ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 575/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 235 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, printre alții, a fost condamnat inculpatul A.R., după cum urmează: - la 12 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.: - la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934; - la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen.; - la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. art. 290 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul A.R.

să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. A fost confiscată de la inculpat cartea de identitate falsificată sub numele de U.C. A fost anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 9382 din 8 decembrie 2006 și filele CEC seriile 00037878, 00037876 și 00037877 eliberate de F.B. SA, semnate în fals de A.R. În temeiul art. 346 C. proc. pen. s-a admis, în parte, acțiunea civilă alăturată celei penale, formulată de partea civilă SC U.R. Tg.Jiu SA, prin administrator judiciar SC S.S.P.R.L. Tg.Jiu. Au fost obligați, în solidar, inculpații A.R. și B.A. la plata sumei de 43.514,73 lei despăgubiri civile către partea civilă SC U.R.

Tg.Jiu SA. În esență, pe baza probelor administrate, s-a reținut următoarea stare de fapt: În luna octombrie 2006, inculpatul A.R. și-a procurat o carte de identitate falsă, sub numele de U.C., în scopul folosirii acesteia pentru comiterea de infracțiuni, iar în luna noiembrie a aceluiași an l-a cunoscut pe inculpatul B.A. din Pitești, ambii inculpați având în antecedente diferite condamnări. Cei doi au convenit să facă „afaceri" împreună, în sensul de a procura marfă pe care să o valorifice în interes personal. În acest scop, inculpatul A.R. a achiziționat în luna noiembrie 2006 SC M.G.C.

SRL Pitești, efectuând mențiunile corespunzătoare la Oficiul Registrului Comerțului Argeș, privind cesiunea acțiunilor, schimbarea numelui administratorului societății în U.C., schimbarea sediului societății de la adresa din Pitești la o adresă în Câmpulung, jud. Argeș, precum și cu privire la obiectul de activitate, iar ulterior s-a deplasat în municipiul Focșani, unde a procurat de la F.B. un carnet de file CEC bancar. La sfârșitul lunii noiembrie 2006, inculpatul A.R., la solicitarea lui B.A., a semnat contractul de muncă pentru angajarea în cadrul societății comerciale a lui G.I.C. din Pitești, amic al lui B.A. Cei doi inculpați prezentându-se sub identități false și folosindu-se de actele purtând mențiuni false obținute anterior de inculpatul A.R.

de la Oficiul Registrului Comerțului Argeș în acest scop, urmărind obținerea de foloase injuste, au negociat în 7 decembrie 2006 și au încheiat la 8 decembrie 2006 un contract de achiziție rulmenți de către SC M.G.C. SRL Câmpulung de la U.R. SA Tg.Jiu (aflată în procedură de faliment), ridicând de la acesta în 8 decembrie 2006 marfă în valoare de 742.630 lei RON și încă o dată, în 14 decembrie 2006, în valoare de 591.860 lei; pentru plata acestor mărfuri, inculpatul A.R. - în calitate de administrator al societății, a emis două file CEC pentru valorile menționate, deși nu avea disponibilul necesar în contul societății achiziționată cu puțin timp înainte și prin care nu desfășurase nici o activitate efectivă.

Fiind introduse la plată, filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil în cont. Ulterior, cea mai mare parte din prejudiciu a fost recuperată în natură, urmare a diligentelor efectuate în acest sens, de conducerea U.R. Tg.Jiu. La data de 15 decembrie 2006, între grupurile celor doi inculpați a avut loc un conflict la un depozit din Câmpulung, soldat cu rănirea martorului D.C., cu acea ocazie inculpatul A.R. prezentându-se organelor de poliție din cadrul Postului Valea Mare, jud. Argeș sub identitate falsă de U.C. și semnând o declarație scrisă sub acest nume. La 21 decembrie 2006, inculpatul B.A. a semnat la U.R. SA Tg. Jiu un proces verbal de restituire rulmenți sub numele fals de U.A.C..

