ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2014

Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 18 aprilie 2011, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Filiala 1 Târgu Jiu, în numele și pentru membrii săi, indicați, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei, indicată în Tabelul nr. 1 la rubrica „Decizie contestată” și menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, menționată în Tabelul nr. 1 la rubrica „Decizie emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1997 (după caz), plătită în luna decembrie 2010”, obligarea pârâtului la plata diferenței de pensii, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație, calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, iar în subsidiar, a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării, urmare aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.

Prin precizarea depusă la dosar, reclamantul sindicat a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Ministerului Apărării Naționale și a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale. Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 476 din 10 februarie 2012 a declinat, în favoarea Tribunalului București, competența soluționării acțiunii civile. S-a reținut că în cauză s-a formulat o contestație împotriva unor decizii de recalculare a pensiei, emise în baza Legii nr. 119/2010. Pornind de la prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, tribunalul a reținut că instanța competentă se stabilește potrivit Legii nr. 19/2000, iar conform art. 156 din lege, observând că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S.

pentru a atrage competența instanței de la domiciliul reclamantului, a reținut că instanța competentă este cea de la sediul pârâților, respectiv Tribunalul București. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 8274 din 26 septembrie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea acestuia și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat că deși deciziile contestate au fost emise în baza Legii nr. 119/2010, iar art. 7 alin. (1) face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, care la art. 156 stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, trebuie să se aibă în vedere că la data sesizării instanței, Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură fiind modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul reclamantului. Ținând cont și de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că norma de procedură este de imediată aplicare, fiind aplicabilă cea inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 și având în vedere că domiciliul reclamanților se află pe raza județului Gorj s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Gorj, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a c ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern. În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă) , dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege. În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul sindicat are sediul în județul Gorj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2014.