ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4195/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4195/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea adresată C.S.M., D.E. procuror
șef la Biroul Teritorial București – D.I.I.C.O.T. a solicitat recunoașterea
gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza formulării cererii
Petentul a arătat că
beneficiază de statutul și remunerația procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea fiind drepturi câștigate.
În sprijinul cererii a
invocat deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin care au fost admise cererile de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Hotărârea intimatului
Prin Hotărârea nr. 774 din
30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de recunoaștere a
gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea intimatului
Intimatul a apreciat că din
examinarea dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și
funcționarea D.I.I.C.O.T., prin numirea sa la această structură, petentul,
procuror la parchetul de pe lângă tribunal nu a dobândit eo ipso gradul
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Dacă s-ar considera că prin
numirea procurorilor la structura specializată, conform procedurilor speciale,
aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda dispozițiile legale
privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.
Intimatul a apreciat că
atâta vreme cât potrivit prevederilor legale (art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004,
republicată, cu modificările și completările ulterioare), la încetarea
activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde
provine, precum și faptul că procurorul eliberat din funcție din motive
neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia parchetelor
(art. 65 alin. (6) din Legea nr. 304/2004), nu există nici o rațiune logică
pentru ca regula concursului să fie eludată. Singura excepție este cea
prevăzută expres de lege (art. 83 alin. (3) din Legea nr. 304/2004) referitoare
la reîncadrarea procurorului la parchetul în cadrul căruia a funcționat până la
data pensionării.
Intimatul a motivat
hotărârea și prin trimitere la normele europene în materie (Recomandarea 94/12
a Comitetului de Miniștri către statele membre privind independența, eficiența
și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994.
Recursul formulat de
petent
După prezentarea situației
de fapt, recurentul a arătat că încadrarea procurorilor la D.I.I.C.O.T. ca
structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție nu este de natură a invalida drepturile membrilor parchetului și că
numirea sa în cadrul acestei structuri i-a conferit gradul corespunzător
funcției, fiind o recunoaștere a performanțelor profesionale și un drept
câștigat definitiv.
A mai arătat că procurorii
din cadrul D.I.I.C.O.T. au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru faptul că, potrivit art. 77
din Legea nr. 304/2004, participă la adunarea generală prin care se alege
membrul pentru C.S.M., iar cercetarea penală a procurorilor de la D.I.I.C.O.T. se
efectuează numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
A mai invocat și prevederile
art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora la încetarea
activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde
provine, fără ca textul arătat să precizeze că procurorul respectiv ar pierde
gradul profesional câștigat.
Apărările formulate de
intimatul C.S.M.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând că nu trebuie
să se confunde numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. cu promovarea acestora la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, promovare care,
potrivit dispozițiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs.
A mai arătat că atâta vreme
cât legiuitorul a reglementat că la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.,
procurorii revin la parchetul de unde provin și nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înseamnă că nu pot avea gradul
profesional corespunzător acestui parchet.
Totodată, intimatul a apreciat
că posibilitatea revocării procurorilor numiți în cadrul D.I.I.C.O.T., de către
procurorul general este incompatibilă cu dreptul procurorilor respectivi de a
deține gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța
supremă.
A considerat că salarizarea
procurorilor de la D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător
procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
nu le poate conferi și gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În ceea ce privește hotărârile
judecătorești invocate ca jurisprudență de către recurent, intimatul a apreciat
că acestea nu au fost pronunțate într-un recurs în interesul legii și pe cale
de consecință nu au caracter obligatoriu în cauza de față.
II. Considerentele instanței
de recurs
Recursul este fondat
Examinând actele și
lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor
intimatului și ținând cont de înscrisurile depuse la dosar și de normele
aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este
fondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
La data de 03 noiembrie
2005, prin Ordinul nr. 2243 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a fost numit în funcția de
procuror la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Urmare a modificării,
prin Ordonanța nr. 131 din 29 decembrie 2006 a Legii nr. 508/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o
structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își
desfășoară activitatea în interiorul acestei structuri, dobândesc gradul
profesional corespunzător unității de parchet din care face parte, respectiv
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, art. 75 din
Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de
promovare într-o funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept
comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție
a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.
În această situație, numirea
la D.I.I.C.O.T. a procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor
specifice funcțiilor pe care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
De altfel, chiar
definiția, riguroasă, pe care a formulat-o intimatul, C.S.M. noțiunii de grad
profesional ca fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel
în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare
sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera
magistraților (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007) relevă împrejurarea că
una din modalitățile de dobândire a gradului profesional de către procurori
este numirea acestora pe un post și îndeplinirea atribuțiilor specifice
postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.
Nici argumentația
intimatului potrivit căreia dacă la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T.
, procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11)
din Legea nr. 304/2004 și nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, înseamnă că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui
parchet, nu poate fi reținută.
Revenirea procurorilor la
parchetele de unde provin nu are sensul unei echivalențe între această noțiune
și imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dimpotrivă, revenirea
procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la
gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă
dobândit prin numire să se stingă. Este de ordinul evidenței că procurorii D.I.I.C.O.T.
cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână
și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile
acestui parchet impun, neexistând o interdicție legală în acest sens.
În același mod, nici
invocarea de către intimat a instituției revocării procurorilor numiți în
cadrul D.I.I.C.O.T., de către procurorul general ca reprezentând un impediment
în calea nașterii dreptului la gradul profesional corespunzător Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu va fi primită.
Potrivit art. 75 alin. (10)
din Legea nr. 304/2004 revocarea se poate dispune numai în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei
sancțiuni disciplinare.
Prin urmare, revocarea având
caracter sancționator, se aplică pentru motive imputabile conduitei
procurorilor numiți în cadrul D.I.I.C.O.T., nefiind în raport de cauzalitate cu
dreptul la gradul profesional corespunzător postului ocupat prin numire.
Înalta Curte apreciază că
și argumentul salarizării procurorilor de la D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de
multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el
însuși gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța
supremă, totuși este de natură a fi reținut.
Salarizarea procurorilor
specializați ai D.I.I.C.O.T. având un coeficient de multiplicare corespunzător
procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor
și competențelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului
parchetului instanței supreme, astfel încât a nu recunoaște același grad
profesional pentru toți, înseamnă a încălca principiul egalității de tratament
juridic.
În sfârșit, Înalta Curte
observă că nu pot fi ignorate nici jurisprudența C.E.D.O. (cauza B. împotriva
României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de
tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și
rezonabilă) și nici practica judiciară quasi-unanimă a instanței supreme în
materie, care a decis în sensul recunoașterii recurenților a gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
În raport cu cele
prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 774 din 30
aprilie 2009 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent și va obliga
intimatul să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
recurentul D.E. împotriva Hotărârii nr. 774 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată.
Obligă pârâtul să emită o
nouă hotărâre prin care să recunoască recurentului gradul profesional de
procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu opinia separată a
domnului judecător E.A. în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 octombrie 2009.