ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului

de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 30 aprilie 2008

pronunțată de Tribunalul Gorj, printre alții, a fost condamnat inculpatul A.R.,

după cum urmează:

- la 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.:

- la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934;

- la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 293 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen.;

- la 2 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. art. 290 alin. (1) C. pen.

cu art. 37

lit. b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca

inculpatul

A.R. să execute pedeapsa cea mai

grea de 12 ani închisoare,

în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit.

a) teza II lit. b) C. pen.

A fost confiscată de la inculpat cartea de identitate

falsificată sub numele de U.C.

A fost anulat contractul de vânzare-cumpărare

nr. 9382 din 8 decembrie 2006 și filele CEC seriile 00037878, 00037876 și

00037877 eliberate de F.B. SA, semnate în fals de A.R.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. s-a admis, în parte,

acțiunea civilă alăturată celei penale, formulată de partea civilă SC U.R. Tg.Jiu

SA, prin administrator judiciar SC S.S.P.R.L. Tg.Jiu.

Au fost obligați, în solidar, inculpații A.R. și B.A. la

plata sumei de 43.514,73 lei despăgubiri civile către partea civilă SC U.R. Tg.Jiu

SA.

În esență, pe baza probelor administrate, s-a reținut

următoarea stare de fapt:

În luna octombrie 2006, inculpatul A.R. și-a procurat o

carte de identitate falsă, sub numele de U.C., în scopul folosirii acesteia

pentru comiterea de infracțiuni, iar în luna noiembrie a aceluiași an l-a

cunoscut pe inculpatul B.A. din Pitești, ambii inculpați având în antecedente

diferite condamnări.

Cei doi au convenit să facă „afaceri" împreună, în

sensul de a procura marfă pe care să o valorifice în interes personal. În acest

scop, inculpatul A.R. a achiziționat în luna noiembrie 2006 SC M.G.C. SRL

Pitești, efectuând mențiunile corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerțului

Argeș, privind cesiunea acțiunilor, schimbarea numelui administratorului

societății în U.C., schimbarea sediului societății de la adresa din Pitești la

o adresă în Câmpulung, jud. Argeș, precum și cu privire la obiectul de

activitate, iar ulterior s-a deplasat în municipiul Focșani, unde a procurat de

la F.B. un carnet de file CEC bancar. La sfârșitul lunii noiembrie 2006,

inculpatul A.R., la solicitarea lui B.A., a semnat contractul de muncă pentru

angajarea în cadrul societății comerciale a lui G.I.C. din Pitești, amic al lui

B.A.

Cei doi inculpați prezentându-se sub identități false și

folosindu-se de actele purtând mențiuni false obținute anterior de inculpatul

A.R. de la Oficiul Registrului Comerțului Argeș în acest scop, urmărind

obținerea de foloase injuste, au negociat în 7 decembrie 2006 și au încheiat la

8 decembrie 2006 un contract de achiziție rulmenți de către SC M.G.C. SRL

Câmpulung de la U.R. SA Tg.Jiu (aflată în procedură de faliment), ridicând de

la acesta în 8 decembrie 2006 marfă în valoare de 742.630 lei RON și încă o

dată, în 14 decembrie 2006, în valoare de 591.860 lei; pentru plata acestor

mărfuri, inculpatul A.R. - în calitate de administrator al societății, a emis

două file CEC pentru valorile menționate, deși nu avea disponibilul necesar în

contul societății achiziționată cu puțin timp înainte și prin care nu

desfășurase nici o activitate efectivă.

Fiind introduse la plată,

filele CEC au fost refuzate pentru lipsă

totală de

disponibil în cont. Ulterior, cea mai mare parte din

prejudiciu a fost recuperată în natură, urmare a diligentelor efectuate

în acest sens, de conducerea U.R. Tg.Jiu.

La data de 15 decembrie

2006, între grupurile celor doi inculpați a avut

loc un

conflict la un depozit din Câmpulung, soldat cu rănirea martorului D.C., cu

acea ocazie inculpatul A.R. prezentându-se organelor de poliție din cadrul

Postului Valea Mare, jud. Argeș sub identitate falsă de U.C. și semnând o

declarație scrisă sub acest nume.

La 21 decembrie 2006, inculpatul B.A. a semnat

la U.R. SA Tg. Jiu un proces verbal de restituire rulmenți sub numele fals de

U.A.C.. în aceiași zi, la intrarea în sediul unității fără a prezenta un act de

identitate, la solicitarea agentului de pază a declarat în scris, pe propria

răspundere, că se numește U.A.C.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de

pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații.

