ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2272/2013

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 26 februarie

2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanței, contestația în anulare

formulată de contestatorul P.G.D. împotriva deciziei penale nr. 601 din 19

februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1360/1/2013.

În drept s-au invocat

disp. art. 386 lit. c) C. proc. pen., contestatorul, în memoriul formulat, a arătat

că în mod greșit nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea

de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de

vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen., cât și faptul că s-au înlăturat

disp. art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de susținerile formulate, Înalta Curte constată că contestația

în anulare formulată de contestatorul P.G.D. este inadmisibilă pentru considerentele

ce urmează.

Fiind o cale de atac extraordinară,

în cazul contestației în anulare nu există posibilitatea invocării oricăror motive,

care afectează corectitudinea hotărârii atacate, prestabilindu-se prin lege cazurile

de folosire a acestei instituții.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport și de susținerile contestatorului, Înalta Curte constată că

nu este fondată contestație în anulare, nefiind întrunite cerințele art. 386 și

următoarele C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

- când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu

a fost îndeplinită conform legii;

- când partea dovedește

că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

- când instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute

în art. 10 lit. f) - i

1

) C. proc. pen., cu privire la care existau probe

la dosar;

- când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

Din examinarea conținutului

cererii se constată că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul

din cazurile în care se poate face contestație în anulare, expres și limitativ prevăzute

de art. 386 C. proc. pen.

Prin cererea formulată,

condamnatul tinde la readministrarea probatoriului, cu consecința creării posibilității

de înlăturare a efectelor hotărârii definitive, ceea ce contravine cu caracterul

de cale de atac extraordinară a contestației în anulare.

În consecință, în raport

de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de condamnatul P.G.D.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul P.G.D. împotriva deciziei penale

nr. 601 din 19 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 525/104/2012.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 iunie 2013.