ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6656/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La data de 8 ianuarie

2008 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâtul B.G.S. pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație a pârâtului în statele Uniunii Europene pentru o

perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că la data de 14 decembrie 2007 pârâtul a fost

returnat din Franța în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară, aprobat prin O.G. nr. 278/1994. În temeiul art. 38 lit. a) din

Legea

nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a

cetățenilor români în străinătate, modificată și completată de O.U.G. nr. 5/2006,

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români

poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana

care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat

între România și acel stat, iar în conformitate cu art. 52 din aceeași lege,

până la aderarea României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii dreptului

la liberă circulație în străinătate, trebuie să se refere la teritoriile

tuturor Statelor Uniunii Europene, cu excepția celor cu privire la care persoana

în cauză face dovada că are drept de intrare.

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin sentința nr. 154 din 23 ianuarie 2008 a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut și motivat că după aderarea României la UE

restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului ar însemna restrângerea

dreptului la circulație chiar și pe teritoriul României.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins prin decizia nr. 174

A din 11 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă.

Împotriva

deciziei dată în apel a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care a invocat

următoarele critici: autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se

pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de

autoritățile străine, ci doar de a lua act de această măsură; acțiunea trebuia

admisă pentru că din prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 rezultă

că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii dreptului

la liberă circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român

dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie; potrivit art. 25

din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se

stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea

anumitor cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în străinătate.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta a

solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului B.G.S. la liberă

circulație în statele Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate.

Conform art. 39

alin. (1) din lege, în situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune,

la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul

căruia a fost

returnată persoana, de către tribunalul în a

cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta

are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

Pe cale de

consecință, luarea acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești

cărora, în lipsa unor prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns

dreptul de apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză.

Libertatea de

circulație a cetățenilor romani nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare

cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25,

alin. (1), teza a II-a din Constituție. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații a cetățenilor români în străinătate nu stabilește că, prin

simpla re turnare dintr-un alt stat a unui cetățean român, trebuie să se

dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulație. Dacă

legiuitorul ar fî dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod

direct restrângerea exercițiului la libera circulație, ar fi stipulat că o

asemenea restrângere operează de drept.

În legislația

primară, art. 18.1 TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a

circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva

limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru

aplicarea sa.

În legislația

secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a

cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiei acestora pe teritoriul

statelor membre, de modificare a Regulamentului (C.E.E.) nr. 1.612/68 și de

abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE,

73/148/CEE, 75/34/CEE 75/35/CEE, 90/364/CEE,

90/365/CEE

și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din

30 aprilie 2004, stabilește că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre

la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică,

securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G.

nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor

statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiul Economic European, aprobată

prin Legea nr. 260/2005 și care a intrat în vigoare la data aderării României

la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.

Drept urmare, normele

din reglementarea europeană se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de

drept intern.

Întrucât

reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreuneia

dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanțele au pronunțat

hotărâri legale, date cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor

legii incidente.

Față de cele ce

preced, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 174

A din 11 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2008.