- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 noiembrie 2006
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Restul cererii — inadmisibil
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Vladimir Nikitin împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1936 și locuiește în orașul Vorkuta în Republica Komi a Federației Ruse. La 8 august 1994, reclamantul și-a înjurat angajatorul, o companie minieră, pentru plata drepturilor. Prima audiere, stabilită pentru 25 august 1994, a fost suspendată datorită lipsei reclamantului. Următoarele audieri din 9 decembrie 1994 și 20 ianuarie 1995 au fost, de asemenea, amânate la cererea sa. La 22 februarie 1995, Curtea Orașului Vorkuta a constatat pentru reclamant. Cu toate acestea, această hotărâre a fost anulată în apel la 30 martie 1995 și a fost reexaminată. Reclamantul a modificat cererile sale. La 11 martie 1996, Tribunalul Oraș a ordonat un studiu de experți. Acțiunea a rămas până în ianuarie 1997 când Tribunalul Oraș a primit raportul de experți.
În aprilie 1997 a fost ordonat un alt studiu de experți. Reclamantul și-a modificat încă o dată cererile. La 16 mai 1997, Curtea Orașului Vorkuta a respins acțiunea. Hotărârea respectivă a fost anulată la recurs la 25 august 1997 și cazul a fost trimis pentru o procedură proaspătă. Un judecător a fost atribuit cazului în decembrie 1997 și prima audiere a fost înscrisă pentru 13 noiembrie 1998. Cu toate acestea, această audiere a fost suspendată deoarece părțile în cauză au fost îndepărtate. Următoarea audiere din 18 octombrie 1999 a fost amânată la cererea părților de furnizare a probelor suplimentare. 10. La 22 octombrie 1999, Tribunalul a ordonat un examen de experți. Acțiunea a fost reluată la 15 martie 2000, după ce raportul de experți a fost prezentat Tribunalului Orașului.
11. Două audieri, fixate între martie și 17 noiembrie 2000, au fost suspendate deoarece inculpatul nu a fost încadrat și instanța a dorit să cheme un expert. 12. La 17 noiembrie 2000, Tribunalul Orașului Vorkuta a ordonat un studiu de experți. Acțiunea a fost reluată o săptămână mai târziu. 13. La 19 februarie 2001, Tribunalul Orașului Vorkuta a constatat pentru solicitant. Hotărârea a fost anulată în apel și cazul a fost remis pentru reexaminare la 21 mai 2001. 14. Un judecător a fost atribuit cazului la 22 august 2001. În septembrie și noiembrie 2001, judecătorul președinte a întrebat mai multe organizații de experți cu privire la posibilitatea de a efectua studii de experți. O ședință a fost stabilită pentru 17 ianuarie 2002. Cu toate acestea, a fost suspendată pentru furnizarea de probe suplimentare de către inculpat.
Următoarea ședință a fost stabilită pentru 26 martie 2002. 15. La 27 martie 2002, Curtea Orașului Vorkuta a ordonat un alt examen de experți. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, dar la 20 mai 2002 apelul său a fost respins. 16. În mai 2002, Tribunalul a trimis dosarul unui birou de experți. O lună mai târziu, experții au solicitat Curtea Orașului documente suplimentare. Documentele au fost depuse experților în august 2002. În octombrie și noiembrie 2002, experții au întrebat Curtea Orașului cu privire la taxele pentru activitatea lor. 17. În februarie 2003 Curtea Orașului a solicitat Departamentului Judiciar al Republicii Komi să suporte costurile examinării experților. Se pare că taxele de experți au fost plătite în iulie 2003. 18. În august și octombrie 2003, Curtea Orașului Vorkuta a întrebat experții cu privire la progresele înregistrate în activitatea lor.
La 1 aprilie 2004, experții au informat Curtea Orașului că raportul de experți i-a fost prezentat la 19 septembrie 2002. 19. În mai 2004, experții au trimis din nou raportul la Tribunalul Oraș. Raportul conține anumite defecte procedurale și Tribunalul a solicitat corecții. În iulie și septembrie 2004, Tribunalul a repetat cererea. 20. De la 29 ianuarie la 28 aprilie 2005, reclamantul a locuit în Ucraina. 21. La 11 februarie 2005, Tribunalul a primit raportul corectat de experți. Trei zile mai târziu, procedurile au fost reluate și au fost stabilite pentru 10 martie 2005, părțile au fost convocate. Convocațiile la reclamant au fost trimise la toate adresele cunoscute, inclusiv una în Ucraina.