Prin decizia penală nr. 1601 din 24 noiembrie 2008, Curtea

de

Apel Craiova a admis apelurile declarate

de procuror și de inculpatul

B.A., a desființat sentința atacată, doar

în privința laturii penale.

Rejudecând, în aceste limite, a dispus următoarele în ce

privește pe inculpatul A.R.:

- a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după

cum urmează:

- din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen. și infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934;

- din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu art.

37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 31

alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., art.

291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.:

- din infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. cu art.

37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul A.R. a fost

condamnat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. și la 1 an închisoare pentru art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 290 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. b)

C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 2 ani închisoare, la 5

ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare pentru

art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și 3

ani închisoare pentru art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

S-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa

rezultantă de 12 ani închisoare și cea complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.

S-au aplicat inculpatului, în condițiile art.

71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

Cât privește pe inculpatul

B.A., în baza art. 11 pct. 2 lit. b)

C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea

procesului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

S-au menținut dispozițiile de confiscare și anulare

dispuse de prima instanță și s-au anulat filele CEC, fișa cu date de

identificare împuternicit U.C. și specimene de semnătură, comenzile către

partea civilă, delegațiile pentru ridicarea mărfii emise la 8 decembrie și

respectiv 14 decembrie 2006, 7 facturi fiscale, mențiunea falsă din procesul

verbal din 21 decembrie 2006, contractul de cesiune încheiat la 8 decembrie

2006, actul adițional încheiat la 8 noiembrie 2006 între M.I. și U.C.; S-a

respins, ca nefondat, recursul inculpatului A.R.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că faptele

deduse judecății s-au comis în formă continuată, în raport de probele

evidențiate și care au atestat că acestea s-au comis repetat, la scurte

intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții delictuale.

Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 aceasta

subzistă în raport de declarația dată de martorul

F.C., reprezentantul

părții civile care a declarat că acesta a avut cunoștință la data încheierii

contractului că inculpatul A.R. nu avea sumele integrale necesare pentru plata

cecurilor.

Referitor la pedeapsă s-a concluzionat că

respectă criteriile de individualizare stabilite prin art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat

recurs inculpatul A.R.

Oral, recurentul inculpat, personal și prin apărător, a

criticat încadrarea juridică în ce privește infracțiunea de înșelăciune,

solicitând înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., apreciind că prejudiciul

produs nu justifică această încadrare juridică, expertiza conținând numeroase

greșeli, iar pe de altă parte, acesta a fost recuperat; s-au criticat

hotărârile atacate și cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând ca în urma

schimbării încadrării juridice să se opereze o reducere a acesteia în limitele

legale ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., precum și al datelor ce caracterizează activitatea infracțională

și pe inculpat.

În susținerea acestor

critici au fost invocate cazurile de casare,

înscrise în

art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate în raport de aceste critici,

cât și

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se constată

că hotărârea dispusă în apel este

supusă casării În baza cazului de casare înscris în art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 C. proc. pen., aspect sub care recursul declarat de inculpat este

fondat pentru considerentele ce urmează:

Astfel, instanța a reținut punctual că,

inculpatul A.R. folosindu-se de o carte de identitate falsă, cu fotografia sa

și datele de stare civilă ale altei persoane, respectiv, U.C., a preluat sub

această identitate falsă părțile sociale cesionate de administratorul real al

SC M.G.C. SRL și tot astfel, prezentând actele societății comerciale preluate

sub identitate falsă, și prin prezentarea actului de identitate falsă a obținut

de la F.B. Focșani un carnet de file CEC bancar; în continuarea acestei

activități infracționale, deși de la data preluării societății de către

inculpat nu s-a desfășurat nici o activitate, acesta a emis trei file CEC fără

a avea acoperirea necesară nici la data emiterii nici ulterior, pentru a plăti

marfa ridicată de la partea civilă.

În contradicție cu această stare, printr-o gravă eroare de

fapt, instanța de apel a reținut comiterea în concurs, cu alte fapte penale și

a unei infracțiuni speciale, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 pentru care inculpatul a fost greșit condamnat.

Se știe că cecul este un înscris formal care, pentru a fi

valabil

trebuie să satisfacă anumite

condiții, să cuprindă mențiuni obligatorii

prevăzute de lege, care să

asigure cerințele suficientei informații. Aceste condiții de fond și formă

conferă cecului un regim special, nerespectarea lor atrăgând răspunderea civilă

sau penală, după caz.

Ca titlu de plată, cecul cuprinde un ordin prin care o

persoană (trăgătorul) ordonă unei bănci (trasul) unde acesta are fonduri să

plătească unei terțe persoane o anumită sumă de bani.

