Lönnholtz împotriva Finlandei

Rezoluția ResDH(2006)63 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 aprilie 2006 (în a doua instanță) în cauza Lönnholtz împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alin. (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor la lamaie și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 25 aprilie 2006 în cauza Lönnholtz și transmisă la aceeași dată Comitetului Miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere nr. 60790/00 formulată împotriva Finlandei, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la data de 4 august 2000, în temeiul articolului 34 din Convenție, de domnișoara Anja Lönnholtz și de dra Anne Lönnholtz, ambele resortisante finlandeze, și că Curtea a declarat admisibilitatea punerii în aplicare a unei proceduri penale excesive pe care le-au desfășurat Având în vedere că, în hotărârea sa din 25 aprilie 2006, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul, și având în vedere că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale,

a decis în unanimitate să șteargă cauza de pe rol și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră Întrucât, în conformitate cu termenii regulamentului pe suport de hârtie, s-a convenit ca guvernul finlandez să plătească părții solicitante suma de 10 200 EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii, și că această sumă ar crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată; Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că decizia de a elimina din rol o cerere declarată admisibilă are forma unei hotărâri care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea angajamentelor care au putut fi subordonate retragerii, soluționării amiabile sau soluionării litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În cazul în care, la data de 23 mai 2006,

guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în regulamentul pe suport de hârtie în termenul prevăzut în Regulamentul pe suport de hârtie, iar în cazul în care a fost impusă o altă măsură în speță, pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)63 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 25 avril 2006 (Règlement amiable) dans l’affaire Lönnholtz contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 25 avril 2006 dans l’affaire Lönnholtz et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête n° 60790/00 dirigée contre la Finlande, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 4 août 2000 en vertu de l’article 34 de la Convention, par Mlle Anja Lönnholtz et Mlle Anne Lönnholtz, toutes deux ressortissantes finlandaises, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale qu’elles avaient diligentée ; Considérant que dans son arrêt du 25 avril 2006, la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante,

et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement finlandais payerait à la partie requérante la somme de 10 200 euros au titre de préjudice matériel et moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt, et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; Rappelant que l'article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la décision de rayer du rôle une requête déclarée recevable revêt la forme d’un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement, le règlement amiable ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 23 mai 2006, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Finlande, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.