CtEDO 02.11.2006 Auto

CASE OF VOLOKHY v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
02.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Preliminary objection joined to merits and dismissed (non-exhaustion of domestic remedies);Violation of Art. 8;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF VOLOKHY v. UKRAINE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamanții s-au născut în 1933 și, respectiv, 1961 și trăiesc în orașul Poltava. În mai 1996 Departamentul de Poliție Regională Poltava (denumit în continuare „PRPD”) a instituit proceduri penale de evaziune fiscală împotriva domnului V., care este, respectiv, fiul primului reclamant și fratele celui de-al doilea reclamant. la 4 septembrie 1996, după eșecul dlui V. de a apărea pentru interogatoriu și în absența informațiilor despre locul său, a fost eliberat un mandat de arestare pentru dl V.. La 6 august 1997, investigatorul PRPD a emis o ordonanță de intercepție și confiscare a corespondenței poștale și telegrafice a reclamanților (denumită în continuare „Ordinea interceptării”): „În perioada între 1 ianuarie 1994 și 1 ianuarie 1996, antreprenorul privat V. nu a plătit în mod intenționat taxe bugetului de stat în valoare de 12 889 UAH, care a cauzat daune și pierderi substanțiale statului. La 28 mai 1996, măsura preventivă – obligația nu de a absconda – a fost ordonată în ceea ce privește dl V., dar, după ce a fost convocat de către investigator, dl V. nu a venit la el, iar locul său de azi este necunoscut. La 4 septembrie 1996, măsura preventivă – detenție – a fost ordonată în ceea ce privește dl V. ... dl V. poate informa mama și fratele său despre locul său, folosind corespondența poștală și telegrafică.” Niciun termen pentru intercepția nu a fost stabilit în ordine. La 11 august 1997, președintele Curții de District Zhovtnevyy a aprobat ordonanța de intercepție prin semnarea acestuia. Reclamanții au susținut că au aflat despre acest ordin cu ocazie la sfârșitul anului 1998. 10. La 4 mai 1998, cazul penal împotriva domnului V. s-a încheiat ca fiind închis la timp. 11. Potrivit reclamanților, dl V. a apărut în vara 1998 și s-a întâlnit cu investigatorul în cazul său. În această ședință, el a aflat despre ordonanța de intercepție. 12. La 28 mai 1999, investigatorul PRPD a anulat ordonanța de intercepție din motivul că cazul penal împotriva domnului V. au fost închise și nu era nevoie să intercepteze corespondența reclamanților. Această anulare a fost aprobată și semnată de Președintele Curții de district Zhovtnevyy în aceeași zi. 13. Prin scrisoarea din 19 iulie 1999, Oficiul Procurorului Regional Poltava, în răspunsul la plângerea lor, a informat reclamanții că interceptarea corespondenței lor a fost ordonată în mod legal și, prin urmare, ofițerii de aplicare a legii nu au suportat nicio răspundere. 14. La 14 noiembrie 1999, în conformitate cu Guvernul, locul în care dl V. a fost stabilit în cadrul anchetei. 15. Prin scrisoarea din 6 ianuarie 2000 adresată dlui V., în răspunsul la plângerile sale cu privire la procedura penală împotriva acestuia, Biroul Procurorului General (denumit în continuare „GPO”) a remarcat, printre altele, că ordinul de intercepție nu a fost bine fundamentat. 16. Prin scrisoarea din 1 februarie 2000, prima reclamantă a fost informată că, la 15 august 1997 (15 septembrie 1997, conform Guvernului) o scrisoare adresată ei a fost interceptată de poliție, dar, deoarece nu conține informații despre locul în care dl V., aceasta nu a fost confiscată, dar a fost transmisă la ea. 17. La 20 ianuarie 2000, reclamanții au solicitat compensații de la șeful PRPD pentru daunele cauzate prin ordonarea interceptării corespondenței lor. 18. Prin scrisoarea din 27 ianuarie 2000, șeful PRPD a informat al doilea reclamant că ordinul de intercepție a fost legal și că, prin urmare, nu există motive de acordare a daunelor. 19. Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2000, șeful PRPD a informat al doilea reclamant că confiscarea corespondenței a fost în conformitate cu legea și că reclamantul nu are dreptul la compensare, având în vedere că cazul penal împotriva fratelui său a fost încheiat pentru motive neexponerative. 20. Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2000, Oficiul Procurorului Regional din Poltava a informat al doilea reclamant că problema compensației este de competență a instanțelor. 21. La 18 februarie 2000, reclamanții au depus o cerere la Curtea de District din Leninsky din Poltava împotriva PDPR care solicită compensare pentru daunele morale cauzate de interferența cu corespondența lor. La 11 octombrie 2001, Curtea de District Leninsky a constatat împotriva reclamanților. Curtea a concluzionat că ordonanța de intercepție a fost legală și bine fundamentată, procedura penală împotriva domnului V. după ce s-a încheiat pe motive neexonerative (нереа La 8 ianuarie 2002, Curtea de apel din regiunea Poltava a susținut hotărârea instanței de primă instanță. 24. La 9 februarie 2004, comitetul de trei judecători al Curții Supreme a respins cererea reclamanților de concediu de recurs în casație. 