în aceiași zi, la intrarea în sediul unității fără a prezenta un act de identitate, la solicitarea agentului de pază a declarat în scris, pe propria răspundere, că se numește U.A.C. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpații. Prin decizia penală nr. 1601 din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul B.A., a desființat sentința atacată, doar în privința laturii penale. Rejudecând, în aceste limite, a dispus următoarele în ce privește pe inculpatul A.R.: - a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează: - din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934; - din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen., art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.: - din infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.

cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul A.R. a fost condamnat la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. și la 1 an închisoare pentru art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. În baza art. 290 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare pentru art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen. și 3 ani închisoare pentru art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani. S-au aplicat inculpatului, în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. Cât privește pe inculpatul B.A., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. S-au menținut dispozițiile de confiscare și anulare dispuse de prima instanță și s-au anulat filele CEC, fișa cu date de identificare împuternicit U.C. și specimene de semnătură, comenzile către partea civilă, delegațiile pentru ridicarea mărfii emise la 8 decembrie și respectiv 14 decembrie 2006, 7 facturi fiscale, mențiunea falsă din procesul verbal din 21 decembrie 2006, contractul de cesiune încheiat la 8 decembrie 2006, actul adițional încheiat la 8 noiembrie 2006 între M.I. și U.C.; S-a respins, ca nefondat, recursul inculpatului A.R. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că faptele deduse judecății s-au comis în formă continuată, în raport de probele evidențiate și care au atestat că acestea s-au comis repetat, la scurte intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții delictuale.

Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 aceasta subzistă în raport de declarația dată de martorul F.C., reprezentantul părții civile care a declarat că acesta a avut cunoștință la data încheierii contractului că inculpatul A.R. nu avea sumele integrale necesare pentru plata cecurilor. Referitor la pedeapsă s-a concluzionat că respectă criteriile de individualizare stabilite prin art. 72 C. pen. În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul A.R.

Oral, recurentul inculpat, personal și prin apărător, a criticat încadrarea juridică în ce privește infracțiunea de înșelăciune, solicitând înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., apreciind că prejudiciul produs nu justifică această încadrare juridică, expertiza conținând numeroase greșeli, iar pe de altă parte, acesta a fost recuperat; s-au criticat hotărârile atacate și cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând ca în urma schimbării încadrării juridice să se opereze o reducere a acesteia în limitele legale ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., precum și al datelor ce caracterizează activitatea infracțională și pe inculpat. În susținerea acestor critici au fost invocate cazurile de casare, înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen. Examinând hotărârile atacate în raport de aceste critici, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. se constată că hotărârea dispusă în apel este supusă casării În baza cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., aspect sub care recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează: Astfel, instanța a reținut punctual că, inculpatul A.R. folosindu-se de o carte de identitate falsă, cu fotografia sa și datele de stare civilă ale altei persoane, respectiv, U.C., a preluat sub această identitate falsă părțile sociale cesionate de administratorul real al SC M.G.C. SRL și tot astfel, prezentând actele societății comerciale preluate sub identitate falsă, și prin prezentarea actului de identitate falsă a obținut de la F.B.

Focșani un carnet de file CEC bancar; în continuarea acestei activități infracționale, deși de la data preluării societății de către inculpat nu s-a desfășurat nici o activitate, acesta a emis trei file CEC fără a avea acoperirea necesară nici la data emiterii nici ulterior, pentru a plăti marfa ridicată de la partea civilă. În contradicție cu această stare, printr-o gravă eroare de fapt, instanța de apel a reținut comiterea în concurs, cu alte fapte penale și a unei infracțiuni speciale, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 pentru care inculpatul a fost greșit condamnat. Se știe că cecul este un înscris formal care, pentru a fi valabil trebuie să satisfacă anumite condiții, să cuprindă mențiuni obligatorii prevăzute de lege, care să asigure cerințele suficientei informații.

Aceste condiții de fond și formă conferă cecului un regim special, nerespectarea lor atrăgând răspunderea civilă sau penală, după caz. Ca titlu de plată, cecul cuprinde un ordin prin care o persoană (trăgătorul) ordonă unei bănci (trasul) unde acesta are fonduri să plătească unei terțe persoane o anumită sumă de bani. Prin urmare emiterea cecului implică nu numai existența la tras a unei provizii necesare efectuării plăților la scadență, dar și existența calității de deținător legal al formularelor CEC de către trăgător.

