ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6306/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6306/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului de
față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea
introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 28 februarie 2008
reclamantele S.A.M. și I.A.D. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin
Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, Curtea de Apel
București și Tribunalul Călărași solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța
să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamante a drepturilor
bănești, inclusiv a dobânzii legale calculate pentru aceste sume la data plății
efective, reprezentând sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară
începând cu data încadrării în muncă (1 septembrie 2005 pentru S.A. și 7
decembrie 2005 pentru I.A.) și până la data de 1 aprilie 2006.
Reclamantele au
arătat în motivarea acțiunii că O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și
alte drepturi ale magistraților, modificată și completată prin Legea nr.
347/2003, a prevăzut prin art. 11, alin. (1) că,
"Judecătorii care compun complete specializate pentru judecarea
infracțiunilor
de corupție, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție,
cu modificările și
completările ulterioare,
primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare
brută lunară",
iar alin. (2) din aceeași lege a prevăzut același spor pentru
procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și
pentru cei care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate
pentru judecarea infracțiunilor de corupție. Au susținut reclamantele că acest
act normativ nu prevede nici un criteriu pe baza căruia se face o asemenea
diferență între magistrații care fac urmărire penală sau judecă unele cauze de
corupție și celelalte categorii de magistrați. Totodată au arătat că O.U.G. nr.
24 din 21 aprilie 2004 privind creșterea transparenței în exercitarea
demnităților publice și a "funcțiilor publice, precum și intensificarea
măsurilor de prevenire și combatere a corupției a accentuat inechitatea și
discriminarea
dintre diferitele categorii
de magistrați, în sensul că art. 28 alin. (4) a prevăzut că
procurorii
din cadrul PNA și judecătorii care compun completele specializate în
infracțiunile de corupție, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de
încadrare brută lunară.
Pe cale de consecință
reclamantele au considerat că astfel de practici adoptate de executiv și de
legiuitor încalcă în mod flagrant egalitatea în drepturi, astfel cum este
consacrată de Constituția României în art. 16 alin. (1) și (2).
Prin sentința civilă
nr. 577 din 19 martie 2008 Tribunalul Călărași, secția civilă, s-a admis
acțiunea formulată de reclamantele S.A.M. și I.A.D., fiind obligați pârâții
Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel
București și Tribunalul Călărași să plătească sumele cuvenite cu titlu de
despăgubiri, reprezentând spor de 40 % din indemnizația de încadrare brută
lunară pe perioada 1 septembrie 2005 - 1 aprilie 2006 pentru reclamanta S.A.M.
și perioada 7 decembrie 2005 - 1 aprilie 2006 pentru reclamanta I.A.D., sume ce
s-a dispus a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii
dreptului și până la data plății efective.
Pentru
a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în cauză s-a făcut
dovada discriminării directe iar dispozițiile
art. 11 din O.U.G. nr. 177/2002 intrată în vigoare începând cu data de 01
martie 2003, O.U.G. nr. 24/2004
aprobată prin Legea nr. 601/2004 [art. 28
alin. (5)] și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 508/2004 "judecătorii care
compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție",
precum și procurorii și judecătorii din cadrul Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism,
beneficiază de un spor de 30% și respective în prezent de 40% la
indemnizația
de încadrare brută lunară. Sporurile s-au acordat începând cu data de 01 martie
2003 conform art. 11 din O.U.G. nr. 177/2002 și potrivit art. 24 alin. (4) din
Legea nr. 508/2004, începând cu 01 ianuarie 2005, nu au la bază un criteriu
obiectiv între judecătorii ce participă la judecarea cauzelor de corupție ori a
celor în care urmărirea penală a fost efectuată de procurorii din cadrul Direcției
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și
ceilalți judecători, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața
legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.
S-a reținut incidența dispozițiilor O.G. nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor
formelor de discriminare. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. i) din
O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de
discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor
și discriminării, sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal
pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul (3)
al art. l din actul normativ menționat prevede că exercitarea drepturilor
enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile și
împrejurarea că prin sporurile de 30% și 40% s-a creat o discriminare între
judecători după criteriul categoriei sociale.
De altfel s-a
statuat și asupra Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 a Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării și decizia
VI
din 15 ianuarie 2007 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În termen
legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Călărași a
declarat recurs înregistrat pe
rolul acestei instanțe la data de 1 iulie
2008, critica vizând nepronunțarea instanței de fond asupra excepției
inadmisibilității invocată de acest pârât, solicitând modificarea în tot a
sentinței civile nr. 577 din 19 martie 2008 a Tribunalului Călărași în sensul
respingerii acțiunii față de Statul Român.
În drept au
fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că
Statul Român nu poate fi titular de obligații în raportul juridic de față
întrucât potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct.48 din H.G. nr. 386 din 25
aprilie 2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și
Finanțelor, acesta este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor în
fața instanțelor de judecată în situații în care
Statul Român participă nemijlocit iar în situația de față acesta nu este și nu
poate fi subiect de drepturi și obligații
ce izvorăsc dintr-un raport
juridic ale cărui subiecte sunt reclamantele.
Verificând legalitatea deciziei recurate Înalta Curte, în raport de criticile
formulate, va admite recursul,
pentru motivele ce succed:
Potrivit art. 22
pct. 1 din Legea nr. 50/2002 privind finanțele publice, ordonatorii de credite
au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita
prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor
legale.
Rolul
Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea
proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor
principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor
locale.
Ministerul
Economiei și Finanțelor nu este direct plătitor al drepturilor sal ari ale
pretinse de reclamanți.
Reclamanții
din prezentul litigiu nu se află în raporturi juridice directe cu Ministerul
Economiei și Finanțelor, raporturi în temeiul cărora acest minister să fie
obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
În raport cu
aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale pasive este
întemeiată și ca atare va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul
Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 577 din data de 19 martie
2008 a Tribunalului Călărași, secția civilă, și se va casa sentința recurată
numai cu privire la obligarea Ministerului Economiei și
Finanțelor, la plata despăgubirilor bănești, în sensul că se va
respinge acțiunea
reclamantelor S.A.M. și I.A.D. față de pârâtul
Ministerul Economiei și Finanțelor. Vor fi menținute restul dispozițiilor
sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva
sentinței civile nr. 577 din data de 19 martie 2008 a Tribunalului Călărași, secția
civilă.
Casează sentința
recurată numai cu privire la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor, la
plata despăgubirilor bănești.
Respinge
acțiunea reclamantelor S.A.M. și I.A.D. față de pârâtul Ministerul Economiei și
Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2008.