25. Extractele relevante ale Constituției Ucrainei (prima publicată în Gazettea Verkhovna Rada din Ucraina din 23 iulie 1996, nr. 30, art. 141) se citesc după cum urmează: art. 31 „Toată lumea va fi garantată confidențialitatea poștalului, conversațiilor telefonice, telegrafului și alte corespondențe. Excepțiile sunt stabilite numai de o instanță în cazurile prevăzute de lege, în scopul prevenirii infracțiunilor sau al constatării adevărului în cursul anchetei unui caz penal, dacă nu este posibilă obținerea de informații prin alte mijloace.” „Drepturile și libertățile omului și cetățenilor sunt protejate de instanțe. Toată lumea este garantată dreptul de a contesta în instanță deciziile, acțiunile sau omisiunile organismelor de putere de stat, organismele autoguvernamentului local, oficialii și ofițerilor. ... Toată lumea are dreptul de a proteja drepturile și libertățile sale împotriva încălcărilor și a infracțiunilor ilegale prin orice mijloace care nu sunt interzise de lege.” art. 56 „Toată lumea are dreptul la compensare de la organismele publice sau municipale pentru pierderile suportate ca urmare a deciziilor, a actelor sau a omisiunilor ilegale de către organismele publice sau municipale sau de funcționarii publici în îndeplinirea sarcinilor lor oficiale.”””13. Procedura existentă pentru arestarea, custodia și detenția persoanelor suspectate de a comite o infracțiune, precum și procedura de efectuare a unei examinări și a unei cauze a domiciliului unei persoane și a altor proprietăți, se reține timp de cinci ani după intrarea în vigoare a prezentei Constituții.” 26. În momentul material, art. 187 din Codul în formularea din 16 aprilie 1984 (Legea de modificare relevantă publicată pentru prima dată în Gazettea Verkhovna Rada a SSR ucraineană, 1984, nr. 18, art. 351 a citit după cum urmează: Intercepția corespondenței și confiscarea acesteia în unități poștale și telegrafice „Intercepția corespondenței și confiscarea acesteia în unități poștale și telegrafice se efectuează cu aprobarea procurorului sau a adjunctului său, sau cu rezoluția unei instanțe. Investigatorul emite o ordonanță de intercepție și de confiscare a corespondenței poștale și telegrafice. În această ordine, investigatorul propune interceptarea unei instituții poștale și telegrafice a corespondenței definite în ordine și să-l informeze despre aceasta. Examinarea corespondenței se efectuează în prezența a doi reprezentanți ai biroului poștal și se întocmesc procesul-verbal până la acest scop. Intercepția corespondenței se anulează printr-o ordine a investigatorului, atunci când aplicarea acestei măsuri nu mai este necesară.” (Acest articol a fost reformulat substanțial în iunie 2001) 27. Dispozițiile relevante ale Legii (prima publicată în ziarul oficial „Golos Ukrainy”, 27 martie 1992, nr. 56) furnizate în mod corespunzător: „Foartele de desfășurare a activităților de căutare și de confiscare sunt: 1) prezența unor informații suficiente, despre ... - persoanele care pregătesc sau au comis o crimă; - persoanele care se ascund de organele de investigație, de instanță sau evadează aplicarea sancțiunilor penale; ... Este interzis să se ia decizii privind desfășurarea activităților de căutare și de confiscare în alte scopuri decât cele stabilite de prezentul articol.” „Unitățile operaționale în executarea sarcinilor lor în legătură cu cercetările operaționale (...) au următoarele drepturi: 10) să se verifice selectiv, în conformitate cu caracteristici specifice, corespondența telegrafică și poștală.” art. 9 Garanțiile de legalitate în timpul desfășurării activităților de căutare și de confiscare „...În timpul activităților de căutare și de confiscare încălcarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice și juridice nu sunt permise. Orice limitare a acestor drepturi și libertăți este de natură excepțională și temporară ... în situațiile prevăzute de legislația Ucrainei în scopul de a proteja drepturile și libertățile altor persoane, siguranța societății... În timpul activităților de căutare și confiscare, ofițerii unităților operaționale sunt obligați să ia în considerare proporționalitatea lor la nivelul pericolului social al încercărilor criminale și pericolul pentru interesele societății și ale statului. În caz de încălcare a drepturilor și libertăților persoanelor fizice și juridice ... Ministerul Afacerilor Interne... restabilirea drepturilor încălcate și compensarea daunelor materiale și morale care au avut loc.” 28. Dispozițiile relevante ale Legii (prima publicată în Gazettea Verkhovna Rada din Ucraina din 3 ianuarie 1995, nr. 1, art. 1) se citește după cum urmează: art. 1 „În conformitate cu dispozițiile prezentei Legi, un cetățean are dreptul la compensare pentru daunele cauzate de: ...3) desfășurarea ilegală a activităților de căutare și de confiscare ... art. 2 „Dreptul de compensare pentru daune în valoare și în conformitate cu procedura stabilită de prezenta Lege apare în cazurile: achitarea de către o instanță; încheierea unei cazuri penale din cauza lipsei de probă a comisiei unei infracțiuni, absența corpusului delicti sau lipsa de probă a participării acuzatului la comisie a infracțiunii; refuzul de inițiere a procedurii penale sau încheierea procedurii penale din motivele prevăzute la punctul 2 alineatul (1) din prezentul articol; încheierea procedurii pentru infracțiuni administrative.” art. 3 „În cazurile menționate la art. 1 din prezenta Lege, reclamantul este compensat pentru... 5) daune morale.” art. 4 „...Compensarea de daune morale se va da în cazurile în care acțiunile ilegale ale organismelor de anchetă, investigații preliminare, procurorii și instanțelor au cauzat pierderi morale unui cetățean, au condus la perturbarea relațiilor sale obișnuite de viață și au solicitat eforturi suplimentare pentru organizarea vieții sale. Daunele morale sunt considerate suferințe cauzate unui cetățean din cauza influenței fizice sau psihologice care au dus la deteriorarea sau privarea posibilităților de a-și urma obiceiurile și dorințele sale, deteriorarea relațiilor cu persoanele din jurul valorii, alte impacte negative ale naturii morale.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă