ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Botoșani, prin sentința penală nr. 295 din 28 septembrie 2008, a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.C., la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și e) C. pen., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art.13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 13 C. pen. (6 victime).

Împotriva sentințe, inculpatul a formulat apel, iar în ședința de judecată din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, prin încheiere a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, cerere formulată de inculpatul apelant C.C., instanța considerând-o inadmisibilă. Pentru a pronunța încheierea, instanța a reținut că cele două texte de lege care incriminează ca infracțiuni, faptele reținute în sarcina inculpatului, nu încalcă dispozițiile art. 25 alin. (2) din Constituția României, ale art. 26 alin. (2) din legea fundamentală și nici pe cele prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituție.

Textele incriminatoare din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane restrâng violarea drepturilor persoanei și atingerea demnității și integrității acesteia. Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris. Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că inculpatul apelant nu a motivat în niciun fel atingerea adusă de art. 12 și art. 13 din legea specială, prevederilor constituționale invocate, textele din Constituția României referindu-se la dreptul cetățeanului de a-și stabili domiciliul sau reședința oriunde în țară, de a emigra, de a reveni în țară oricând, libertatea persoanei de a dispune de ea însăși, precum și situațiile în care poate fi restrâns exercițiul unui drept sau al unei libertăți.

În fapt, excepțiile invocate nu vizează textele incriminatorii prin raportare la legea fundamentală și, ca atare, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum se prevede în art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată. Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., plata cheltuielilor judiciare către stat, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2409/40/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate C.G.C., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 iulie 2009.