Prin urmare emiterea cecului implică nu numai existența la

tras a unei provizii necesare efectuării plăților la scadență, dar și existența

calității de deținător legal al formularelor CEC de către trăgător.

Ori, în speță, inculpatul care s-a folosit de o identitate

falsă în obținerea societății, a contului și a cecurilor bancare nu avea

calitatea legală în sensul condițiilor de fond și formă arătate în Legea

cecului nr. 59/1934 de deținător legal al unui cec ca instrument de plată

utilizat de titularii legali de conturi bancare și nu avea nici disponibilul

corespunzător creat în cont printr-un depozit bancar creat prin operațiuni de

încasări sau prin acordarea unui credit bancar.

În aceste condiții, fapta inculpatului care a completat 3

file CEC în valoare de 191.098,95 lei, de 298.493,65 lei și 353.037,7 lei

scadente la diferite date, știind că deține cu identitate falsă atât contul cât

și societatea, iar specimenul de semnătură este de asemenea fals, că societatea

pe care o reprezenta sub identitate falsă nu avea disponibilul necesar în cont,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în

convenții, cu consecințe deosebit de grave prin folosirea unor mijloace

frauduloase și anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă corect

reținută de instanța de apel.

Dar, aceiași activitate infracțională nu este susceptibilă

de a fi încadrată și în dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934, în

principal, pentru că s-a

realizat o prejudiciere a beneficiarului cecului

emis prin inducerea în

eroare în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material

injust, ceea ce în drept constituie infracțiunea de înșelăciune; în altă

ordine, pentru că beneficiarul cecului în persoana martorului F.C. a declarat

atât în instanță (fila 128 dosar fond) cât și în cursul urmăririi penale că nu

a avut cunoștință la momentul emiterii cecului și nici ulterior, că inculpatul

nu deține disponibilul necesar pentru achitarea mărfurilor ridicate și pentru

care a emis trei cecuri scadente la date diferite.

De altfel, acest martor nici nu avea cum să cunoască

adevărata situație financiară a inculpatului atâta timp cât, nu-i cunoștea nici

identitatea reală și nici manoperele frauduloase întreprinse pentru încheierea

și executarea unor contracte economice.

Și toate acestea fără ca inculpatul să fie deținătorul

legal al unor file CEC valide, în sensul legii, astfel încât, activitatea

infracțională să poată fi circumscrisă elementelor constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934.

Așa fiind, neconstatându-se existența elementelor

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 59/1934 cu referire la latura obiectivă se apreciază nelegală

condamnarea acestuia pentru această faptă și În baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc.

pen. se va dispune achitarea.

Sub acest aspect recursul inculpatului este fondat și în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite, decizia

penală fiind casată cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru

infracțiunea specială la legea asupra cecului.

În

rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate.

În cazul infracțiunii de înșelăciune continuate,

caracterul de consecințe deosebit de grave „se determină prin totalizarea

pagubelor materiale cauzate prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se

realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii, așa cum

corect au procedat în cauză instanțele prin reținerea valorii prejudiciului la

suma de 1.373.555,53 lei, în totală concordanță și cu prevederile art. 146 C.

pen.

Împrejurarea că prejudiciul a fost, în parte, recuperat în

natură este fără relevanță în stabilirea încadrării juridice în dispozițiile

alin. (5) al art. 215 C. pen.

Cât privește pedeapsa aplicată atât infracțiunii de

înșelăciune, cât și celorlalte infracțiuni, se constată că acestea au fost

stabilite în limite legale, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Modalitatea de concepere și executare a numeroaselor

infracțiuni deduse judecății, prejudiciul creat și în parte nerecuperat,

existenta infracțiunii continuate dar și a stării de recidivă redată de

condamnări anterioare pentru fapte de aceiași natură sau pentru proxenetism,

trafic de influență, furturi impuneau o sancționare severă a inculpatului

pentru realizarea cerințelor înscrise în art. 52 C. pen., cât și pentru

existența unui echilibru între pericolul faptelor comise, al făptuitorului și

al sancțiunilor aplicate.

Sub aceste aspecte nu se constată motive de casare, așa

încât, criticile vor fi respinse, ca nefondate.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen.

combinat cu art. 88 C. pen. se va computa din pedeapsa rezultantă durata

reținerii și arestării preventive la zi.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., se va dispune ca

onorariul apărătorului desemnat din oficiu

să se plătească din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva

deciziei penale nr. 160 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la greșita

condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Înlătură dispozițiile art. 33, art. 34 C. pen. și repune

pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen.

achită pe inculpatul

A.R. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește

celelalte pedepse, respectiv: 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12

ani închisoare și

5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2007 la 18 februarie 2009.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei,

se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 18 februarie 2009.