ASCI v. AUSTRIA

Reclamantul, dl Emin Așcı, este un cetățean turc născut în 1963 și locuiește în Viena. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R. Soyer, avocat practicant la Viena. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe. La 26 august 2000, poliția a oprit reclamantul, care conducea mașina, din cauza unei infracțiuni minore de trafic. A urmat o dispută violentă între reclamant și ofițerii de poliție, dl P. și dna M. Reclamantul și-a furat documentele de mașină de la fostul și i-a vânat pe cel de-al doilea cu cheile de mașină. La 31 august 2000, Hotărârea de Poliție Federală din Viena (Bundespolizeidirektion) a emis un ordin penal (Straferkenntnis), în care a condamnat reclamantul la o amendă de 1000 de șilling austriac (ATS) – aproximativ 73 de euro (EUR) în temeiul art. 82 din Legea privind securitatea poliției (Sicherheitspolizeigesetz) pentru comportament agresiv față de un ofițer public (Organ öffentlicher Aufsicht). Acesta a remarcat faptul că reclamantul a strigat și a încercat să-și ia permisul de conducere de la un ofițer de poliție și a ordonat reclamantului să plătească două amenzi suplimentare de ATS 500 (aproximativ 36 EUR) pentru o infracțiune în temeiul Legii privind traficul rutier (Straßenverkehrsordnung) și pentru că a provocat tulburări nejustificate ale zgomotului. La 2 octombrie 2000, Curtea Regională de la Viena (Landesgericht), ședința cu un singur judecător, a condamnat reclamantul că a încercat să reziste la exercitarea autorității oficiale (Widestand gegen die Staatsgewalt), în conformitate cu art. 269 din Codul Penal (Strafgesetzbuch), și a cauzat prejudicii corporale ofițerului de poliție M. în timp ce ea a fost în muncă, care trebuia calificată ca prejudicii corporale grave (sch era Körperverletzung) în conformitate cu art. 84 § 2 din Codul penal. În conformitate cu art. 28 § 1 din Codul penal, care prevede că o persoană care a comis mai mult de o infracțiune ar trebui să primească doar o singură pedeapsă, aceasta l-a condamnat la patru luni de închisoare, suspendată la condamnare, în conformitate cu art. 269 din Codul penal. În partea operativă (Spruch) a hotărârii sale, instanța a menționat faptul că, la 26 august 2000, reclamantul a început să lupte cu ofițerul de poliție M., în procesul de vrăjire ei cu cheile mașinii, provocând abraziuni de piele pe antebrațul ei și lovindu-i picioarele. În partea hotărârii îndreptate spre „Răspunsuri pentru hotărâre” (Entscheidungsgründe), Curtea a observat că reclamantul a început să strige și, după ce a fost ordonat să predea cheile mașinii, a furat documentele de mașină de la ofițerul de poliție P. El a început apoi lupta cu ofițerul de poliție M. Curtea și-a bazat concluziile în ceea ce privește cursul evenimentelor cu privire la declarațiile ofițerilor de poliție în cauză. În ceea ce privește prejudiciul infligit de către solicitant, s-a bazat pe declarația ofițerului în cauză și pe un aviz oficial de experți medicali. Reclamantul a apelat împotriva condamnării și condamnării sale. El a susținut, printre altele, că Hotărârea Federală de Poliție și-a bazat ordinul penal împotriva lui pe același set de fapte. Prin urmare, procedurile ulterioare și condamnarea sa au încălcat principiul non bis in idem. El solicită, de asemenea, pregătirea unui aviz suplimentar de experți pentru a dovedi că ofițerul de poliție în cauză nu a suferit nici o leziune relevantă în sensul Codului Penal. La 11 mai 2001, Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht), având avut o audiere, a respins apelul reclamantului. Având în vedere motive ample și referindu-se la jurisprudența Curții din Gradinger c. Austria (23 octombrie 1995, Serie A nr. 328C) și Oliveira c. Elveția (30 iulie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998V), a constatat că nu a existat încălcarea drepturilor reclamantului în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție. În această privință, Comisia a remarcat că Hotărârea Federală de Poliție a condamnat reclamantul pentru comportamentul său agresiv în încercarea de a împiedica executarea unui act oficial prin furarea permisului de conducere de la ofițerul de poliție P. și strigând, în timp ce subiectul procedurii penale a fost comportamentul violent prin care reclamantul a încercat ulterior să reziste la ofițerul de poliție M. Curtea de Apel a