ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2014

Asupra conflictului de

competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj la data de 18 aprilie 2011, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, Filiala 1 Târgu Jiu, în numele și pentru

membrii săi, indicați, a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației

și Internelor, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei,

indicată în Tabelul nr. 1 la rubrica „Decizie contestată” și menținerea deciziei

de stabilire a cuantumului pensiei, menționată în Tabelul nr. 1 la rubrica

„Decizie emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1997 (după

caz), plătită în luna decembrie 2010”, obligarea pârâtului la plata diferenței

de pensii, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație,

calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, iar în subsidiar, a

contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării, urmare aplicării

greșite a dispozițiilor legale în vigoare.

Prin precizarea

depusă la dosar, reclamantul sindicat a solicitat introducerea în cauză, în

calitate de pârâți, a Ministerului Apărării Naționale și a Casei de Pensii

Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale.

Tribunalul Gorj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 476 din 10 februarie

2012 a declinat, în favoarea Tribunalului București, competența soluționării acțiunii

civile.

S-a reținut că în

cauză s-a formulat o contestație împotriva unor decizii de recalculare a

pensiei, emise în baza Legii nr. 119/2010.

Pornind de la

prevederile art. 7 din Legea nr. 119/2010, tribunalul a reținut că instanța

competentă se stabilește potrivit Legii nr. 19/2000, iar conform art. 156 din

lege, observând că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. pentru a

atrage competența instanței de la domiciliul reclamantului, a reținut că

instanța competentă este cea de la sediul pârâților, respectiv Tribunalul

București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr.

8274 din 26 septembrie 2013, a admis excepția de necompetență teritorială. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. A constatat

intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei până

la soluționarea acestuia și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat că deși

deciziile contestate au fost emise în baza Legii nr. 119/2010, iar art. 7 alin.

(1) face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, care la art. 156

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la

domiciliul pârâtului, trebuie să se aibă în vedere că la data sesizării

instanței, Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură fiind

modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine

instanței de la domiciliul reclamantului.

Ținând cont și de

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., s-a reținut că norma de

procedură este de imediată aplicare, fiind aplicabilă cea inserată în art. 154

din Legea nr. 263/2010 și având în vedere că domiciliul reclamanților se află

pe raza județului Gorj s-a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului Gorj.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Gorj, în

considerarea argumentelor ce succed.

În

stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză,

trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în

timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel,

este adevărat că art.

156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare

a c

ererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita

accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie

precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a

introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt,

succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu

pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații,

structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135

din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea

ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni

formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o

decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile

Codului

de procedură civilă)

, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul sindicat are sediul în județul Gorj,

competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2014.