ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2387/2008

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 29 din 26 februarie 2008,

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul G.R.M. împotriva rezoluției din 11

decembrie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul

nr. 240/P/2007 menținută prin rezoluția 1297/11/2007 din 18 ianuarie 2008.

Instanța a reținut că petiționarul a solicitat

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, trimiterea în judecată a

comisarului de poliție U.Ș., a agentului de poliție O.V. și a agentului șef

adjunct de poliție T.C., toți din cadrul Poliției Municipiului Dej pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 raportat la

art. 248

1

, art. 249 și art. 250 alin. (1) C. pen.

Petiționarul a susținut în esență că, la data de 29

mai 2007, U.Ș., în calitate de șef al Biroului de investigații criminale, l-ar

fi insultat și amenințat la sediul Poliției Dej, având astfel o purtare

abuzivă, iar apoi, la 14 iulie 2007 agentul șef de poliție O.V. i-ar fi reținut

abuziv cartea de identitate, adresându-i injurii , iar la data de 15 iulie

2007, tot în mod abuziv, agentul șef adjunct de poliție T.C. l-a sancționat

pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 29 din Legea 61/1991

republicată, la data de 4 iulie 2007.

Prin rezoluția din 11 decembrie 2007, dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 240/P/2007, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de cei trei lucrători de poliție în temeiul

art. 228 raportat la art. 20 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Procurorul a reținut că afirmațiile petiționarului cu

privire la faptele și actele abuzive nu se coroborează cu alte probe, iar CD-ul

pus la dispoziție de petiționar, pe care acesta pretinde că a înregistrat

convorbirile purtate la 29 mai 2007 la sediul Poliției Dej cu U.Ș., nu poate fi

folosit deoarece zgomotul de fond acoperă dialogurile, fiind imposibilă redarea

convorbirilor.

S-a mai reținut în rezoluție că din actele

premergătoare rezultă că la 4 iulie 2007 petiționarul a tulburat liniștea

locatarilor din imobilul situat în Dej, situație în care acesta a fost invitat,

la data de 14 iulie 2007, de

a

gentul șef de poliție O.V. să se prezinte la

sediul poliției pe 15 iulie 2007 când, agentul șef adjunct de poliție T.C. i-a

întocmit procesul-verbal de contravenție seria AZ nr. 0081220 pentru comiterea

contravenției prevăzute de art. 2 pct. 29 din Legea 61/1991.

Procurorul a constatat că din actele premergătoare nu

rezultă date și indicii că polițiștii ar fi folosit expresii jignitoare față de

petiționar, care din proprie inițiativă a predat polițistului O.V. actul de

identitate, ca o garanție că se va prezenta a doua zi la poliție.

Prin rezoluția din 18 ianuarie 2007 dispusă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a respins

ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției.

Instanța a reținut că petiționarul a formulat

plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale solicitând

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale.

Examinând plângerea instanța a constatat că în

plângerea formulată petiționarul a arătat că pentru a dovedi cele menționate în

plângere se folosește de un CD și de mai mulți martori, probațiune ce a fost

administrată întocmai de procurorul de caz.

Din probatoriul administrat și depus la dosar nu

rezultă însă existența infracțiunilor reclamate de petiționar astfel încât

rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și

temeinică.

Fapta din 29 mai 2007, când petiționarul susține că a

fost insultat și amenințat la sediul Poliției Dej de comisarul U.Ș. nu a putut

fi probată, în birou nefîind martori, iar CD depus de petiționar nu a putut fi

transcris, calitatea înregistrării lăsând de dorit, lucru certificat de

Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Cluj.

Nici incidentul din 14 iulie 2007 nu a putut fi

dovedit, susținerile petiționarului fiind contrazise de declarațiile martorilor

T.F. și P.M.

Chiar dacă procesul verbal de contravenție a fost

anulat de instanța civilă, nu se poate dovedi că acesta a fost întocmit cu rea

credință , din actele premergătoare rezultând că polițiștii au intervenit în

urma reclamațiilor locatarilor în legătură cu

faptul

că petiționarul tulbură repetat liniștea publică în zonă sau acostează persoane

minore.

Petiționarul a declarat recurs, fără a menționa care

sunt motivele pentru care critică hotărârea atacată.

Examinând cauza din oficiu sub toate aspectele

conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

în soluționarea plângerii, judecătorul este ținut să verifice legalitatea și

temeinicia soluției de netrimitere în judecată pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Din dosarul primei instanțe rezultă că petiționarul

nu a prezentat înscrisuri noi astfel încât, în speță , la soluționarea

plângerii au fost avute în vedere lucrările și materialul din dosarul nr. 240/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar din examinarea acestora nu

rezultă indicii cu privire la existența faptelor reclamate de petiționar și în

aceste condiții, în raport cu dispozițiile art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc.

pen. în mod corect, constatându-se existența unei cauze care împiedică punerea

în mișcare a acțiunii penale, s-a dispus neînceperea urmării penale față de cei

trei polițiști.

Așa cum corect a reținut și prima instanță,

declarațiile numiților T.F.I. și P.M., audiați la cererea petiționarului

infirmă susținerile acestuia, iar înregistrările de pe CD nu au putut fi

transcrise, fiind neinteligibile.

Astfel cum a reținut și prima instanță, împrejurarea

că prin sentința civilă nr. 836 din 8 august 207 a Judecătoriei Dej a fost

anulat procesul verbal de contravenție seria A 2 nr. 0081220 din 15 iulie 2007,

este lipsită de relevanță atâta timp cât măsura dispusă de instanța civilă s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de ordin formal, fără a stabili că petiționarul nu

a săvârșit nici o faptă contravențională.

Astfel fiind, fapta reținută prin procesul verbal

constituie contravenție potrivit art. 2 pct. 28 din Legea 61/2001 care

sancționează tulburarea fără drept a liniștii locuitorilor prin producerea de

zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte și larmă.

În consecință se constată că soluția de neîncepere a

urmăririi penale este legală și temeinică, astfel încât, corect instanța de

fond a respins ca nefondată plângerea formulată conform art. 278/1 C. proc.

pen. împotriva acestei soluții a procurorului.

Neexistând nici un motiv de casare, Curtea va

respinge recursul ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul G.R.M. împotriva sentinței penale nr. 29 din 26 februarie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 30 iunie 2008.