CASE OF LÖNNHOLTZ AGAINST FINLAND

Rezoluția ResDH(2006)63 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 aprilie 2006 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Lönnholtz împotriva Finlandei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, la a 976-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Lönnholtz pronunțat la 25 aprilie 2006 și transmis în aceeași zi Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere nr. 60790/00 împotriva Finlandei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 4 august 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția de către dna Anja Lönnholtz și dna Anne Lönnholtz, doi resortisanți finlandezi, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a procedurilor de urmărire privată pe care le-au inițiat; întrucât, în hotărârea sa din 25 aprilie 2006, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reformă audiere a cazului dinaintea Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Finlandei va plăti reclamanților, suma de 10 200 de euro în ceea ce privește prejudiciu material și moral, precum și pentru costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii, și faptul că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale ar fi plătite de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art. 44 alineatul (2) prevede că dezvoltarea unui caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-i permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluționarea acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 23 mai 2006, înainte de expirarea termenului convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în soluționarea prietenoasă și că nu a fost necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Finlandei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)63

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of the 25 April 2006 (Friendly settlement)

in the case of Lönnholtz against Finland

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 November 2006,

at the 976th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Lönnholtz case delivered on 25 April 2006 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application No. 60790/00 against Finland, lodged with the European Court of Human Rights on 4 August 2000 under Article 34 of the Convention by Ms Anja Lönnholtz and Ms

Anne Lönnholtz, two Finnish nationals, and that the Court declared admissible the complaint concerning the excessive length of private prosecution proceedings which they had initiated;

Whereas in its judgment of 25 April 2006 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re

‑

hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Finland would pay the applicants, the sum of 10

200 euros in respect of pecuniary and non-pecuniary damage as well as for costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment, and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points would be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking-out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 23 May 2006, before the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state paid the applicants the sum provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Finland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.