Decizia nr. 4195/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin cererea adresată C.S.M., D.E. procuror șef la Biroul Teritorial București – D.I.I.C.O.T. a solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Petentul a arătat că beneficiază de statutul și remunerația procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea fiind drepturi câștigate. În sprijinul cererii a invocat deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care au fost admise cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Hotărârea intimatului Prin Hotărârea nr. 774 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea intimatului Intimatul a apreciat că din examinarea dispozițiilor legale succesive privitoare la organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., prin numirea sa la această structură, petentul, procuror la parchetul de pe lângă tribunal nu a dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Dacă s-ar considera că prin numirea procurorilor la structura specializată, conform procedurilor speciale, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar eluda dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs. Intimatul a apreciat că atâta vreme cât potrivit prevederilor legale (art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare), la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde provine, precum și faptul că procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia parchetelor (art. 65 alin. (6) din Legea nr. 304/2004), nu există nici o rațiune logică pentru ca regula concursului să fie eludată. Singura excepție este cea prevăzută expres de lege (art. 83 alin. (3) din Legea nr. 304/2004) referitoare la reîncadrarea procurorului la parchetul în cadrul căruia a funcționat până la data pensionării. Intimatul a motivat hotărârea și prin trimitere la normele europene în materie (Recomandarea 94/12 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994.

Recursul formulat de petent După prezentarea situației de fapt, recurentul a arătat că încadrarea procurorilor la D.I.I.C.O.T. ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu este de natură a invalida drepturile membrilor parchetului și că numirea sa în cadrul acestei structuri i-a conferit gradul corespunzător funcției, fiind o recunoaștere a performanțelor profesionale și un drept câștigat definitiv. A mai arătat că procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru faptul că, potrivit art. 77 din Legea nr. 304/2004, participă la adunarea generală prin care se alege membrul pentru C.S.M., iar cercetarea penală a procurorilor de la D.I.I.C.O.T. se efectuează numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A mai invocat și prevederile art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde provine, fără ca textul arătat să precizeze că procurorul respectiv ar pierde gradul profesional câștigat.

Apărările formulate de intimatul C.S.M. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând că nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, promovare care, potrivit dispozițiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs. A mai arătat că atâta vreme cât legiuitorul a reglementat că la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorii revin la parchetul de unde provin și nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înseamnă că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet. Totodată, intimatul a apreciat că posibilitatea revocării procurorilor numiți în cadrul D.I.I.C.O.T., de către procurorul general este incompatibilă cu dreptul procurorilor respectivi de a deține gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă. A considerat că salarizarea procurorilor de la D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu le poate conferi și gradul profesional corespunzător acestui parchet. În ceea ce privește hotărârile judecătorești invocate ca jurisprudență de către recurent, intimatul a apreciat că acestea nu au fost pronunțate într-un recurs în interesul legii și pe cale de consecință nu au caracter obligatoriu în cauza de față. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este fondat Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor intimatului și ținând cont de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. 2. La data de 03 noiembrie 2005, prin Ordinul nr. 2243 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 3. Urmare a modificării, prin Ordonanța nr. 131 din 29 decembrie 2006 a Legii nr. 508/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât procurorii care își desfășoară activitatea în interiorul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unității de parchet din care face parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 4. Totodată, art. 75 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcție de execuție, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) și care implică o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice. În această situație, numirea la D.I.I.C.O.T. a procurorilor specializați și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcțiilor pe care au fost numiți are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 5. De altfel, chiar definiția, riguroasă, pe care a formulat-o intimatul, C.S.M. noțiunii de grad profesional ca fiind dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007) relevă împrejurarea că una din modalitățile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post și îndeplinirea atribuțiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv. 6. Nici argumentația intimatului potrivit căreia dacă la încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T. , procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 și nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înseamnă că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reținută. Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu are sensul unei echivalențe între această noțiune și imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă dobândit prin numire să se stingă. Este de ordinul evidenței că procurorii D.I.I.C.O.T. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă nevoile acestui parchet impun, neexistând o interdicție legală în acest sens.

În același mod, nici invocarea de către intimat a instituției revocării procurorilor numiți în cadrul D.I.I.C.O.T., de către procurorul general ca reprezentând un impediment în calea nașterii dreptului la gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu va fi primită. Potrivit art. 75 alin. (10) din Legea nr. 304/2004 revocarea se poate dispune numai în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau în cazul aplicării unei sancțiuni disciplinare. Prin urmare, revocarea având caracter sancționator, se aplică pentru motive imputabile conduitei procurorilor numiți în cadrul D.I.I.C.O.T., nefiind în raport de cauzalitate cu dreptul la gradul profesional corespunzător postului ocupat prin numire.

Înalta Curte apreciază că și argumentul salarizării procurorilor de la D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu conferă, prin el însuși gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanța supremă, totuși este de natură a fi reținut. Salarizarea procurorilor specializați ai D.I.I.C.O.T. având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, relevă similitudinea, sub aspectul complexității și volumului, a atribuțiilor și competențelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanței supreme, astfel încât a nu recunoaște același grad profesional pentru toți, înseamnă a încălca principiul egalității de tratament juridic.

În sfârșit, Înalta Curte observă că nu pot fi ignorate nici jurisprudența C.E.D.O. (cauza B. împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și rezonabilă) și nici practica judiciară quasi-unanimă a instanței supreme în materie, care a decis în sensul recunoașterii recurenților a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 774 din 30 aprilie 2009 a Plenului C.S.M. în ceea ce-l privește pe recurent și va obliga intimatul să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.