrie 2012, a constatat necompetența teritorială a acestei
instanțe, a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit
conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție
în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă
instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data
de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță,
determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale
legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competența teritorială
de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale
(fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației
și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie
se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată
aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de
norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea
nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul
reclamantului, în speță Tribunalul Brașov.
Cu privire la conflictul negativ de competență,
cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la
art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă judecății are natura unei
contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,
emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului
Administrației și Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data
de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 3 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei
contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile
îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată
odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor
art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanței,
și anume 3 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții
privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154
din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale
de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit
alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire
la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii
ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și
S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța
de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile art. 725
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată
aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea
cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Față de considerentele expuse, având în
vedere că reclamantul D.Ș. are domiciliul în Craiova, județul Dolj, competența soluționării
acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21
ianuarie 2013.