ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 270/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 aprilie 2008, reclamantul B.I.G. a solicitat anularea Ordinului nr. 2465 din 23 octombrie 2007 emis de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, ordin prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a destituirii din funcția de conducere, îndrumare și control, respectiv din funcția de inspector școlar general la I.Ș.J. Argeș în baza ar.116 lit. e) din Legea nr. 128/1997, republicată. Reclamantul a contestat sancțiunea disciplinară aplicată pentru săvârșirea de abateri disciplinare, motivând că prezumtivele abateri au fost cercetate de către o comisie a cărei componență nu îndeplinea cerințele prevăzute de art. 119 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, în sensul de a fi constituită din cadre didactice cu funcție didactică cel puțin egală cu aceea a persoanei cercetate.

Referitor la abaterea disciplinară reținută în sarcina sa cu privire la delegarea efectuată pentru funcția de director la Școala generală din comuna Bogați, județul Argeș, reclamantul a arătat că a respectat dispozițiile legale în materie, iar comisia nu a precizat care a fost textul de lege încălcat, nici cu ocazia audierii sale în cadrul cercetării prealabile. În privința celorlalte două abateri disciplinare, reclamantul a susținut că a fost greșit reținută vinovăția sa pentru disfuncționalitățile constatate în cadrul I.Ș.J. Argeș, deși acestea s-au datorat celorlalți inspectori școlari, inclusiv inspectoarei generale adjuncte, care a fost de altfel sancționată cu „observație scrisă”. Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 106/F-C din 16 iulie 2008, prin care a admis acțiunea și a dispus anularea Ordinului nr. 2465 din 23 octombrie 2007 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului.

Instanța de fond a reținut că este întemeiată susținerea din acțiune privind compunerea nelegală a comisiei de cercetare a abaterilor disciplinare, deoarece doi dintre membrii comisiei nu aveau funcții didactice cel puțin egale cu funcția persoanei cercetate, dar a considerat că pentru această încălcare a dispozițiilor art. 119 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 republicată nu se impune anularea ordinului emis de pârât, în condițiile în care legea respectivă nu a prevăzut sancțiunea nulității într-un asemenea caz. Pe fondul cauzei, s-a apreciat că sunt întemeiate apărările reclamantului și că abaterile disciplinare reținute ca temei pentru sancționarea disciplinară a acestuia nu constituie fapte grave, de natură să conducă la aplicarea ultimei sancțiuni de pe scara ierarhică prevăzută de art. 116 din Legea nr. 128/1997, republicată, în raport de importanța lor.

Astfel, în privința primei abateri disciplinare avute în vedere pentru sancționarea reclamantului, s-a reținut că delegarea efectuată pentru funcția de director al Școlii generale din comuna Bogați a fost conformă prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, republicată, iar comisia de cercetare disciplinară nu a indicat dispozițiile legale care ar fi fost încălcate prin delegarea realizată fără avizul sau aprobarea Consiliului de Administrație al I.Ș.J. Argeș. Pentru cea de-a doua abatere disciplinară reținută în actul de sancționare, instanța de fond a considerat că autoritatea pârâtă nu a argumentat în ce au constat prejudiciul de imagine și managementul defectuos al inspectorului școlar general și cum ar fi putut împiedica aceasta apariția articolelor de presă, care însă se referă și la ceilalți inspectori școlari și nu vizează numai persoana sa.

Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu se face vinovat nici de cea de-a treia abatere disciplinară menționată de comisia de cercetare disciplinară, cu motivarea că aceasta nu are legătură cu indicatorii de performanță înscriși în fișa standard de evaluare anuală și nici cu situația de fapt care a determinat sancționarea inspectorului general adjunct. De asemenea, instanța de fond a reținut că reclamantul a exercitat corect atribuțiile legale de acordare a calificativelor, care au fost de altfel validate de Consiliul de Administrație al inspectoratului în ședința din 24 august 2007. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

În primul motiv de recurs a fost invocată necompetența materială a instanței de contencios administrativ și au fost indicate dispozițiile ar.2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ., potrivit cărora competența soluționării litigiului având ca obiect anularea unei sancțiuni disciplinare aparține tribunalului, secția de litigii de muncă. Pe fondul cauzei, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita aplicare a prevederilor legale și a indicat ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că a fost greșit reținută de instanța de fond încălcarea prevederilor art. 119 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, republicată, în privința componenței comisiei de cercetare, deși membrii acesteia aveau funcțiile didactice necesare pentru cercetarea disciplinară a intimatului.

În privința faptelor sancționate ca abateri disciplinare, recurentul a arătat că instanța de fond s-a substituit comisiei de cercetare disciplinară, pronunțând o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și fără examinarea tuturor probelor administrate în cauză. Pentru prima abatere disciplinară, recurentul a susținut că instanța de fond s-a pronunțat nelegal și asupra legalității numirii cu delegație a directorului de la Școala cu clasele I - VIII din comuna Bogați în perioada 1 septembrie 2006 - 1 septembrie 2007, deși nu a fost sesizată în acest sens, iar din cercetarea efectuată a rezultat că intimatul a dispus numirea respectivă fără avizul obligatoriu al Consiliului de administrație al I.Ș.J.

