ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2387/2008

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 29 din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.R.M. împotriva rezoluției din 11 decembrie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 240/P/2007 menținută prin rezoluția 1297/11/2007 din 18 ianuarie 2008. Instanța a reținut că petiționarul a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, trimiterea în judecată a comisarului de poliție U.Ș., a agentului de poliție O.V. și a agentului șef adjunct de poliție T.C., toți din cadrul Poliției Municipiului Dej pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 raportat la art. 248 1 , art. 249 și art. 250 alin. (1) C. pen.

Petiționarul a susținut în esență că, la data de 29 mai 2007, U.Ș., în calitate de șef al Biroului de investigații criminale, l-ar fi insultat și amenințat la sediul Poliției Dej, având astfel o purtare abuzivă, iar apoi, la 14 iulie 2007 agentul șef de poliție O.V. i-ar fi reținut abuziv cartea de identitate, adresându-i injurii , iar la data de 15 iulie 2007, tot în mod abuziv, agentul șef adjunct de poliție T.C. l-a sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 29 din Legea 61/1991 republicată, la data de 4 iulie 2007. Prin rezoluția din 11 decembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 240/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei lucrători de poliție în temeiul art. 228 raportat la art. 20 raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Procurorul a reținut că afirmațiile petiționarului cu privire la faptele și actele abuzive nu se coroborează cu alte probe, iar CD-ul pus la dispoziție de petiționar, pe care acesta pretinde că a înregistrat convorbirile purtate la 29 mai 2007 la sediul Poliției Dej cu U.Ș., nu poate fi folosit deoarece zgomotul de fond acoperă dialogurile, fiind imposibilă redarea convorbirilor. S-a mai reținut în rezoluție că din actele premergătoare rezultă că la 4 iulie 2007 petiționarul a tulburat liniștea locatarilor din imobilul situat în Dej, situație în care acesta a fost invitat, la data de 14 iulie 2007, de a gentul șef de poliție O.V. să se prezinte la sediul poliției pe 15 iulie 2007 când, agentul șef adjunct de poliție T.C.

i-a întocmit procesul-verbal de contravenție seria AZ nr. 0081220 pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 29 din Legea 61/1991. Procurorul a constatat că din actele premergătoare nu rezultă date și indicii că polițiștii ar fi folosit expresii jignitoare față de petiționar, care din proprie inițiativă a predat polițistului O.V. actul de identitate, ca o garanție că se va prezenta a doua zi la poliție. Prin rezoluția din 18 ianuarie 2007 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției. Instanța a reținut că petiționarul a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale.

Examinând plângerea instanța a constatat că în plângerea formulată petiționarul a arătat că pentru a dovedi cele menționate în plângere se folosește de un CD și de mai mulți martori, probațiune ce a fost administrată întocmai de procurorul de caz. Din probatoriul administrat și depus la dosar nu rezultă însă existența infracțiunilor reclamate de petiționar astfel încât rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică. Fapta din 29 mai 2007, când petiționarul susține că a fost insultat și amenințat la sediul Poliției Dej de comisarul U.Ș. nu a putut fi probată, în birou nefîind martori, iar CD depus de petiționar nu a putut fi transcris, calitatea înregistrării lăsând de dorit, lucru certificat de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Cluj.

Nici incidentul din 14 iulie 2007 nu a putut fi dovedit, susținerile petiționarului fiind contrazise de declarațiile martorilor T.F. și P.M. Chiar dacă procesul verbal de contravenție a fost anulat de instanța civilă, nu se poate dovedi că acesta a fost întocmit cu rea credință , din actele premergătoare rezultând că polițiștii au intervenit în urma reclamațiilor locatarilor în legătură cu faptul că petiționarul tulbură repetat liniștea publică în zonă sau acostează persoane minore. Petiționarul a declarat recurs, fără a menționa care sunt motivele pentru care critică hotărârea atacată. Examinând cauza din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., în soluționarea plângerii, judecătorul este ținut să verifice legalitatea și temeinicia soluției de netrimitere în judecată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Din dosarul primei instanțe rezultă că petiționarul nu a prezentat înscrisuri noi astfel încât, în speță , la soluționarea plângerii au fost avute în vedere lucrările și materialul din dosarul nr. 240/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar din examinarea acestora nu rezultă indicii cu privire la existența faptelor reclamate de petiționar și în aceste condiții, în raport cu dispozițiile art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc.

pen. în mod corect, constatându-se existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, s-a dispus neînceperea urmării penale față de cei trei polițiști. Așa cum corect a reținut și prima instanță, declarațiile numiților T.F.I. și P.M., audiați la cererea petiționarului infirmă susținerile acestuia, iar înregistrările de pe CD nu au putut fi transcrise, fiind neinteligibile. Astfel cum a reținut și prima instanță, împrejurarea că prin sentința civilă nr. 836 din 8 august 207 a Judecătoriei Dej a fost anulat procesul verbal de contravenție seria A 2 nr. 0081220 din 15 iulie 2007, este lipsită de relevanță atâta timp cât măsura dispusă de instanța civilă s-a bazat exclusiv pe chestiuni de ordin formal, fără a stabili că petiționarul nu a săvârșit nici o faptă contravențională.

Astfel fiind, fapta reținută prin procesul verbal constituie contravenție potrivit art. 2 pct. 28 din Legea 61/2001 care sancționează tulburarea fără drept a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte și larmă. În consecință se constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, astfel încât, corect instanța de fond a respins ca nefondată plângerea formulată conform art. 278/1 C. proc. pen. împotriva acestei soluții a procurorului. Neexistând nici un motiv de casare, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.R.M. împotriva sentinței penale nr. 29 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2008.