ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3481/2013

Deliberând, în condițiile art. 256

alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față constată

următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată

pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea sub nr. 308/288/2012, petentul A.M.C.

a solicitat, în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R. SA-Centrul De Studii Tehnice Rutiere și Informatică C., ca prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare

și sancționare a contravenției din 19 decembrie 2011 de către reprezentanții intimatei

C.N.A.D.N.R. SA precum și anularea măsurii de sancționare contravențională.

Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, prin sentința

nr. 2362 din 28 februarie 2013, și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Râmnicu-Vâlcea a reținut că

potrivit

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit

de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Cum, în speță, contravenția a fost săvârșită

pe DN 7 km 188+900 m, localitatea S., Judecătoria Brezoi este competentă să soluționeze

plângerea contravențională, ca instanță în circumscripția căreia se află locul săvârșirii

contravenției

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Brezoi sub nr. 1795/198/2012.

Judecătoria Brezoi, prin sentința nr. 1003

din 6 martie 2013, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Brezoi a reținut că,

potrivit

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare

și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum

a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „...plângerea, însoțită de copia procesului-verbal

de contravenție, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul contravenientul" iar aceste dispoziții, fiind procedurale,

sunt de imediată aplicare.

Cum din cuprinsul procesului-verbal de

contravenție reiese că sediul contravenientului este în localitatea C., jud.Dolj,

instanța competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Craiova.

Judecătoria Craiova, astfel investită,

prin sentința nr. 6754 din 24 aprilie 2013, și-a declinat, la rândul său, competența

de soluționare în favoarea Judecătoriei Brezoi și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., l-a înaintat spre soluționare

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei

Craiova a reținut următoarele:

Conform art. 32 din O.G. nr. 2/2001, plângerea

este de competența judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.

Din interpretarea „per a contrario"

a dispozițiilor art. 19 C. proc. civ. (care prevăd posibilitatea părților de a alege

instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinate cu dispozițiile

art. 159 pct. 3 C. proc. civ. (potrivit cărora necompetența teritorială este de

ordine publică, deci părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile

ce nu sunt privitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale),

competența teritorială este exclusivă.

Din procesul-verbal de contravenție contestat

în cauză rezultă că locul săvârșirii contravenției este loc. S. jud. Vâlcea , localitate

care, potrivit anexei la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor

și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Brezoi.

În Secțiunea 2 Capitolul

I

din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

privind degrevarea instanțelor judecătorești se prevede " Modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal " . Se poate observa că in cadrul respectivei secțiuni, actul normativ

din domeniul contravențional este O.G. nr. 15/2002, iar restul sunt acte normative

din domeniul contenciosului administrativ care au caracter special, care sunt modificate

in ceea ce privește normele de trimitere la Legea nr. 554/ 2004. Legiuitorul a considerat

că este necesar să se facă distincție intre actul administrativ reprezentat de procesul

verbal de contravenție și celelalte acte administrative.

În aceste condiții, art. XXIII alin.

(1) din Legea nr. 2/2013 exclude plângerile contravenționale, fiind aplicabil doar

actelor normative din domeniul contenciosului administrativ care au caracter special,

nu și plângerilor contravenționale, care deși privesc un act administrativ este

stabilită o competență specială, derogatorie de la dreptul comun.

Prin urmare, având în vedere caracterul

absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, față

de dispozițiile art. 159 alin. (3) C. proc. civ. raportate la dispozițiile art.

32 din O.G. nr. 2/2001, republicată, s-a apreciat că instanța Judecătoriei Brezoi

este competentă să soluționeze cauza.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi pentru considerentele care succed.

Obiectul cauzei este plângerea contravențională

prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției

din 19 decembrie 2011, întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. - SA -C.

Prin procesul-verbal încheiat la data de

31 ianuarie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 20

iunie 2011, pe DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, vehiculul cu nr. de înmatriculare,

XXX aparținând petentului a circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba facându-se

cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.

(1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării

plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 2/2001, prin

art. III alin. (2) care introduce după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, art. 10

1

:

„prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (....) plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul"

Această normă de competență teritorială

derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a-2-a

din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal", legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și

finale: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului

administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor

prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele

devenite competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin. (2) și (3) din art.

XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1),

respectiv: „(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei

legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit

la curțile de apel" și „(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță

în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare

a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la Tribunale."

Drept urmare, din interpretarea teleologică

și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013

se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ

și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde

dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile Legii

nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în această materie, chiar dacă materia contravențiilor

constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile

Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act

normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții,

contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar

dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că

ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute,

dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 care dispun în sensul că: „După art.

10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în M. Of. al României,

Partea

I,

nr. 82/1.02.2002, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 424/2002. cu modificările și completările ulterioare,

se introduce un nou articol, articolul 10

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 10

1

. - Prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de

copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul,"

se aplică numai proceselor în materie contravențională începute după intrarea în

vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare.

Or, în speță, plângerea contravențională

a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 11

ianuarie 2012.

Locul săvârșirii contravenției reținute

în sarcina petentului a fost DN7 km. 188+900 m. S., jud. Vâlcea, zonă situată în

circumscripția Judecătoriei Brezoi, așa încât, în raport de art. 32 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001, această instanță este competentă să soluționeze cauza, având în

vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

iunie 2013.