Argeș, încălcând astfel prevederile art. 142 lit. g) din Legea nr. 84/1995, ale art. 5 din O.M.E.C. nr. 3142/2006 și ale contractului de management educațional semnat în calitate de inspector școlar general. Referitor la cea de-a doua abatere disciplinară, s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că atât în ordinul contestat, cât și în sesizarea care a stat la baza sancționării disciplinare, s-a menționat una dintre cele mai grave disfuncționalități constatate și anume, omisiunea de a comunica inspectorului școlar general adjunct toate rapoartele de activitate înainte de a se vota calificativele acordate inspectorilor școlari. În privința celei de a treia abateri disciplinare, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt și prevederile art. 18 din Metodologia privind mișcarea personalului didactic de predare și pregătire, instruire practică din învățământul preuniversitar, aprobată prin O.M.E.C.

nr. 5602/2006. Din acest punct de vedere, s-a susținut că este greșită concluzia instanței de fond privind respectarea contractului de management educațional, întrucât intimatul poartă răspunderea pentru aspectele sesizate la Comisia din Centrul de Examen nr. 4 de la Liceul I.B. din Pitești, așa după cum rezultă și din adresa Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 30462 bis din 16 mai 2007 depusă la dosarul cauzei. Recurentul a criticat și considerentele hotărârii atacate privind efectuarea cercetării disciplinare a intimatului anterior finalizării unui alt litigiu având ca obiect anularea calificativului „nesatisfăcător” acordat în urma evaluării activității manageriale, învederând că evaluarea s-a realizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 128/1997 și ale O.M.E.C.

nr. 1223/2007. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente. Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 2465 din 23 octombrie 2007 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pentru aplicarea sancțiunii disciplinare a destituirii din funcția de conducere, îndrumare și control, prevăzută de art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, republicată. Instanța de contencios administrativ a fost legal sesizată să se pronunțe asupra legalității unui act administrativ și nu cu privire la încetarea raporturilor de muncă ale intimatului-reclamant, cum neîntemeiat s-a susținut în recurs.

Din acest motiv, se va respinge ca nefondată susținerea recurentului privind încălcarea normelor de competență materială, constatându-se că pricina a fost corect judecată pe calea contenciosului administrativ și nu erau aplicabile regulile de competență materială pentru soluționarea litigiilor de muncă. Critica adusă de recurent considerentelor din hotărârea atacată privind încălcarea prevederilor art. 119 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, republicată, referitoare la funcțiile didactice ale membrilor comisiei de cercetare va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât instanța de fond a constatat corect că acest motiv de nelegalitate nu este de natură să determine anularea ordinului dedus judecății, deoarece legea susmenționată nu prevede o asemenea sancțiune.

Motivele de recurs formulate pe fondul pricinii sunt de asemenea nefondate, constatându-se că instanța de fond a interpretat corect probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, exercitând controlul judecătoresc al actului administrativ în limitele și în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, fără a depăși atribuțiile conferite prin lege autorității judecătorești. În privința tuturor faptelor reținute de comisia de cercetare ca reprezentând abateri disciplinare, instanța de fond a avut în vedere situația de fapt concretă, în raport de care a apreciat întemeiat că nu poate fi stabilită răspunderea disciplinară a intimatului-reclamant, prin aplicarea celei mai grave sancțiuni, aceea a destituirii din funcția de conducere, îndrumare și control.

Astfel, în privința numirii cu delegație a directorului la Școala generală cu clasele I – VIII comuna Bogați, Județul Argeș, instanța de fond a constatat corect că intimatul-reclamant a respectat dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, republicată, având dreptul de a face numiri cu delegație sau prin detașare, pe o perioadă de cel mult un an școlar, în cazul neocupării funcțiilor de director și de director adjunct prin concurs. Apărarea recurentului-pârât privind efectuarea numirii respective fără avizul Consiliului de Administrație al I.Ș.J. Argeș a fost justificat respinsă în condițiile în care Legea nr. 128/1997 nu prevede obligația avizării numirii și în care, s-a dovedit totuși obținerea acestui aviz în ședința consiliului de administrație din 5 iunie 2006, ca urmare a faptului că postul de director nu a fost ocupat prin concurs.

Susținerile din recurs privind dovedirea celei de-a doua abateri disciplinare reținute în actul de sancționare sunt neîntemeiate și în consecință, s-a stabilit corect de instanța de fond că intimatul-reclamant nu este vinovat de prejudicierea imaginii I.Ș.J. Argeș prin existența unor disfuncționalității de coordonare și cooperare la nivelul inspectoratului. Din probele administrate în cauză a rezultat existența unor neînțelegeri la nivelul conducerii inspectoratului, dar instanța de fond a stabilit judicios că exprimarea lor în spațiul public nu a fost consecința activității intimatului-reclamant și deci nu se poate reține răspunderea disciplinară a acestuia, pentru situația creată și pentru prejudicierea imaginii inspectoratului.

În privința celei de-a treia abateri disciplinare constatate în actul de sancționare a intimatului-reclamant, se dovedesc a fi de asemenea nefondate criticile formulate în recurs, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii disciplinare a inspectorului școlar general în legătură cu evaluările și calificativele acordate inspectorilor de specialitate. Instanța de fond a constatat corect că nici pentru această ultimă faptă nu poate fi reținută vinovăția intimatului-reclamant, deoarece validarea calificativelor este în competența consiliului de administrație al inspectoratului județean, care de altfel și-a exercitat această atribuție și în ședința din 24 august 2007 a confirmat fără obiecțiuni calificativele propuse inclusiv cel acordat inspectorului de management.

Susținerile din recurs privind respectarea procedurii legale de evaluare a activității desfășurate de intimatul-reclamant vor fi respinse ca fiind lipsite de relevanță în prezentul litigiu, având ca obiect anularea unei sancțiuni disciplinare și nu anularea evaluării activității manageriale. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 106/FC din 16 iulie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.