Ori, în speță, inculpatul care s-a folosit de o identitate falsă în obținerea societății, a contului și a cecurilor bancare nu avea calitatea legală în sensul condițiilor de fond și formă arătate în Legea cecului nr. 59/1934 de deținător legal al unui cec ca instrument de plată utilizat de titularii legali de conturi bancare și nu avea nici disponibilul corespunzător creat în cont printr-un depozit bancar creat prin operațiuni de încasări sau prin acordarea unui credit bancar.

În aceste condiții, fapta inculpatului care a completat 3 file CEC în valoare de 191.098,95 lei, de 298.493,65 lei și 353.037,7 lei scadente la diferite date, știind că deține cu identitate falsă atât contul cât și societatea, iar specimenul de semnătură este de asemenea fals, că societatea pe care o reprezenta sub identitate falsă nu avea disponibilul necesar în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave prin folosirea unor mijloace frauduloase și anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă corect reținută de instanța de apel.

Dar, aceiași activitate infracțională nu este susceptibilă de a fi încadrată și în dispozițiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în principal, pentru că s-a realizat o prejudiciere a beneficiarului cecului emis prin inducerea în eroare în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, ceea ce în drept constituie infracțiunea de înșelăciune; în altă ordine, pentru că beneficiarul cecului în persoana martorului F.C. a declarat atât în instanță (fila 128 dosar fond) cât și în cursul urmăririi penale că nu a avut cunoștință la momentul emiterii cecului și nici ulterior, că inculpatul nu deține disponibilul necesar pentru achitarea mărfurilor ridicate și pentru care a emis trei cecuri scadente la date diferite.

De altfel, acest martor nici nu avea cum să cunoască adevărata situație financiară a inculpatului atâta timp cât, nu-i cunoștea nici identitatea reală și nici manoperele frauduloase întreprinse pentru încheierea și executarea unor contracte economice. Și toate acestea fără ca inculpatul să fie deținătorul legal al unor file CEC valide, în sensul legii, astfel încât, activitatea infracțională să poată fi circumscrisă elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Așa fiind, neconstatându-se existența elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu referire la latura obiectivă se apreciază nelegală condamnarea acestuia pentru această faptă și În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. se va dispune achitarea. Sub acest aspect recursul inculpatului este fondat și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite, decizia penală fiind casată cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea specială la legea asupra cecului. În rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate. În cazul infracțiunii de înșelăciune continuate, caracterul de consecințe deosebit de grave „se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii, așa cum corect au procedat în cauză instanțele prin reținerea valorii prejudiciului la suma de 1.373.555,53 lei, în totală concordanță și cu prevederile art. 146 C. pen.

Împrejurarea că prejudiciul a fost, în parte, recuperat în natură este fără relevanță în stabilirea încadrării juridice în dispozițiile alin. (5) al art. 215 C. pen. Cât privește pedeapsa aplicată atât infracțiunii de înșelăciune, cât și celorlalte infracțiuni, se constată că acestea au fost stabilite în limite legale, cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Modalitatea de concepere și executare a numeroaselor infracțiuni deduse judecății, prejudiciul creat și în parte nerecuperat, existenta infracțiunii continuate dar și a stării de recidivă redată de condamnări anterioare pentru fapte de aceiași natură sau pentru proxenetism, trafic de influență, furturi impuneau o sancționare severă a inculpatului pentru realizarea cerințelor înscrise în art. 52 C. pen., cât și pentru existența unui echilibru între pericolul faptelor comise, al făptuitorului și al sancțiunilor aplicate.

Sub aceste aspecte nu se constată motive de casare, așa încât, criticile vor fi respinse, ca nefondate. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. combinat cu art. 88 C. pen. se va computa din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive la zi. În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., se va dispune ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 160 din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată numai cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Înlătură dispozițiile art. 33, art. 34 C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul A.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește celelalte pedepse, respectiv: 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 ianuarie 2007 la 18 februarie 2009. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2009.