22. Audierea din 10 martie 2005 a fost amânată deoarece reclamantul a fost îndepărtat. Avizul de primire privind convocarea reclamantului a revenit din Ucraina cu notă care indică faptul că reclamantul a refuzat să le accepte. Următoarea audiere a fost stabilită pentru 4 aprilie 2005. Tribunalul Oraș a trimis convocate la toate adresele cunoscute ale reclamantului, inclusiv una în Ucraina. De asemenea, a încercat fără succes să cheme reclamantul prin telefon. 23. La 4 aprilie 2005, Curtea Orașului Vorkuta a respins acțiunea reclamantului deoarece nu a participat la două audieri și nu a notificat motivele lipsei sale. 24. Reclamantul a cerut anularea hotărârii din 4 aprilie 2005. La 20 octombrie 2005, Curtea Orașului Vorkuta a respins cererea.
Curtea a susținut că reclamantul a fost convocat în mod corespunzător. În plus, s-au dovedit că a refuzat să accepte convocatele pentru audierea din 10 martie 2005. Reclamantul nu a recurs împotriva hotărârii din 20 octombrie 2005 la Curtea Supremă a Republicii Komi.
4. The applicant was born in 1936 and lives in the town of Vorkuta in the Komi Republic of the Russian Federation.
On 8 August 1994 the applicant sued his employer, a mining company, for payment of royalties. The first hearing, fixed for 25 August 1994, was adjourned due to the applicant's absence. The following hearings of 9 December 1994 and 20 January 1995 were also postponed upon his requests.
On 22 February 1995 the Vorkuta Town Court found for the applicant. However, that judgment was quashed on appeal on 30 March 1995 and re-examination was ordered. The applicant amended his claims.
On 11 March 1996 the Town Court ordered an expert study. The proceedings were stayed until January 1997 when the Town Court received the expert report. In April 1997 another expert study was ordered. The applicant again amended his claims.
On 16 May 1997 the Vorkuta Town Court dismissed the action. That judgment was quashed on appeal on 25 August 1997 and the case was remitted for a fresh examination.
A judge was assigned to the case in December 1997 and the first hearing was listed for 13 November 1998. However, that hearing was adjourned because the parties defaulted. The following hearing of 18 October 1999 was postponed upon the parties' request for provision of additional evidence.
On 22 October 1999 the Town Court ordered an expert examination. The proceedings were resumed on 15 March 2000 after the expert report had been submitted to the Town Court.
Two hearings, fixed between March and 17 November 2000, were adjourned because the defendant defaulted and the court wanted to call an expert.
On 17 November 2000 the Vorkuta Town Court ordered an expert study. The proceedings were resumed a week later.
On 19 February 2001 the Vorkuta Town Court found for the applicant. The judgment was quashed on appeal and the case was remitted for re-examination on 21 May 2001.
A judge was assigned to the case on 22 August 2001. In September and November 2001 the presiding judge inquired several expert organisations about a possibility to perform expert studies. A hearing was fixed for 17 January 2002. However, it was adjourned for provision of additional evidence by the defendant. The following hearing was fixed for 26 March 2002.
On 27 March 2002 the Vorkuta Town Court ordered another expert examination. The applicant appealed against that decision, but on 20 May 2002 his appeal was dismissed.
In May 2002 the Town Court sent the case-file to an expert bureau. A month later the experts asked the Town Court for additional documents. The documents were submitted to the experts in August 2002. In October and November 2002 the experts inquired the Town Court about the fees for their work.
In February 2003 the Town Court asked the Judicial Department of the Komi Republic to bear the costs of the expert examination. It appears that the expert fees were paid in July 2003.
In August and October 2003 the Vorkuta Town Court inquired the experts about the progress in their work. On 1 April 2004 the experts informed the Town Court that the expert report had been submitted to it on 19 September 2002.
In May 2004 the experts once again sent the report to the Town Court. The report contained certain procedural defects and the Town Court asked for corrections. In July and September 2004 the Town Court repeated its request. No response followed.
From 29 January to 28 April 2005 the applicant lived in Ukraine.
On 11 February 2005 the Town Court received the corrected expert report. Three days later the proceedings were resumed and a hearing was fixed for 10 March 2005. The parties were summoned. The summonses to the applicant were sent to all known addresses, including one in Ukraine.
The hearing of 10 March 2005 was postponed because the applicant defaulted. The advice of receipt concerning the applicant's summonses returned from Ukraine with the note indicating that the applicant had refused to accept them. The following hearing was fixed for 4 April 2005. The Town Court sent summonses to all known addresses of the applicant, including one in Ukraine. It also unsuccessfully attempted to summon the applicant by phone.
On 4 April 2005 the Vorkuta Town Court disallowed the applicant's action because he had failed to attend two hearings and had not notified of the reasons for his absence.
The applicant applied to the Town Court for annulment of the decision of 4 April 2005. On 20 October 2005 the Vorkuta Town Court dismissed the request. The court held that the applicant had been properly summoned. Moreover, there was evidence that he had refused to accept the summonses for the hearing of 10 March 2005. The applicant did not appeal against the decision of 20 October 2005 to the Supreme Court of the Komi Republic.