remarcat că acestea sunt acte diferite motivate de diferite intenții. În orice caz, condamnarea penală a reclamantului de către Hotărârea Federală de Poliție nu face dreptate la toate aspectele ilegale (Unrechtsgehalt) ale comportamentului său. Curtea de Apel a remarcat în cele din urmă că, având în vedere dovezile dinaintea acesteia, și anume opinia medicală oficială, nu a fost necesară opinia medicală suplimentară. Nu a existat nici un motiv să se îndoiască de versiunea ofițerilor de poliție a evenimentelor, iar evaluarea faptelor nu necesită cunoștințe speciale. Hotărârea a fost judecată pe consilierul reclamantului la 11 iunie 2001. În temeiul articolului 82 alineatul (1) din Legea privind securitatea poliției (Sicherheitspolizeigesetz), persoana care, în pofida unui avertisment anterior, se comportă agresiv față de un ofițer public în funcție de datorie și, prin urmare, obstrucționează executarea unui act oficial comite o infracțiune administrativă și este pedepsită cu o amendă de până la 3,000 ATS (aproximativ 218) (agresivi Verhalten gegenüber Organen der öffentlichen Aufsicht). Secțiunea 85 din Legea privind securitatea poliției prevede că o infracțiune administrativă în temeiul articolelor 81-84 nu trebuie să fie urmărită atunci când se bazează pe fapte care constituie o infracțiune care intră sub jurisdicția instanțelor obișnuite. În conformitate cu art. 269 din Codul Penal (Strafgesetzbuch), este o infracțiune, pedepsită de închisoare de până la trei ani, să reziste la forță sau să folosească amenințări periculoase un ofițer public în executarea unui act oficial (Widerstand gegen die Staatsgewalt). art. 83 din Codul Penal se aplică în cazul în care o persoană cauzează prejudicii corporale și prevede până la un an de încarcerare sau până la 360 de coduri de zi. În temeiul articolului 84 § 2 din Codul Penal, prejudiciul corporal cauzat unui ofițer public în timp ce este în funcție de datorie se califică drept prejudiciu corporal grav (sch era Körperverletzung) pedepsit cu închisoarea de până la trei ani. art. 28 § 1 din Codul penal prevede că atunci când o persoană a comis mai mult de o infracțiune, el sau ea ar trebui să fie pedepsit cu o singură pedeapsă, pe baza oricărei infracțiuni prevede pedeapsa mai severă.

The applicant, Mr Emin Așcı, is a Turkish national who was born in 1963 and lives in Vienna. He was represented before the Court by Mr R. Soyer, a lawyer practising in Vienna. The respondent Government were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case may be summarised as follows. On 26 August 2000 the police stopped the applicant, who was driving his car, on account of a minor traffic offence. There followed a violent dispute between the applicant and the police officers, Mr P. and Mrs M. The applicant snatched his car documents from the former and bruised the latter with his car keys. On 31 August 2000 the Vienna Federal Police Directorate (Bundespolizeidirektion) issued a penal order (Straferkenntnis) in which it sentenced the applicant to a fine of 1,000 Austrian schillings ((ATS) – approximately 73 euros (EUR)) under section 82 of the Police Security Act (Sicherheitspolizeigesetz) for aggressive behaviour towards a public officer (Organ öffentlicher Aufsicht). It noted that the applicant had shouted and tried to snatch his driving licence from a police officer. It ordered the applicant to pay two further fines of ATS 500 (approximately EUR 36) for an offence under the Road Traffic Act (Straßenverkehrsordnung) and for having caused undue noise disturbance. The applicant did not appeal against that decision. On 2 October 2000 the Vienna Regional Court (Landesgericht), sitting with a single judge, convicted the applicant of having attempted to resist the exercise of official authority (Widerstand gegen die Staatsgewalt), under Article 269 of the Criminal Code (Strafgesetzbuch), and of having caused bodily harm to police officer M. while she was on duty, which was to be qualified as grievous bodily harm (schwere Körperverletzung) in accordance with Article 84 § 2 of the Criminal Code. Pursuant to Article 28 § 1 of the Criminal Code, which provides that a person who has committed more than one offence should receive only a single penalty, it sentenced him to four months’ imprisonment, suspended on probation, under Article 269 of the Criminal Code. In the operative part (Spruch) of its judgment, the court referred to the fact that on 26 August 2000 the applicant had started fighting with police officer M., in the process bruising her with his car keys, causing skin abrasions on her forearm and kicking her legs. In the part of the judgment headed “Reasons for the decision” (Entscheidungsgründe), the court observed that the applicant had started to shout and, on being ordered to hand over the keys to the car, had snatched the car documents from police officer P. He had then started the fight with police officer M. The court based its findings as far as the course of the events was concerned on the statements of the police officers concerned. In respect of the injury inflicted by the applicant, it relied on the statement by the officer concerned and an official medical expert opinion. The applicant appealed against his conviction and sentence. He argued, inter alia, that the Federal Police Directorate had based its penal order against him on the same set of facts. The subsequent court proceedings and his conviction were therefore in breach of the non bis in idem principle. He also requested the preparation of a further expert opinion in order to prove that the police officer concerned had not suffered any injuries which were relevant for the purposes of the Criminal Code. On 11 May 2001 the Vienna Court of Appeal (Oberlandesgericht), having held a hearing, dismissed the applicant’s appeal. Giving extensive reasons and referring to the Court’s case-law in Gradinger v. Austria (23 October 1995, Series A no. 328C) and Oliveira v. Switzerland (30 July 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998V), it found that there had been no breach of the applicant’s rights under Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention. It noted in this regard that the Federal Police Directorate had sentenced the applicant for his aggressive conduct in seeking to impede the performance of an official act by snatching the driving licence from police officer P. and shouting, whereas the subject of the criminal proceedings had been the violent behaviour by which the applicant had subsequently tried to resist police officer M. and had injured her. The Court of Appeal noted that these were different acts motivated by different intentions. In any event, the applicant’s criminal conviction by the Federal Police Directorate did not do justice to all of the unlawful aspects (Unrechtsgehalt) of his conduct. The Court of Appeal lastly noted that in the light of the evidence before it, namely the official medical opinion, there was no need for a further medical opinion. There was no reason to doubt the police officers’ version of the events, and the assessment of the facts did not require special knowledge. The judgment was served on the applicant’s counsel on 11 June 2001. By section 82(1) of the Police Security Act (Sicherheitspolizeigesetz), a person who, notwithstanding a previous warning, behaves aggressively towards a public officer on duty and thereby obstructs the performance of an official act commits an administrative offence and is punishable by a fine of up to ATS 3,000 (approximately EUR 218) (aggressives Verhalten gegenüber Organen der öffentlichen Aufsicht). Section 85 of the Police Security Act provides that an administrative offence under sections 81 to 84 is not to be prosecuted when it is based on facts that constitute an offence falling within the jurisdiction of the ordinary courts. Under Article 269 of the Criminal Code (Strafgesetzbuch), it is an offence, punishable by imprisonment of up to three years, to resist forcibly or using dangerous threats a public officer in the performance of an official act (Widerstand gegen die Staatsgewalt). Article 83 of the Criminal Code applies where a person causes bodily harm and provides for up to one year’s imprisonment or up to 360 day-fines. By Article 84 § 2 of the Criminal Code, bodily harm caused to a public officer while on duty qualifies as grievous bodily harm (schwere Körperverletzung) punishable by up to three years’ imprisonment. Article 28 § 1 of the Criminal Code provides that where a person has committed more than one offence, he or she should be punished by a single penalty, on the basis of whichever offence provides for the more severe punishment.