ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3217/2009

Asupra cauzei de față constată: Prin dispoziția nr. 208 din 21 februarie 2006, primarul municipiului Calafat a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent notificatoarei A.S.A. pentru o bucătărie din cărămidă și două magazii din scândură (art. 1). Prin aceiași dispoziție a respins cererea de despăgubire pentru suprafața de 137 mp teren (întrucât nu a fost preluată în fapt), pentru o ghețărie (întrucât a fost retrocedată odată cu terenul pentru care s-a reconstituit autorului petentei dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991) și pentru bunurile mobile (cărămidă, lemn, țiglă, lănteți, șifonier, toaletă cu oglindă, noptiere, bufet bucătărie, pianină, mașină de cusut, instrumentar cabinet stomatologic), întrucât astfel de bunuri nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 (art. 2). Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2006, reclamanta A.S.A.

a cerul anularea dispoziției și obligarea pârâtului să îi restituie suprafața de 137 mp teren și o ghețărie, și să îi facă o ofertă de despăgubire pentru cele două clădiri care nu îi mai pot fi restituite în natură - o bucătărie din cărămidă și două magazii din scândură. Prin sentința civilă nr. 530 din 3 iulie 2007, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Primăria și primarul orașului Calafat și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. În motivarea sentinței instanța a reținut că terenul a cărei restituire o solicită reclamanta face parte din suprafața de 400 mp aferentă ghețăriei, suprafață care, cu ocazia măsurătorilor efectuate în zonă, s-a stabilit că măsoară doar 263 mp, teren pentru s-a reconstituit în procedura legilor fondului funciar, prin titlul 172-14938 din 15 aprilie 1993, dreptul de proprietate în favoarea autorului invocat, S.F.G..

Instanța a reținut și că bunurile mobile a căror retrocedare o solicită reclamanta nu cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 și că, în speță, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă. Prin decizia civilă 263/8 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința în sensul că a admis, în parte, cererea și a constatat, în contradictoriu cu pârâții Primarul și Primăria municipiului Calafat, că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 137 mp teren intravilan și pentru o bucătărie și două magazii din scândură, pârâții fiind obligați la plata sumei de 7000 lei, cheltuieli de judecată. Prin aceiași decizie a fost respinsă cererea față de Statul Român.

în motivarea deciziei instanța a reținut că, potrivit mențiunilor procesului verbal nr. 138 din 31 august 1960, din patrimoniul autorului reclamantei s-a preluat un teren vatră sat în suprafață de 400 mp, precum și o bucătărie din cărămidă și două magazii, caz în care, în raport de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, în lipsa unor dovezi contrare, se prezumă că aceasta era întinderea dreptului de proprietate. Cum, în procedura legilor funciare, autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru parte din teren, anume pentru 263 mp (după anularea titlului de proprietate, prin Ordinul Prefectului nr. 69/1999), instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să primească, în complinire, măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența 137 mp teren, precum și pentru construcțiile menționate care, în prezent, sunt demolate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primarul și Primăria orașului Calafat, invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului pârâții au învederat că prin dispoziția contestată au propus să se acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile preluate de stat, anume pentru o bucătărie și două magazii, caz în care nu se mai putea dispune o asemenea măsură și de instanța de judecată.

Recurenții critică hotărârea și cu privire la stabilirea întinderii dreptului de proprietate al autorului reclamantei referitor la teren, susținând că atâta timp cât prin probatoriul administrat s-a constatat că terenul care a fost proprietatea autorului reclamantei măsura doar 263 mp (și nu 400 mp) și că acesta a fost retrocedat în procedura legilor fondului funciar împreună cu ghețăria care se află pe el, în mod eronat, instanța de apel a acordat măsuri reparatori și pentru diferența de 137 mp și a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul, Înalta Curte constă că este fondat pentru următoarele considerente: În drept, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului.

Controlul jurisdicțional se exercită, bineînțeles, în limita obiectului notificării formulată de persoana îndreptățită și de soluția dispusă de entitatea deținătoare. În speță, prin art. 1 din dispoziția nr. 208 din 21 februarie 2006, Primarul municipiului Calafat a acordat reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele trei construcții confiscate de stat, evidențiate în procesul verbal nr. 138/1960, anume pentru o bucătărie din cărămidă arsă și două magazii din scândură. Așa fiind, constatând dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru aceste imobile, instanțele de fond nu puteau dispune o a doua măsură reparatorie în același sens, ci doar că se impune menținerea art. 1 din dispoziție.

Ca atare, sub acest aspect, critica formulată de recurenți este fondată, sens în care urmează a admite recursul și a modifica, în parte, hotărârea instanței de apel în sensul înlăturării dispoziției privind măsurile reparatorii în echivalent stabilite pentru construcțiile mai sus arătate, întrucât au fost acordate de pârâtul Primarul orașului Calafat prin dispoziția supusă controlului judiciar (art. 1). Critica referitoare la întinderea suprafeței de teren pentru care s-a statuat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii nu poate fi primită. Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive iar persoana individualizată în astfel de acte este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Or, potrivit mențiunilor din procesul verbal de executare a pedepsei confiscării totale a averii, din patrimoniul autorului reclamantei s-a preluat o suprafață de 400 mp teren vatră sat. Pe cale de consecință, în aplicarea prezumției prevăzută de dispoziția legală mai sus arătată, în mod corect instanța de apel a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren menționată în actul prin care s-a executat măsura preluării abuzive ca aparținând în proprietate autorului reclamantei. În acest context al analizei este de menționat că nu poate fi considerată a fi o probă contrară, în sensul art. 24 din lege, expertiza judiciară, care este un mijloc de probă de lămurire a unor împrejurări de fapt și nu o dovadă, prin ea însăși, a întinderii unui drept real.

Așa fiind, în mod just instanța de apel a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru suprafața de 137 mp teren intravilan, sens în care se va considera modificat art. 2 din dispoziția nr. 208 din 21 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Calafat Cum, în apel, pârâții au căzut în pretenții, în sensul art. 274 C. proc. civ. , în mod just instanța a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Calafat și Primăria municipiului Calafat împotriva deciziei civile nr. 263 din 8 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova. Modifică, în parte decizia în sensul că înlătură dispoziția privind măsurile reparatorii în echivalent pentru o bucătărie și o magazie. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2009.